3ra-43/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru dosarul nr. 3ra-1464/2017

judecător: V. Sandu 3ra-43/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, admisibilitatea

recursului declarat de Radu Bulat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Radu Bulat

împotriva Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova și Inspectoratul

General al Poliției cu privire la contestarea actului de concediere și restabilirea la

locul de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, prin

care s-a respins apelul declarat de Radu Bulat și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 15 iulie 2016, Radu Bulat s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliție cu

privire la anularea Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 368 ef. din 17

iunie 2016 prin care a fost sancționat disciplinar cu concedierea din Poliție, din

funcția de ofițer superior de urmărire penală al Secției de urmărire penală a

Inspecției de poliție Rîșcani al Direcției de poliție mun. Chișinău a IGP al MAI,

restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea din contul pârâților a plății

restante la salariu și a cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, Ordinul nr. 368 ef emis de

către Inspectoratul General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne la 17 iunie

2016, cu privire la sancționarea sa disciplinară a fost emis contrar prevederilor

legale, precum și cu încălcarea procedurii prestabilite.

S-a indicat că abaterea disciplinară imputată în actul administrativ

contestat nu-și găsește justificare, întrucât nu există o hotărâre a instanței de

judecată, prin care să fie stabilită încălcarea legislației care i se impută și anume

normele prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a), b) și k), art. 28 alin. (1) lit. g) ale Legii

nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției, art. 17 lit. d) al

Legii nr. 90 din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției și

pct. 15 lit. i) și j) al Codului de etică și deontologie al polițistului, aprobat prin

1

Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, manifestată prin nedenunțarea

actelor de corupție de care a luat cunoștință în perioada 02-29 mai 2016, ne

întreprinderea măsurilor de prevenire și de combatere a faptelor de corupție, cu

tolerarea lor, neinformarea superiorilor și organelor competente despre actul de

corupție devenit cunoscut, fapt ce a denigrat grav imaginea Poliției în societate.

De asemenea, pretinde reclamantul Radu Bulat că, pe marginea abaterii

disciplinare grave, care se pretinde în actul administrativ contestat, a fost pornită

urmărirea penală, fapt confirmat atât prin Ordonanța de punere sub învinuire din

25 iunie 2016 și cea din 31 mai 2016 motiv pentru care urma să fie suspendat din

funcție în conformitate cu pct. 77 al Statutului disciplinar al polițistului aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, coroborat cu art. 55 alin. (9)

al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului care statuează că, în cazul în care împotriva polițistului este pornită

urmărirea penală sau acesta a fost pus sub învinuire, are loc suspendarea

provizorie din funcție în condițiile prevăzute la art. 200 Cod de procedură penală.

Consideră reclamantul că, la emiterea Ordinului Inspectoratului General al

Poliției nr. 368 ef din 17 iunie 2016 prin care a fost sancționat disciplinar, nu s-a

ținut cont de art. 55 alin. (5) al Legii nr. 320 cu privire la activitatea Poliței și

statutul polițistului care prevede că, la aplicarea sancțiunii disciplinare se ține

seama de activitatea desfășurată anterior de către polițist, de împrejurările în care

a fost săvârșită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele

acesteia, de gradul de vinovăție, precum și de preocuparea pentru înlăturarea

consecințelor faptei comise.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 15 februarie 2017, s-a respins

acțiunea înaintată de Radu Bulat împotriva Ministerul Afacerilor Interne a RM și

Inspectoratul General al Poliție cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție și încasarea plăților restante la salariu.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 martie 2017, Radu

Bulat a depus apel împotriva hotărârii primei instanței, solicitând admiterea

apelului și casarea hotărârii cu remiterea cauzei la rejudecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Radu Bulat și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 15 februarie 2017.

La 15 septembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 166).

Iar, la 23 noiembrie 2017, Radu Bulat a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost expediată

2

participanților la proces la 15 septembrie 2017 (f.d. 166), iar la materialele cauzei

lipsește dovada recepționării acesteia de către părți.

În susținerea recursului, Radu Bulat a indicat că consideră neîntemeiate

hotărîrile instanțelor inferioare, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, și anume

prevederile art. 25 din Legea privind statutul ofițerului de urmărire penală nr. 333

din 10 noiembrie 2006.

A mai indicat recurentul că instanțele de judecată nu au calificat corect,

din punct de vedere juridic acțiunea cu care au fost investite ce a dus la

soluționarea greșită a cauzei, invocând motive de fapt și de drept similare celor

din instanța de apel și prima instanță.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 11 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Iar, 27 decembrie 2017, Inspectoratul General al Poliției a depus referință,

prin care și-a exprimat opinia în privința recursului înaintat, solicitând respingerea

acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Radu Bulat în cererea de recurs nu

a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

sau (4) Codul de procedură civilă.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și

nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „...

art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Radu

Bulat, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Radu Bulat, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

4