3ra-220/19 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-220/19

Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – I. Țurcan

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Eduard Zlatin

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea recalculării vechimii în muncă, includerea avantajelor

salariale, achitarea diferenței la indemnizația de concediere și a pensiei,

împotriva deciziei din data de 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de către Eduard Zlatin, s-a casat hotărârea din data de

22 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea parțială a acțiunii,

constată:

La 12 ianuarie 2016 Eduard Zlatin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne (în continuare MAI), prin care a solicitat

contestarea actului administrativ, obligarea MAI la efectuarea recalculării vechimii în

muncă cu includerea avantajelor de două luni vechime pentru o lună în serviciu,

pentru perioada activității în cadrul Batalionului serviciului escortă și pază al CGP,

mun. Chișinău de la 08 august 1989 până la 07 februarie 1995, precum și pentru

perioada activității în Izolatorul de detenție preventivă al CGP mun. Chișinău de la 07

februarie 1995 până la 28 septembrie 2007, cu recalcularea indemnizației de

concediere, a pensiei și achitarea diferenței acesteia.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că în perioada

de la 08 august 1989 până la 07 februarie 1995 a activat în cadrul Batalionului

serviciului escortă și pază al CGP, mun. Chișinău, iar în perioada de la 07 februarie

1995 până la 28 septembrie 2007 a activat în cadrul Izolatorului de detenție

1

preventivă. La 28 septembrie 2007 a fost eliberat din cadrul organelor afacerilor

interne, cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI.

Eduard Zlatin a menționat că a activat în cadrul unei instituții de tip penitenciar,

iar la eliberarea din serviciu nu i-a fost calculată corect vechimea în muncă, fapt ce a

influențat cuantumul achitării pensiei.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 03 noiembrie 2015 a înaintat

cerere prealabilă către MAI, prin care a solicitat să i se comunice care este vechimea

sa în muncă în cadrul MAI, recalcularea vechimii în muncă cu avantaje, eliberarea

copiilor din dosarul de pensionare, precum și comunicarea perioadei de timp de

muncă și serviciu efectuată în cadrul Izolatorului de detenție preventivă, reieșind din

faptul că acesta era supus riscului vieții și sănătății, fiind în contact direct cu

persoanele reținute, arestate.

La 14 decembrie 2015 Eduard Zlatin a primit setul de acte solicitat prin cererea

prealabilă, însă, MAI a lăsat fără examinare solicitarea cu privire la recalcularea

vechimii în muncă cu avantaje, invocând faptul omiterii termenului de prescripție.

Reclamantul a indicat că prin ordinul Comisariatului General de Poliție, mun.

Chișinău nr. 118 ef. din data de 28 septembrie 2007 a demisionat din cadrul organelor

afacerilor interne cu dreptul de a primi pensie pe linia MAI, începând cu luna

noiembrie 2007, fiindu-i calculată vechimea în muncă de 20 ani, 1 lună și 25 zile.

În opinia reclamantului, MAI urma să-i calculeze vechimea în muncă cu

avantaje, calculând două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu pentru

perioada efectuării serviciului în cadrul Batalionului serviciului escortă și pază

precum și în cadrul Izolatorului de detenție preventivă al CGP mun. Chișinău din

considerentul că pe perioada efectuării serviciului în subdiviziunile menționate a fost

supus riscului vieții și sănătății, fiind în contact direct cu persoane reținute și

contagioase.

Prin hotărârea din data de 22 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

s-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de către Eduard

Zlatin. (f.d. 41 și 44-47, vol. I).

Instanța de fond și-a argumentat concluzia prin faptul că Eduad Zlatin a

demisionat din organele afacerilor interne la 28 septembrie 2007, dar s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată la data de 12 ianuarie 2016, contestând răspunsul MAI

la cererea prealabilă din data de 01 decembrie 2015, prin care i s-a refuzat

recalcularea stagiului de muncă pentru pensie, ca fiind o cerere tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 23 mai 2017 s-a respins apelul

declarat de către Eduard Zlatin, s-a menținut hotărârea din data de 22 aprilie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. ( f.d. 144,145-149, vol.I)

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din data de 08 noiembrie 2017 a admis

recursul declarat de către Eduard Zlatin, a casat decizia din data de 23 mai 2017 a

Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

( f.d.167-172, vol.I)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 25 ianuarie 2018 s-a respins

apelul declarat de către Eduard Zlatin, s-a menținut hotărârea din data de 22 aprilie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. ( f.d. 182,183-187, vol. I)

2

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din data de 23 mai 2018 a admis recursul

declarat de către Eduard Zlatin, a casat decizia din data de 25 ianuarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

( f.d.199-206, vol.I)

Prin decizia din 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de către Eduard Zlatin, s-a casat hotărârea din data de 22 aprilie 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău cu emiterea unei noi hotărâri prin care s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată, s-a obligat MAI să efectueze recalcularea

vechimii în muncă a lui Eduard Zlatin cu includerea avantajelor a două luni vechime

în muncă pentru o lună de serviciu pentru perioada activității în cadrul Batalionului

serviciului escortă și pază al CGP, mun. Chișinău de la 08 august 1989 până la 07

februarie 1995, precum și pentru perioada activității în Izolatorul de detenție

preventivă al CGP mun. Chișinău de la 07 februarie 1995 până la 28 septembrie 2007,

în rest s-au respins pretențiile ca fiind neîntemeiate. ( f.d. 233, 234-242, vol.I)

În susținerea soluției adoptate instanța de apel a reținut că Eduard Zlatin, atât la

depunerea cererii de chemare în judecată împotriva MAI, cât și la înaintarea cererii

prealabile către MAI, prin care a solicitat apărarea dreptului la pensie, nu a omis

termenul de prescripție.

Instanța de apel a concluzionat că prin prisma normelor de drept material ce

reglementează raportul juridic litigios Eduard Zlatin întrunește condițiile ce îi acordă

dreptul de a benefica de avantaje la stabilirea vechimii în muncă și anume instituțiile

în care a activat sunt o subdiviziuni indicate în pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78

din data de 21 februarie 1994 și nemijlocit și-a executat serviciul în izolatoare de

urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie).

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 02 ianuarie 2019 a depus recurs

MAI, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. (f.d. 2-3,

vol.II)

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel a încălcat esențial

și aplicat eronat normele de drept material și procedural, ori activitatea lui Eduard

Zlatin în cadrul Batalionului serviciului escortă și pază al CGP, mun. Chișinău și în

cadrul Izolatorului de detenție preventivă al CGP mun. Chișinău, prin prisma

legislației în vigoare nu-i dă dreptul acestuia de a beneficia de înlesniri la stabilirea

vechimii în muncă.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 09 octombrie 2018, a

publicat-o pe portalul instanțelor de judecată la data de 23 octombrie 2018, a

expediat-o participanților la proces la data de 15 noiembrie 2018.

În aceste circumstanțe recursul depus la data de 02 ianuarie 2019 se consideră a

fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către MAI este

inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute

ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către MAI asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

4

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către MAI inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

5