3r-34/19 — anularea ordinului de concediere,restabilirea la lucru, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu

3r-34/19 — anularea ordinului de concediere,restabilirea la lucru, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3r-34/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Mihaila, V. Sîrbu, A. Minciuna)

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Mihaila, V. Sîrbu, A. Minciuna)

DECIZIE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Radu Bulat și avocatul Igor Isac,

în cauza, la cererea de chemare în judecată depusă de Radu Bulat împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și încasarea plăților restante

la salariu,

la cererea de revizuire depusă de Radu Bulat împotriva deciziei din 06

septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire,

c o n s t a t ă:

La 15 iulie 2016 Radu Bulat a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova solicitând anularea

ordinului nr.368 ef din 17 iunie 2016, emis de către Inspectoratul General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin care a fost dispusă

concedierea sa din funcția de ofițer superior de urmărire penală al Secției urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție mun.Chișinău a

IGP, restabilirea în funcția de ofițer superior de urmărire penală al Secției urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție mun.Chișinău a

IGP, încasarea de la pârâți a plății salariale restante pentru perioada 17 iunie 2016 și

până la emiterea hotărârii instanței de judecată, încasarea cheltuielilor de judecată și

a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 15 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Radu Bulat

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu

privire la anularea ordinului nr. 368 ef din 17 iunie 2016 emis de către Inspectoratul

1

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, restabilirea în funcție și

încasarea plăților restante la salariu.

Prin decizia din 06 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Radu Bulat și s-a menținut hotărârea din 15 februarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

ca fiind inadmisibil recursul declarat de către Radu Bulat.

La 26 octombrie 2018, Radu Bulat și avocatul Igor Isac au depus cerere de

revizuire împotriva deciziei din 06 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău

solicitând casarea deciziei și reținerea cauzei pentru examinarea apelului declarat de

Radu Bulat împotriva hotărârii din 15 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

În motivarea cererii de revizuire s-a invocat că prin decizia din 03 iulie 2018 a

Curții Supreme de Justiție s-a decis încetarea procesului penal intentat în privința sa

cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin.(2) lit.b1) Cod penal, în

temeiul art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece există

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Totodată, a menționat că în ordinul nr.368 ef din 17 iunie 2016, emis de către

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, s-a indicat precum că nu ar fi denunțat actele de corupție de care a luat

cunoștință în perioada 02-29 mai 2016, nu a întreprins măsuri de prevenire și de

combatere a faptelor de corupție cu tolerarea lor, nu a informat superiorii și organele

competente despre actul de corupție devenit cunoscut. Or, prin decizia irevocabilă

din 03 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție nu s-a constatat comiterea anumitor

acte de corupție, circumstanțe ce în opinia sa dovedesc caracterul ilegal al ordinului

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și aplicarea abuzivă și neîntemeiată a sancțiunii disciplinare sub formă de

concediere.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Radu Bulat împotriva deciziei din

06 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

La 27 decembrie 2018, Radu Bulat și avocatul Igor Isac au declarat recurs

împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei din 06 septembrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 15 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, admiterea cererii de chemare în judecată cu privire la anularea

ordinului nr.368 ef din 17 iunie 2016, emis de către Inspectoratul General al Poliției

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, prin care a fost dispusă

concedierea sa din funcția de ofițer superior de urmărire penală al Secției urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție mun.Chișinău a

IGP, restabilirea în funcția de ofițer superior de urmărire penală al Secției urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Direcției de poliție mun.Chișinău a

IGP, încasarea de la pârâți a plății salariale restante pentru perioada 17 iunie 2016 și

până la emiterea deciziei instanței de judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că poziția instanței precum că soluția

instanței de judecată nu a fost bazată pe sentință, însă pe aprecierea laturii civile a

2

acțiunilor revizuentului prin prisma prevederilor Codului Muncii și ale Legii nr. 320

din 27 decembrie 2012, contravine logicii juridice, deoarece urma să fie axată pe

aprecierea laturii disciplinare și nicidecum laturii civile. Or, aceasta este o motivare

divergentă, iar motivarea soluției pronunțate constituie o îndatorire care înlătură

orice aspect discreționar în realizarea justiției. Dealtfel, jurisprudența CtEDO atestă

că motivarea insuficientă a hotărârilor judecătorești este o problemă generală a

sistemului judecătoresc național.

De asemenea, a indicat că instanța a conchis că cererea de revizuire nu se

încadrează în prevederile art. 449 Cod de procedură civilă, fără a lua în considerare

faptul că ordinul nr.368 ef din 17 iunie 2016 se baza inclusiv pe încălcarea art. 28

alin.(1) lit. g) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320

din 27 decembrie 2012 care prevedea că polițistului îi este interzis să abuzeze de

calitatea oficială și să compromită, prin activitatea sa privată ori publică, prestigiul

funcției sau al autorității din care face parte. Or, a fost învinuit anume în comiterea

infracțiunii de abuz de serviciu, iar instanța a decis încetarea procesului penal

intentat în privința lui Radu Bulat privind săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 327

alin.(2) lit.b1) Cod penal, în temeiul art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

deoarece există circumstanțe care exclud tragerea la răspunderea penală. La fel,

instanța nu a luat în considerare și faptul că ordinul nr.368 ef din 17 iunie 2016 s-a

bazat inclusiv pe încălcarea pct. 15 lit. i) și j) al Codului de etică și deontologie al

polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10 mai 2006, care

prevedea că colaboratorul de poliție este obligat să se opună tuturor formelor de

corupție din poliție. Or, a fost învinuit anume de comiterea unei infracțiuni de

corupție, iar instanța a decis încetarea procesului penal intentat în privința lui Radu

Bulat privind săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin.(2) lit.b1) Cod penal,

în temeiul art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Concomitent a declarat că art. 6 § 1 CEDO garantează dreptul la un proces

echitabil.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea contestată la 28 noiembrie 2018,

iar Radu Bulat și avocatul Igor Isac au declarat recurs la 27 decembrie 2018.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei încheierii participanților la proces

la 29 noiembrie 2018, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.22) și a fost

recepționată de către recurent la 13 decembrie 2018, conform ștampilei oficiului

poștal aplicate pe plicul anexat în copie (Vol.II, f.d.45). Astfel, recursul declarat la

27 decembrie 2018, este în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul declarat neîntemeiat și pasibil de a fi respins, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

3

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Art. 447 lit. b) Cod de procedură civilă prevede că sunt în drept să depună cerere

de revizuire părțile și alți participanți la proces.

Din materialele cauzei rezultă că la 26 octombrie 2018 Radu Bulat și avocatul

Igor Isac au depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 06 septembrie 2017 a

Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei

din 06 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, reținerea cauzei pentru

examinarea apelului declarat împotriva hotărârii din 15 februarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (Vol.I, f.d. 198-209).

Ca temei de drept, revizuentul a invocat art. 449 lit. e) Cod de procedură civilă,

adică anularea ori modificarea hotărârii, sentinței sau deciziei instanței judecătorești

care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se

cere.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Radu Bulat împotriva deciziei din

06 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău (Vol. II, f.d.19-21).

Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de revizuire privind

respingerea ca fiind inadmisibilă a cererii de revizuire depuse de Radu Bulat

împotriva deciziei din 06 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că prin decizia din 06 septembrie

2017 a Curții de Apel Chișinău, a cărei revizuire se cere, s-a respins apelul declarat

de Radu Bulat și s-a menținut hotărârea din 15 februarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (Vol.I, f.d.161-165). Or, prin hotărârea din 15 februarie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca fiind nefondată cererea

de chemare în judecată depusă de Radu Bulat împotriva Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului nr. 368 ef

din 17 iunie 2016 emis de către Inspectoratul General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, restabilirea în funcție și încasarea plăților restante la salariu

(Vol.I, f.d. 122, 127-133).

Colegiul notează că la declararea revizuirii, revizuentul/recurent a invocat că

prin decizia din 03 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

ordinar declarat de Radu Bulat și a fost casată sentința din 31 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău și decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău; a

fost încetat procesul penal intentat în privința lui Radu Bulat privind săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 327 alin.(2) lit.b1) Cod penal, în temeiul art. 391 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, deoarece există circumstanțe care exclud tragerea

la răspunderea penală.

În acest sens, pornind de la constările indicate în ordinul de sancționare nr. 368

ef din 17 iunie 2016 al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova referitor la denigrarea gravă a imaginei poliției în

societate, revizuentul/recurent pretinde că prin decizia din 03 iulie 2018 a Curții

Supreme de Justiție s-a concluzionat că învinuirea adusă lui Radu Bulat, precum că

acțiunile sale au dus la cauzarea daunelor considerabile intereselor publice

exprimate prin discreditarea gravă a autorității și imaginii Ministerului Afacerilor

4

Interne al Republicii Moldova, sunt de o natură generală, vagă, neclară și

imprevizibilă, iar legea a fost interpretată extensiv și defavorabil lui Radu Bulat.

La fel, revizuentul/recurent a menționat că în ordinul nr. 368 ef din 17 iunie

2016 s-a relevat că nu a denunțat actele de corupție de care a luat cunoștință în

perioada 02-29 mai 2016, nu a întreprins măsuri de prevenire și combatere a actelor

de corupție, cu tolerarea lor, nu a informat superiorii și organele competente despre

actul de corupție devenit cunoscut. Însă, în decizia din 03 iulie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, nu s-ar fi constatat comiterea unui anumit act de corupție.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind corect raționamentul instanței de

revizuire precum că soluția instanței de judecată nu s-a axat pe sentința emisă, însă

pe acțiunile revizuentului prin prisma prevederilor Codul Muncii al RM și ale Legii

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012.

Or, faptul necondamnării persoanei într-o cauză penală, nu exclude aplicarea

sancțiunilor disciplinare în ordine civilă, în condițiile în care legislația în vigoare

permite aplicarea sancțiunilor disciplinare de către angajator pentru abaterile

disciplinare comise.

Dealtfel, art. 55 alin. (8) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare la data aplicării sancțiunii

disciplinare, statua că aplicarea sancțiunii disciplinare nu exclude răspunderea

penală, contravențională sau civilă.

Corelând conținutul cererii de revizuire cu situația de fapt, cu normele de drept

pertinente speței și criticile formulate în recursul declarat împotriva încheierii de

respingere a cererii de revizuire, Colegiul reliefă că instanța a răspuns motivelor

revizuentului invocate în cererea de revizuire în măsura care permite legislația în

vigoare, pornind de la faptul că motivele de revizuire sunt limitative. Or,

revizuentul/recurent nu a supus analizei decât niște constatări din ordinul de

sancționare în raport cu decizia din 03 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, care

în opinia sa nu ar dovedi decât caracterul ilegal al ordinului de sancționare.

Mai mult decât atât, Colegiul precizează că recurentul a invocat ca temei de

revizuire art. 449 lit. e) Cod de procedură civilă, or, instanța de revizuire corect a

reținut precum că cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 449 Cod

de procedură civilă, în condițiile care, temei de aplicare a sancțiunii disciplinare nu

a constituit un act judecătoresc. Dealtfel, nici drept temei pentru emiterea actului de

dispoziție a cărui revizuire se solicită, nu a servit o sentința judecătorească, or,

revizuentul/recurent a pretins revizuire pornind de la încetarea, prin decizia din 03

iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a procesului penal intentat în privința sa

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 327 alin.(2) lit.b1) Cod penal, în

temeiul art. 391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece există

circumstanțe care exclud tragerea la răspunderea penală.

Subsecvent, Colegiul reiterează că revizuentul/recurent prin revizuirea

declarată și recursul depus, nu a analizat decât niște constatări extrase din textul

ordinului de sancționare în raport cu decizia de încetare a procesului penal și care în

opinia sa ar justifica caracterul ilegal al ordinului de sancționare, însă

revizuentul/recurent a omis faptul că la baza sancționării disciplinare nu se află un

act judecătoresc emis într-o cauza penală intentată în privința sa.

În mare parte criticile recurentului vizează de fapt netemeinicia soluției din

apel, iar acestea nu pot fi reținute, deoarece instituția revizuirii are cauze expres și

5

limitativ prevăzute de dispoziția art. 449 Cod de procedură civilă. Or, urmând acest

raționament, prin orice temei de revizuire se redeschide o procedură judiciară, adică

în final se încalcă securitatea raporturilor juridice. Respectiv nu poate fi invocată

nemotivarea soluției pronunțate de către instanța de revizuire, în condițiile în care s-

a răspuns la întrebările formulate pornind de la condițiile de admisibilitate.

Dealtfel, prin intermediul revizuirii nu pot fi supuse atenției cauzele de recurs,

deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat și principiul securității raporturilor

juridice în materie civilă.

Mai mult decât atât, prevederile Codului de procedură civilă obligă instanța,

care efectuează revizuirea, să examineze două aspecte: admisibilitatea cererii de

revizuire și analiza pe fond a cauzei. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire,

legiuitorul a prevăzut în mod expres condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

persoana interesată și anume invocarea unui temei expres prevăzut de legea

procesuală și respectarea termenului de prescripție în care poate fi solicitată

revizuirea.

Așadar, instanța de revizuire pornind de la condițiile de admisibilitate, nu a

constatat prin prisma temeiurilor stabilite exhaustiv de lege motive ce ar fi

determinat admiterea cererii de revizuire.

La caz, prezintă importanță și faptul că procedura de revizuire prevăzută la art.

449-453 Cod de procedură civilă servește scopului înlăturării lacunelor și

omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu

prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității raporturilor

juridice care înseamnă, conform jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile

Omului, inter alia, că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată, ca

excepție de la acest principiu este doar cazul când reexaminarea este necesară în

virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (cazul Brumărescu contra

României nr. 28342/95; cazul Roșca contra Moldovei nr. 6276/02).

În cadrul unui proceduri de revizuire, pot fi corectate erorile judiciare,

omisiunile justiției și asigura respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, dar

nu pentru a efectua o nouă examinare. Implicit, la stabilirea temeiurilor de revizuire

este necesar ca legiuitorul să urmărească menținerea unui echilibru între respectarea

dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Radu Bulat și avocatul Igor Isac.

Se menține încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza, la cererea de chemare în judecată depusă de Radu Bulat împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și încasarea plăților restante

6

la salariu, la cererea de revizuire depusă de Radu Bulat împotriva deciziei din 06

septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

7