2r-175/19 — încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea pensiei de întreţinere pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă
- Temei legal
- Apelanta şi avocatul ei nu au depus diligenţă suficientă pentru a îndeplini indicaţiile instanţei de apel
2r-175/19 — încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2r-175/19
prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud.: Cherdivara D.)
instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud.: Caraianu L., Colev Gr., Fujenco D.)
D E C I Z I E
20 martie 2019 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Maria Ghervas
Nina Vascan
examinând recursul declarat de către Tomșa Tatiana, reprezentată de
avocatul Popa Ștefan,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
Tomșa Ion împotriva Tomșa Tatiana, intervenient accesoriu Direcția Asistență
Socială și Protecția Familiei Leova, cu privire la încasarea pensiei de întreținere
pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă,
împotriva încheierii din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care
s-a restituit cererea de apel formulată de către Tomșa Tatiana în legătură cu
neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel,
c o n s t a t ă :
La 8 decembrie 2016, Tomșa Ion a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Tomșa Tatiana, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și
Protecția Familiei Leova, cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copiii
minori într-o sumă bănească fixă în mărime de 1 000 de lei și decăderea din
drepturile părintești.
La 18 septembrie 2018, Judecătoria Cimișlia, sediul Central a admis cererea
avansată, sub semnătură personală, de Tomșa Ion, ce vizează renunțarea la
pretenția decăderii pârâtei din drepturile părintești (f. d. 82 - 83).
Prin hotărârea din 18 septembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul
Central, acțiunea înaintată de Tomșa Ion a fost admisă parțial. Astfel, instanța de
judecată a statuat încasarea de la Tomșa Tatiana în beneficiul lui Tomșa Ion a
pensiei de întreținere pentru Tomșa Doina în mărime de 900 de lei și pentru Tomșa
Andrei în cuantum de 700 de lei, până la atingerea majoratului de către copii. La
fel, Tomșa Tatiana a fost obligată să plătească în contul statului taxa de stat în
valoare de 576 de lei (f. d. 84, 92 – 94).
Împotriva acestui act de dispoziție, Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul
Popa Ștefan, a declarat apel (f. d. 102 - 103).
Pagină 1 din 5
Prin încheierea din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Comrat a dispus de a
nu da curs cererii de apel menționate supra, întrucât apelanta trebuia să achite la
depunerea cererii taxa de stat în sumă de 432 de lei. Instanța de apel a acordat
apelantei Tomșa Tatiana un termen de 15 zile din momentul primirii copiei actului
judecătoresc pentru plata taxei de timbru (f. d. 112 – 113).
Curtea de Apel Comrat, prin încheierea din 29 ianuarie 2019, a restituit
apelul formulat de Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul Popa Ștefan.
La această etapă, instanța de apel a constatat că încheierea de a nu da curs
din 17 decembrie 2018 a fost recepționată de către apelantă la 2 ianuarie 2018. Prin
urmare, Curtea de Apel Comrat a stabilit că Tomșa Tatiana nu a prezentat dovada
achitării taxei de stat, deși ea cunoștea despre obligativitatea executării indicației
date.
La 15 februarie 2019, Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul Popa Ștefan,
a declarat recurs împotriva încheierii din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Comrat,
solicitând trimiterea acțiunii la o nouă rejudecare.
În motivarea ilegalității încheierii contestate, recurenta a afirmat că instanța
ierarhic inferioară nu a luat în considerare starea familială a acesteia. De fapt, ea a
rămas fără domiciliu, deoarece intimatul Tomșa Ion a lipsit-o de dreptul respectiv.
Mai mult, fratele ei împreună cu familia sa locuiește în apartamentul părintesc, iar
ea nu are loc în imobilul dat.
În conformitate cu articolul 425 din Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicare
încheierii.
Curtea de Apel Comrat a pronunțat încheierea contestată la 29 ianuarie 2019.
Reprezentantul recurentei, avocatul Popa Ștefan, a recepționat încheierea
instanței de apel la 5 februarie 2019 (f. d. 127). Drept consecință, recursul a fost
înregistrat în Grefa Curții de Apel Comrat la 15 februarie 2019, ceea ce confirmă
încadrarea recurentei în limitele temporale prevăzute mai sus.
Verificând legalitatea încheierii din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel
Comrat, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că cererea dedusă judecății este neîntemeiată și
urmează a fi respinsă, pentru motivele ce succed.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
Cererea de recurs supune analizei caracterul refuzului Curții de Apel Comrat
de a primi o cerere de apel în raport cu responsabilitatea părților interesate de a-și
apară interesele legale. Problema pusă în discuție a fost examinată în numeroase
cauze similare de către Ct.E.D.O., spre exemplu, Truckh vs Ucraina (14 octombrie
2003, parag. b); Kolovangia vs Rusia (11 decembrie 2008, parag. 26) sau Ivanova
și Ivashova vs Rusia (26 ianuarie 2017, parag. 46 – 51).
Instanța de recurs notează că restituirea unei cereri de apel, din cauza
neîndeplinirii indicațiilor date de instanța de apel, constituie o limitare a dreptului
persoanelor la un proces echitabil, sub aspectul dreptului de acces la un tribunal.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,
dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut și poate fi limitat de către
Pagină 2 din 5
autoritățile statului, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei
căi de atac. Cu toate acestea, restricțiile respective pot fi aplicate dacă nu reduc
substanța dreptului dat, și anume, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există
o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care
trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag.
24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24).
În speță, Colegiul de control judiciar amintește că Tomșa Tatiana a fost
reprezentată, în fața instanței de apel, de către avocatul Popa Ștefan, ales chiar de
ea (f. d. 95). Pe de o parte, recurenta a indicat în cererea de apel adresa de
corespondență or. Leova, str. Kogălniceanu, nr. 32, pe de altă parte, ea împreună
cu avocatul ei au semnat personal apelul (f. d. 102 – 104). Totuși, potrivit
încheierii din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, cererea acesteia nu
îndeplinea cerințele formale ale articolului 365 alin. (4) din Codul de procedură
civilă. În special, apelanta – recurenta nu a achitat taxa de timbru în cuantum de
432 de lei (f. d. 112 – 113). Așadar, la 2 ianuarie 2019, recurenta a fost notificată
pentru înlăturarea neajunsurilor constatate, acordându-i un termen de 15 zile (f. d.
115). La aceeași dată, avocatul Popa Ștefan a recepționat încheierea instanței de
apel (f. d. 116).
Instanța de recurs observă că instanța de apel a restituit cererea de apel
formulată de Tomșa Tatiana, deoarece aceasta nu a plătit taxa de stat în mărime de
432 de lei în limitele temporale acordate prin încheierea din 17 decembrie 2018.
Soluția instanței de apel a fost guvernată de art. 10, art. 56 alin. (2) și (3), art. 110,
art. 113 și art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.
Astfel, Colegiul judiciar consideră că refuzul de a examina apelul de către
Curtea de Apel Comrat a fost prevăzut de lege. De fapt, regulile privind plata unei
taxe de timbru servesc fără îndoială scopului de a asigura o bună administrare a
justiției. Părțile interesate se pot aștepta în mod rezonabil că aceste norme
procedurale să fie aplicate (a se vedea Truckh, ibidem, parag. b) sau Lefter vs
România, 15 aprilie 2014, parag. 14).
În ceea ce privește proporționalitatea măsurii, instanța de recurs constată că
apelantei-recurentei i-a fost acordat timp pentru prezentarea dovezii plății integrale
a taxei de stat. Tomșa Tatiana nu a susținut niciodată că impunerea unei asemenea
sume a fost nejustificată. Mai exact, aceasta nu a contestat încheierea de a nu da
curs din 17 decembrie 2018. În acest sens, ea a plătit taxa de timbru la 7 februarie
2019, depășind termenul limită cu circa 21 de zile (f. d. 123). Ordinul de încasare a
numerarului în mărime de 432 de lei a fost expediat la instanța de apel la 19
februarie 2019 doar după emiterea încheierii de restituire din 29 ianuarie 2019 (f.
d. 125). Cu titlu subsidiar, achitarea taxei de stat după pronunțarea încheierii de
restituire nu ar trebui privită ca o justificare sau remediere a erorii procedurale
inițiale, deoarece ar echivala cu acceptarea faptului că eroarea procedurală a unei
persoane ar putea fi scuzată de o acțiune nemotivată și efectuată în afara cadrului
legal specificat de art. 113 din Codul de procedură civilă. Situația relatată ar
contraveni principiului statului de drept, cerinței unui comportament diligent și
corect al procedurii, dar și implementării atente a normelor procedural relevante.
De altfel, Colegiul judiciar subliniază că părțile interesate, după caz,
recurenta și avocatul ei, au responsabilitatea principală de a depune toate eforturile
Pagină 3 din 5
pentru a-și apară interesele legale (a se vedea Teuschler vs Germania (dec.), 4
octombrie 2001 sau Ivanova și Ivashova, ibidem, parag. 48 – 51).
Prin urmare, considerentele de mai sus atestă faptul că recurenta se afla în
cunoștință de cauză cu obligațiile ei procedurale de la 2 ianuarie 2019. Totuși, fără
a furniza vreo explicație pertinentă, acesta nu și-a motivat comportamentul ales de
a aștepta să depună ordinul de plată abia la 19 februarie 2019 (f. d. (a se vedea
Seal vs Regatul Unit 7 decembrie 2010, parag. 82, 7 decembrie 2010 și
Wyssenbach vs Elveția, 22 octombrie 2013, parag. 39-40).
În plus, recurenta nu a invocat vreo situație personală complicată sau dificilă
caracterizată prin factori extraordinari, ce ar putea afecta îndeplinirea în timp a
indicațiilor Curții de Apel Comrat (a se vedea, în schimb, Marc Brauer vs
Germania, 1 septembrie 2016, parag. 43; Farcaș și alții vs România, 5 iunie 2018,
parag. 38). Or, din analiza minuțioasă a părții motivante a cererii de recurs, ea nu a
livrat niciun argument ce-ar demonstra temeinicia întârzierii ei. Deși avocatul
recurentei a invocat că Tomșa Tatiana a rămas fără domiciliu permanent, totuși el
nu a negat că recurenta locuiește la gazdă pe adresa or. Leova, str. Kogălniceanu,
nr. 32. Adresa specificată a fost introdusă în cererea de confirmare a achitării taxei
de stat, semnată personal de recurentă, inclusiv în cererea de recurs din 13
februarie 2019 (f. d. 120, 124). Sub acest aspect, Colegiul judiciar nu are dubii că
încheierea de a nu da curs a fost expediată de către Curtea de Apel Comrat la o
adresă validă, care i-a permis recurentei, în mod rezonabil, să primească și să ia
cunoștință cu actul judecătoresc sus-citat. Suplimentar, ea nu a pretins că
instrucțiunile completului de judecători au fost arbitrare, de neînțeles sau
nerezonabile (a se vedea Shishkov vs Rusia, 20 februarie 2014, parag. 139).
În mod particular, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că
statutul specific al avocaților le conferă o poziție centrală în administrarea justiției
ca intermediari între public și instanțe. La fel, Curtea Europeană a subliniat că,
pentru ca membrii publicului să aibă încredere în administrarea corectă a justiției,
trebuie să aibă încredere în capacitatea profesiei de avocat de a oferi o reprezentare
efectivă (a se vedea Amihalachioaie vs Moldova, 20 aprilie 2004, parag. 27,
Kyprianou vs Cipru (Marea Cameră), 15 decembrie 2005, parag. 173, Morice vs
Franța (Marea Cameră), 23 aprilie 2015, parag. 132, sau Jankauskas vs Lituania
(nr.2), 27 iunie 2017, parag. 74).
La acest capitol, instanța de recurs învederează că recurenta a fost
reprezentată în fața instanței de apel și celei de recurs de către avocatul Popa
Ștefan (f. d. 95 și 121), care a fost în măsură să înțeleagă cerințele impuse prin
încheierea din 17 decembrie 2018 ca urmare a recepționării acesteia la 2 ianuarie
2019 (f. d. 116). În opinia instanței, el trebuia să acționeze cu o diligență deosebită
datorită poziției sale de apărător, întrucât este evident că a cunoscut despre
consecințele care pot urma în cazul neexecutării indicațiilor instanței în această
procedură (a se vedea Foltis vs Germania, 30 iunie 2016, parag. 46). Cu toate
acestea, avocatul recurentei nu a întreprins nicio faptă concretă pe segmentul dat.
El nu a comunicat nici instanței de apel sau instanței de recurs despre
imposibilitatea apelantei – recurentei de a plăti taxa de timbru în termenul stabilit.
Într-un final, procedurile civile intentate împotriva recurentei s-au referit la o
chestiune extrem de sensibilă, și anume, determinarea pensiei de întreținere pentru
Pagină 4 din 5
copiii ei minori. Cu alte cuvinte, ea s-a plâns de starea familială precară și de faptul
că mărimea acesteia stabilită de prima instanță a fost prea mare, iar concubinul ei a
lăsat-o fără domiciliu. Totuși instanța de recurs nu a găsit niciun indiciu la
materialele cauzei, care ar putea motiva pasivitatea ei.
Pe cale de consecință, Colegiul de control judiciar este de părere că
nerespectarea indicațiilor Curții de Apel Comrat a fost cauzat în întregime de
comportamentul recurentei și avocatului ei, fiind încălcate obligațiile procedurale
din articolul 56 alin. (3) și articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Erorile procedurale ar fi putut fi evitate de la bun început și, ținând cont că acestea
sunt imputabile recurentei, consecințele negative îi revin tot ei (a se vedea, printre
altele, Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 93, 121).
Prin urmare, instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Comrat de
a restitui cererea de apel avansată de Tomșa Tatiana nu este vădit arbitrară și nu a
afectat esența dreptului de acces la o instanță. Marja de apreciere a instanței de apel
nu a fost disproporționată față de obiectivele bunei administrări a justiției, dar și
față de responsabilitatea părților interesate de a-și apară interesele legale.
Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, Colegiul Civil,
Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia că recursul declarat de către Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul
Popa Ștefan, trebuie respins ca nefondat.
În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă,
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de către Tomșa Tatiana, reprezentată de
avocatul Popa Ștefan.
Se menține încheierea din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat,
pronunțată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
către Tomșa Ion împotriva Tomșa Tatiana, intervenient accesoriu Direcția
Asistență Socială și Protecția Familiei Leova, cu privire la încasarea pensiei de
întreținere pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
Judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Maria Ghervas
Nina Vascan
Pagină 5 din 5