3ra-693/18 — anularea partială a ordinului de sanctionare disciplinară, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si a cheltuielilor de judecată

3ra-693/18 — anularea partială a ordinului de sanctionare disciplinară, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru si a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-693/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecătorul: L. Barbos)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecătorii: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

DECIZIE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Țurcanu

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a ordinului de sancționare

disciplinară, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea din 12 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 12 mai 2016, Igor Țurcanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova (în continuare IGP al MAI al RM) cu privire la anularea parțială a ordinului

de sancționare disciplinară, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența

forțată de la lucru și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanul a indicat că, prin ordinul nr. 143-ef, emis de

IGP al MAI la 17 martie 2016 „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați

din cadrul Centrului unic de monitorizare și coordonare al Inspectoratului național de

patrulare al IGP al MAI”, a fost sancționat disciplinar cu concedierea din cadrul

Poliției, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, pentru încălcarea prevederilor art.

26 alin. (1) lit. a), b), c) și k), art. 28 alin. (1) lit. g) și h) din Legea menționată.

1

A remarcat că ordinul, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară i-a fost

adus la cunoștință la 25 martie 2016, prin intermediul scrisorii nr.4/589 din

18 martie 2016 al Serviciului protecției internă și anticorupție al MAI.

Nefiind deacord cu ordinul enunțat prin intermediul avocatului, Oxana Ivanov a

depus către IGP al MAI cererea prealabilă prin care a solicitat, anularea parțială a

ordinului nr. 143-ef, din 17 martie 2016.

Reclamantul a menționat că, la 19 aprilie 2016 a depus cererea de chemare în

judecată cu privire la anularea ordinului, iar prin încheierea din 25 aprilie 2016 a

Judecătoriei Centru mun.Chișinău, s-a dispus restituirea acțiunii din motive

necunoscute.

Astfel, reclamantul a specificat, că vina sa în comiterea infracțiunii de care este

învinuit nu a fost demonstrată, iar concedierea sa este o încălcare a principiului

prezumției nevinovăției stipulată în art. 21 din Constituția Republicii Moldova.

Reclamantul consideră că, ordinul contestat de sancționare disciplinară este

ilegal, deoarece el urma a fi suspendat din funcție până vinovația lui va fi legal

stabilită de către instanța de judecată.

A solicitat Igor Țurcanu, anularea parțială a ordinului IGP al MAI al RM nr. 143

ef. din 17 martie 2016 „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați din

cadrul Centrului unic de monitorizare și coordonare al Inspectoratului național de

patrulare al IGP al MAI”.

La 03 martie 2017, Igor Țurcanu a depus cerere de concretizare a cerințelor prin

care a solicitat, repunerea în termen de adresare în judecată, anularea pct.2 al ordinului

nr. 143 ef. din 17 martie 2016, restabilirea la lucru în funcția de inspector principal

procedură contravențională a Secției evidență a Centrului unic de monitorizare și

coordonare al INP al IGP al MAI, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

s-a admis parțial, fiind repusă în termenul de prescripție de adresare în instanța de

judecată, s-a anulat punc. 2 al ordinului IGP nr.143 ef. din 17 martie 2016, prin care

Igor Țurcanu a fost concediat din Poliție, s-a restabilit Igor Țurcanu în funcția anterior

deținută de inspector principal procedură contravențională al Secției evidențe a

Centrului unic de monitorizare și coordonare al INP al IGP al MAI, s-a încasat din

contul Inspectoratului General al Poliției al MAI în beneficiul lui Igor Țurcanu,

salariul pentru absența forțată de la muncă, începând cu 17 martie 2016 până la data

pronunțării hotărârii, adică 12 iunie 2017. În rest pretențiile lui Igor Țurcanu, au fost

respinse.

Prin decizia din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de IGP al MAI al RM și menținută hotărârea primei instanțe.

La 11 aprilie 2018, IGP al MAI al RM a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele ierarhic inferioare au interpretat

eronat legea pe marginea tardivității acțiunii înaintate de Igor Țurcanu și au apreciat

arbitrar probele din dosar.

Recurentul a specificat că, la 17 februarie 2016 de către Serviciul protecție

internă și anticorupție al MAI în baza sintezei operative a fost inițiată ancheta de

serviciu prin care s-a constatat că în acțiunile lui Igor Țurcanu au fost încălcate

2

prevederile art. 26 alin. (1) lit. a), b), c) și k), art. 28 alin. (1) lit. g) și h) a Legii cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012;

art.15 lit j) și art.17 lit d) din legea nr.90-XVI din 25 aprilie 2008 cu privire la

prevenirea și combaterea corupției; pct.15 lit.a), i) și j), pct.25 lit.a) și c) si d) al

Codului de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.481 din 10 mai 2006; pct. 8 subpct.11), pct.9 subpct. 7) și 8) al Statutului disciplinar

al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 09 iulie 2013,

manifestate prin nedenunțarea actelor de corupție, neîntreprinderea măsurilor de

prevenire și de combatere a faptelor de corupție, cu tolerarea lor, neinformarea

superiorilor și organelor competente despre actele de corupție care au devenit

cunoscute, precum și nedenunțarea despre exercitarea influenților

necorespunzătoareîn modul stabilit, prin care a discreditat imaginea Poliției în fața

societății, în conformitate cu art.47 alin.(1) lit.k) din Legea nr.320 din 27 decembrie

2012 fapt pentru care a fost sancționat disciplinar cu concedierea din Poliție .

A subliniat că, în privința lui Igor Țurcanu au fost initiate două cauze penale,

fiind pus la 18 februarie 2016 sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art.324 alin.(2) lit.b) Cod penal.

Astfel, recurentul consideră că ordinului nr. 143 ef. din 17 martie 2016 cu privire

la sancționarea disciplinară a lui Igor Țurcanu este un act administrativ legal și careva

temeiuri de anulare a acestuia nu sunt.

Recurentul IGP al MAI al RM a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă ca tardivă și neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei instanței de apel din

20 decembrie 2017, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces,

inclusiv recurentului IGP al MAI al RM la 13 februarie 2018, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire cu nr. 1872 ce se conține la dosar (f.d.28 vol.II), însă careva

date privind recepționarea acesteia de către destinatari, materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul IGP al MAI al RM, s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel

la 11 aprilie 2018, în termen.

La 03 mai 2018, în adresa intimatului Igor Țurcanu a fost expediată copia

recursului declarat de către IGP al MAI al RM cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței, însă, până la examinarea recursului, intimatul, Igor

Țurcanu nu a depus referință, prin care să-și expună opinia asupra cererii de recurs.

Prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de IGP al MAI al RM, împotriva deciziei din 20 decembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, a fost considerat admisibil. (f.d.69 vol.II)

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele dosarului, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi cu privire la

respingerea acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Conform art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este intervalul,

stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul),

participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, potrivit art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Conform art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat

actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documente respective etc.).

Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, nr. 793 din

10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

Conform art. 17 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în

care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la

cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită

recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrtiv, în cazul în

care legea nu prevede procedura prealabilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că termenii stabiliți de lege urmează a fi aplicați așa cum prevede

legea, i-ar curgerea lor este continuă până la expirare, cu excepțiile prevăzute de lege

(suspendarea, întreruperea). În acest sens participanții la proces, nu sunt în drept a

interpreta extensiv și discreționar aplicarea reală a terminilor, inclusiv și prin sine

încredere.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că prin ordinul IGP al MAI nr. 143 ef,

din 17 martie 2016 „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați din cadrul

4

Centrului unic de monitorizare și coordonare al Inspectoratului național de patrulare

al IGP al MAI”, Igor Țurcanu a fost sancționat disciplinar cu concedierea din cadrul

Poliției, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, pentru încălcarea prevederilor art.

26 alin. (1) lit. a), b), c) și k), art. 28 alin. (1) lit. g) și h) din Legea menționată. (f.d.

8-9 vol.I)

La 25 martie 2016, Igor Țurcanu a făcut cunoștință cu ordinul contestat prin

intermediul scrisorii nr.4/589 din 18 martie 2016, expediată de Serviciul protecției

internă și anticorupție al MAI, fapt confirmat de către Igor Țurcanu în cadrul

examinării cauzei civile. (f.d. 10 vol.I)

Materialele dosarului denotă faptul că, Igor Țurcanu s-a adresat la 12 mai 2016

cu prezenta acțiune împotriva IGP al MAI al RM solicitând, anularea parțială a

ordinului nr. 143 ef, din 17 martie 2016 „Cu privire la sancționarea disciplinară a unor

angajați din cadrul Centrului unic de monitorizare și coordonare al Inspectoratului

național de patrulare al IGP al MAI”.

Termenul de depunere a cererii de chemare în judecată și-a început curgerea la

26 martie 2016, ziua imediat următoare datei când i-a fost adus la cunoștință ordinul

Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM nr. 143 ef. din 17 martie 2016 (f. d.

10 vol.I) și a expirat la 25 aprilie 2016, aceasta fiind ultima zi de depunere a cererii

de chemare în judecată, pe când cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la

12 mai 2016 (f.d 4-76, vol.I), cu depășirea termenului stabilit la art. 17 alin.(1) lit.c)

al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

La 03 martie 2017, Igor Țurcanu a depus cerere de concretizare a cerințelor prin

care a solicitat, repunerea în termen de adresare în judecată, anularea pct.2 al ordinului

nr. 143 ef. din 17 martie 2016, restabilirea la lucru în funcția de inspector principal

procedură contravențională a Secției evidență a Centrului unic de monitorizare și

coordonare al INP al IGP al MAI, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și a cheltuielilor de judecată.(f.d. 200-203 vol.I)

Judecând cauza în fond, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii,

cererea de chemare în judecată fiind repusă în termenul de prescripție de adresare în

instanța de judecată, a fost anulat punc. 2 al ordinului IGP nr.143 ef. din

17 martie 2016, prin care Igor Țurcanu a fost concediat din Poliție, restabilit Igor

Țurcanu, în funcția anterior deținută de inspector principal procedură

contravențională al Secției evidențe a Centrului unic de monitorizare și coordonare al

INP al IGP al MAI, a fost încasat din contul Inspectoratului General al Poliției al MAI

în beneficiul lui Igor Țurcanu, salariul pentru absența forțată de la muncă, începând

cu 17 martie 2016 până la data pronunțării hotărârii, adică 12 iunie 2017.

Prin decizia din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău soluția instanței

de fond a fost menținută.

În susținerea temeiniciei soluției date instanțele de judecată cu referire la

prevederile art. art. 26 alin. (1) lit. a), b), k), art. 47 alin. (1) lit. k) și art. 53 din Legea

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012,

au reținut că angajatorul ca temei de aplicare a sancțiunii disciplinare s-a bazat pe

ordonanța procurorului de punere sub învinuire, a lui Igor Țurcanu, făcându-se

trimitere la înregistrări video, cu indicarea exactă a orei și minutului raportate la

acțiunile descrise, deși instanței o astfel de înregistrare nu a fost prezentată.

5

În context instanțele au concluzionat că nu pot fi reținute afirmațiile precum că

Igor Țurcanu a admis faptele imputate, or nu au fost elucidate circumstanțele cu

privire la persoana care a comis actele de corupție sau exercitarea influenților

necorespunzătoare.

Totodată, instanțele au concluzionat că Igor Țurcanu a contestat ordinul nr. 143

ef. din 17 martie 2016, la 12 mai 2016 cu respectarea termenului prevăzut de art. 17

alin. (1), (4), (5) din Legea contenciosului administrativ, referindu-se în acest sens la

faptul că anterior la 19 aprilie 2016, Igor Țurcanu prin intermediul avocatului Oxana

Ivanov a mai depus o cerere de chemare în judecată privind anularea ordinului

menționat, însă prin încheierea Judecătoriei Centru din 25 aprilie 2016 cererea a fost

restituită.

Sub aspectul dat, instanțele au reținut prevederile art. 277 alin.(1) Cod civil, care

statuează că cursul prescripției extinctive se întrerupe în cazul intentării unei acțiuni

în modul stabilit și remarcând că la 19 aprilie 2016, Igor Țurcanu prin intermediul

avocatului, Oxana Ivanov a înaintat o acțiune în interiorul termenului de prescripție,

făcând uz de dreptul legal la contestarea actului administrativ în termenul legal, au

conchis că termenul scurs până la depunerea cererii din 19 aprilie 2016 nu se i-a în

considerație și din acel moment a început să curgă un nou termen de prescripție.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit constată că

concluzia instanțelor de judecată este neîntemeiată din următoarele motive.

Instanța de recurs remarcă că cursul prescripției extinctive se întrerupe în cazul

intentării unei acțiuni în modul stabilit de lege (art.277 Cod civil), adică cu aplicarea

regulilor de competență generală și jurisdicțională, de formă și de conținut al cererii

de achitare taxei de stat, precum și al altor cerințe prevăzute de actele normative,

încălcarea cărora poate duce la refuz în primirea cererii sau restituirea acesteia

reclamantului.

La caz, Igor Țurcanu a solicitat repunerea în termen în conformitate cu

prevederile art. 116 Cod de procedură civilă.

Colegiul reține că termenul de depunere a cererii de chemare în judecată poate

fi restabilit dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice, ce ar confirma

imposibilitatea depunerii în termen a cererii de chemare în judecată.

Conform art. 5 lit. a) din Legea menționată nr. 793 din 10 februarie 2000,

subiecți cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sunt: persoana, inclusiv

funcționarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată

într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - în condițiile

art.14 al prezentei legi.

Iar, potrivit art. 17 alin. (1), (4), (5) din aceeași Lege, cererea prin care se solicită

anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată

în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data

expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia, data comunicării

refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului

pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel

de cereri, data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede

6

procedura prealabilă. Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de

prescripție, iar termenul de 6 luni specificat la alin.(6) este termen de decădere.

Este de specificat că termenul prevăzut în norma citată are natura juridică a unui

termen de prescripție special, iar efectele nerespectării acestuia sunt stipulate în art.

271 Cod civil, potrivit căruia, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge

în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în

a cărei favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond.

Cu referire la prevederile enunțate, instanța de recurs reține că cursul termenului

de prescripție pentru apărarea dreptului încălcat pe calea intentării unei acțiuni în

instanța de judecată pentru Igor Țurcanu a început să curgă la 26 martie 2016, ziua

imediat următoare datei când i-a fost adus la cunoștință ordinul Inspectoratului

General al Poliției al MAI al RM nr. 143 ef. din 17 martie 2016. (f. d. 10 vol.I). (f. d.

10 vol.I)

La fel și prin contestarea ordinului respectiv în instanța de judecată la 19 aprilie

2016, se confirmă faptul aducerii la cunoștință lui Igor Țurcanu a conținutului

ordinului menționat.

Prin urmare, este evident că Igor Țurcanu având la cunoștință despre emiterea

de către Inspectoratul General al Poliției a ordinul nr. 143 ef. din 17 martie 2016 „Cu

privire la sancționarea disciplinară a unor angajați din cadrul Centrului unic de

monitorizare și coordonare al Inspectoratului național de patrulare al IGP al MAI”

încă la 25 martie 2016, fapt ce rezultă din afirmațiile lui Igor Țurcanu, termenul de

prescripție extinctivă de 30 de zile, în interiorul căruia urma a fi intentată acțiunea în

judecată, a expirat la 25 aprilie 2016, pe când acțiunea a fost înaintată în judecată la

12 mai 2016.

Prin urmare, se constată a fi neîntemeiată concluzia instanțelor de judecată cu

referire la faptul că acțiunea în judecată a fost depusă de Igor Țurcanu, cu respectarea

termenului prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ, cît și reținerea în

acest sens a faptului că depunerii anterioare de către acesta a cererii de chemare în

judecată privind anularea aceluiași ordin, care însă a fost restituită fără examinare

reprezintă începerea curgerii unui nou termen de prescripție în condițiile art. 277 Cod

civil.

La acest capitol necesită a fi remarcat că, într-adevăr, prevederile art. 277 Cod

civil, statuează că cursul prescripției extinctive se întrerupe: în cazul intentării unei

acțiuni în modul stabilit sau în cazul în care debitorul săvârșește acțiuni din care

rezultă că recunoaște datoria. După întreruperea cursului prescripției extinctive,

începe să curgă un nou termen. Timpul scurs până la întreruperea cursului prescripției

extinctive nu se include în noul termen de prescripție extinctivă.

Însă, în interpretarea corectă a normelor enunțate este de înțeles că pentru

întreruperea termenului de prescripție este necesar ca acțiunea să fie înaintată în

instanța de judecată, în modul stabilit de lege. Curgerea termenului de prescripție se

întrerupe, în special, prin înaintarea acțiunii în modul stabilit, adică cu aplicarea

regulilor de competență generală și jurisdicțională, de formă și conținut al cererii, de

achitare a taxei de stat, cât și a altor cerințe, prevăzute de actele normative, încălcarea

cărora poate duce la refuz în primirea cererii și restituirea acesteia reclamantului.

Astfel, în primirea cererii reclamantului îi poate fi refuzat în temeiurile, care nu

împiedică adresarea repetată, sau acțiunea poate fi restituită reclamantului, ca

7

necorespunzătoare cerințelor. În așa cazuri, termenul de prescripție se întrerupe doar

din ziua, când cererea va fi depusă în instanță cu respectarea procedurii stabilite. În

cazul îndeplinirii la timp a tuturor cerințelor, conținute în încheierea instanței despre

lăsarea cererii fără examinare, cât și în cazul anulării încheierii despre restituirea

cererii, ea, în virtutea prescripțiilor Codului de Procedură Civilă se consideră depusă

în ziua înaintării inițiale, și anume din ziua aceea se întrerupe curgerea termenului de

prescripție. Din ziua înaintării inițiale în judecată se întrerupe curgerea termenului de

prescripție în cazul anulării încheierii instanței despre refuzul de a primi cererea,

despre refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanței judecătorești, sau refuzul

de a elibera ordonanța.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunțate,

curgerea termenului de prescripție se întrerupe cu condiția depunerii acțiunii în modul

stabilit. Dacă acțiunea a fost depusă în modul necorespunzător, de exemplu cererea

de chemare în judecată nu este semnată ori este semnată de o persoană

neîmputernicită de a o semna, prescripția nu se întrerupe.

Prin urmare, faptul depunerii anterior la 19 aprilie 2016 de către Igor Țurcanu

prin intermediul avocatului, Oxana Ivanov a acțiunii în judecată cu privire la

contestarea ordinului nr.143 ef. din 17 martie 2016 nu poate constitui temei de a

considera întreruperea cursului prescripției extinctive, deoarece cererea de chemare

în judecată a fost restituită pe motivul că avocatul Oxana Ivanov depunând cererea de

chemare în judecată nu a anexat mandatul, act ce ar dovedi faptul că este împuternicită

de către Igor Țurcanu de a semna cererea respectivă. (f.d.12 vol.I)

Conform art. 75 alin. (4) Cod de procedură civilă, actele procedurale efectuate

de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana

reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Circumstanțe menționate nu au fost negate și nici combătute de către intimatul

Igor Țurcanu, din contra fiind susținute de ultimul pe parcursul examinării cauzei în

instanțele inferioare.

Conform art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate de una din

parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

În aceste condiții, fiind cert că, Igor Țurcanu, urma să se conformeze

prevederilor normative și să înainteze acțiunea în termen de 30 de zile de la data când

a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, condiții ce nu se atestă la

caz.

Or, cererea de chemare în judecată a fost depusă de către Igor Țurcanu doar la

12 mai 2016, adică peste 49 de zile, situație ce indică asupra omiterii de către această

a termenului special de prescripție pentru apărarea dreptului încălcat, iar o atare lipsă

de diligență este sancționată de lege prin stingerea elementului de protecție juridică a

dreptului pretins lezat.

Potrivit prevederilor art. 6 pct.1 din Convenția Europeană, precum și

jurisprudența Curții Europene, dreptul de acces la justiție nu poate fi absolut, el poate

implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile și

proporționale cu scopul urmărit.

Accesul la justiție poate fi limitat, în special prin instituirea condițiilor de

admisibilitate, domeniu în care statul se bucură de o anumită marjă de apreciere.

8

Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim, asigurându-se o

proporționalitate între interesul persoanei și scopul legitim urmărit (Guérin contra

Franței, 29 iulie 1998, § 37). Totuși, limitările nu trebuie să reducă la zero esența

acestui drept. Regulile de procedură au scopul de a asigura o bună administrare a

justiției și, în special, a asigura securitatea raporturilor juridice, iar cei implicați în

proceduri trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (Miragall Escolano ș.a.

contra Spaniei, 25 ianuarie 2000, § 33).

Curtea Europeană a statuat că, dincolo de limitele care circumscriu conținutului

acestui drept, există loc pentru restrângeri aduse implicit.

Dreptul de acces la o instanță de judecată impune, prin însăși natura sa, a fi

reglementat de către stat, reglementare care poate fi variabilă în timp și în spațiu, în

funcție de nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (Ashingdane contra

Regatului Unit al Marii Britanii).

Potrivit normelor procesual-civile, pentru a pune în mișcare o acțiune civilă, este

necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții de fond și formă, precum ar fi

respectarea competenței jurisdicționale, a termenului de prescripție, existența

capacității procesuale de exercițiu, respectarea regulilor cu privire la forma și

conținutul cererii de chemare în judecată.

Pe cale de consecință, cerințele invocate de către recurenul Inspectoratul General

al Poliției al MAI al RM, Colegiul le consideră întemeiate, iar admiterea acțiunii

depuse de Igor Țurcanu după expirarea termenului de prescripție de adresare în

instanța de judecată și în lipsa motivelor convingătoare, este incompatibilă cu

principiul securității raporturilor juridice.

Astfel, Colegiul consideră că Igor Țurcanu a eșuat, în conformitate cu art.118

alin.(1) Codul de procedură civilă, să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei de adresare în instanța de judecată la 12 mai 2016, în situația în care actul

administrativ contestat a fost emis la 17 martie 2016, iar în speță nu sunt întrunite

condițiile legale de admitere a acțiunii, în așa fel, concluziile instanței de apel fiind

neîntemeiate, dictate de interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept

procedural, motiv pentru care decizia din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

urmează a fi casate, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca

tardivă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 20 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Țurcanu împotriva Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire

la anularea parțială a ordinului de sancționare disciplinară, restabilirea în funcție,

9

încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și a cheltuielilor de judecată, și

se emite o nouă hotărâre prin care:

Se respinge ca tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Țurcanu

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la anularea parțială a ordinului de sancționare

disciplinară, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Dumitru Visternicean

10