2r-175/19 — încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă

Dosarul nr. 2r-175/19

prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud.: Cherdivara D.)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud.: Caraianu L., Colev Gr., Fujenco D.)

D E C I Z I E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Tomșa Tatiana, reprezentată de

avocatul Popa Ștefan,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Tomșa Ion împotriva Tomșa Tatiana, intervenient accesoriu Direcția Asistență

Socială și Protecția Familiei Leova, cu privire la încasarea pensiei de întreținere

pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă,

împotriva încheierii din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care

s-a restituit cererea de apel formulată de către Tomșa Tatiana în legătură cu

neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel,

c o n s t a t ă :

La 8 decembrie 2016, Tomșa Ion a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tomșa Tatiana, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Leova, cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copiii

minori într-o sumă bănească fixă în mărime de 1 000 de lei și decăderea din

drepturile părintești.

La 18 septembrie 2018, Judecătoria Cimișlia, sediul Central a admis cererea

avansată, sub semnătură personală, de Tomșa Ion, ce vizează renunțarea la

pretenția decăderii pârâtei din drepturile părintești (f. d. 82 - 83).

Prin hotărârea din 18 septembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

Central, acțiunea înaintată de Tomșa Ion a fost admisă parțial. Astfel, instanța de

judecată a statuat încasarea de la Tomșa Tatiana în beneficiul lui Tomșa Ion a

pensiei de întreținere pentru Tomșa Doina în mărime de 900 de lei și pentru Tomșa

Andrei în cuantum de 700 de lei, până la atingerea majoratului de către copii. La

fel, Tomșa Tatiana a fost obligată să plătească în contul statului taxa de stat în

valoare de 576 de lei (f. d. 84, 92 – 94).

Împotriva acestui act de dispoziție, Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul

Popa Ștefan, a declarat apel (f. d. 102 - 103).

Pagină 1 din 5

Prin încheierea din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Comrat a dispus de a

nu da curs cererii de apel menționate supra, întrucât apelanta trebuia să achite la

depunerea cererii taxa de stat în sumă de 432 de lei. Instanța de apel a acordat

apelantei Tomșa Tatiana un termen de 15 zile din momentul primirii copiei actului

judecătoresc pentru plata taxei de timbru (f. d. 112 – 113).

Curtea de Apel Comrat, prin încheierea din 29 ianuarie 2019, a restituit

apelul formulat de Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul Popa Ștefan.

La această etapă, instanța de apel a constatat că încheierea de a nu da curs

din 17 decembrie 2018 a fost recepționată de către apelantă la 2 ianuarie 2018. Prin

urmare, Curtea de Apel Comrat a stabilit că Tomșa Tatiana nu a prezentat dovada

achitării taxei de stat, deși ea cunoștea despre obligativitatea executării indicației

date.

La 15 februarie 2019, Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul Popa Ștefan,

a declarat recurs împotriva încheierii din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Comrat,

solicitând trimiterea acțiunii la o nouă rejudecare.

În motivarea ilegalității încheierii contestate, recurenta a afirmat că instanța

ierarhic inferioară nu a luat în considerare starea familială a acesteia. De fapt, ea a

rămas fără domiciliu, deoarece intimatul Tomșa Ion a lipsit-o de dreptul respectiv.

Mai mult, fratele ei împreună cu familia sa locuiește în apartamentul părintesc, iar

ea nu are loc în imobilul dat.

În conformitate cu articolul 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicare

încheierii.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat încheierea contestată la 29 ianuarie 2019.

Reprezentantul recurentei, avocatul Popa Ștefan, a recepționat încheierea

instanței de apel la 5 februarie 2019 (f. d. 127). Drept consecință, recursul a fost

înregistrat în Grefa Curții de Apel Comrat la 15 februarie 2019, ceea ce confirmă

încadrarea recurentei în limitele temporale prevăzute mai sus.

Verificând legalitatea încheierii din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel

Comrat, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea dedusă judecății este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Cererea de recurs supune analizei caracterul refuzului Curții de Apel Comrat

de a primi o cerere de apel în raport cu responsabilitatea părților interesate de a-și

apară interesele legale. Problema pusă în discuție a fost examinată în numeroase

cauze similare de către Ct.E.D.O., spre exemplu, Truckh vs Ucraina (14 octombrie

2003, parag. b); Kolovangia vs Rusia (11 decembrie 2008, parag. 26) sau Ivanova

și Ivashova vs Rusia (26 ianuarie 2017, parag. 46 – 51).

Instanța de recurs notează că restituirea unei cereri de apel, din cauza

neîndeplinirii indicațiilor date de instanța de apel, constituie o limitare a dreptului

persoanelor la un proces echitabil, sub aspectul dreptului de acces la un tribunal.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut și poate fi limitat de către

Pagină 2 din 5

autoritățile statului, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei

căi de atac. Cu toate acestea, restricțiile respective pot fi aplicate dacă nu reduc

substanța dreptului dat, și anume, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există

o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care

trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag.

24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24).

În speță, Colegiul de control judiciar amintește că Tomșa Tatiana a fost

reprezentată, în fața instanței de apel, de către avocatul Popa Ștefan, ales chiar de

ea (f. d. 95). Pe de o parte, recurenta a indicat în cererea de apel adresa de

corespondență or. Leova, str. Kogălniceanu, nr. 32, pe de altă parte, ea împreună

cu avocatul ei au semnat personal apelul (f. d. 102 – 104). Totuși, potrivit

încheierii din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, cererea acesteia nu

îndeplinea cerințele formale ale articolului 365 alin. (4) din Codul de procedură

civilă. În special, apelanta – recurenta nu a achitat taxa de timbru în cuantum de

432 de lei (f. d. 112 – 113). Așadar, la 2 ianuarie 2019, recurenta a fost notificată

pentru înlăturarea neajunsurilor constatate, acordându-i un termen de 15 zile (f. d.

115). La aceeași dată, avocatul Popa Ștefan a recepționat încheierea instanței de

apel (f. d. 116).

Instanța de recurs observă că instanța de apel a restituit cererea de apel

formulată de Tomșa Tatiana, deoarece aceasta nu a plătit taxa de stat în mărime de

432 de lei în limitele temporale acordate prin încheierea din 17 decembrie 2018.

Soluția instanței de apel a fost guvernată de art. 10, art. 56 alin. (2) și (3), art. 110,

art. 113 și art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Astfel, Colegiul judiciar consideră că refuzul de a examina apelul de către

Curtea de Apel Comrat a fost prevăzut de lege. De fapt, regulile privind plata unei

taxe de timbru servesc fără îndoială scopului de a asigura o bună administrare a

justiției. Părțile interesate se pot aștepta în mod rezonabil că aceste norme

procedurale să fie aplicate (a se vedea Truckh, ibidem, parag. b) sau Lefter vs

România, 15 aprilie 2014, parag. 14).

În ceea ce privește proporționalitatea măsurii, instanța de recurs constată că

apelantei-recurentei i-a fost acordat timp pentru prezentarea dovezii plății integrale

a taxei de stat. Tomșa Tatiana nu a susținut niciodată că impunerea unei asemenea

sume a fost nejustificată. Mai exact, aceasta nu a contestat încheierea de a nu da

curs din 17 decembrie 2018. În acest sens, ea a plătit taxa de timbru la 7 februarie

2019, depășind termenul limită cu circa 21 de zile (f. d. 123). Ordinul de încasare a

numerarului în mărime de 432 de lei a fost expediat la instanța de apel la 19

februarie 2019 doar după emiterea încheierii de restituire din 29 ianuarie 2019 (f.

d. 125). Cu titlu subsidiar, achitarea taxei de stat după pronunțarea încheierii de

restituire nu ar trebui privită ca o justificare sau remediere a erorii procedurale

inițiale, deoarece ar echivala cu acceptarea faptului că eroarea procedurală a unei

persoane ar putea fi scuzată de o acțiune nemotivată și efectuată în afara cadrului

legal specificat de art. 113 din Codul de procedură civilă. Situația relatată ar

contraveni principiului statului de drept, cerinței unui comportament diligent și

corect al procedurii, dar și implementării atente a normelor procedural relevante.

De altfel, Colegiul judiciar subliniază că părțile interesate, după caz,

recurenta și avocatul ei, au responsabilitatea principală de a depune toate eforturile

Pagină 3 din 5

pentru a-și apară interesele legale (a se vedea Teuschler vs Germania (dec.), 4

octombrie 2001 sau Ivanova și Ivashova, ibidem, parag. 48 – 51).

Prin urmare, considerentele de mai sus atestă faptul că recurenta se afla în

cunoștință de cauză cu obligațiile ei procedurale de la 2 ianuarie 2019. Totuși, fără

a furniza vreo explicație pertinentă, acesta nu și-a motivat comportamentul ales de

a aștepta să depună ordinul de plată abia la 19 februarie 2019 (f. d. (a se vedea

Seal vs Regatul Unit 7 decembrie 2010, parag. 82, 7 decembrie 2010 și

Wyssenbach vs Elveția, 22 octombrie 2013, parag. 39-40).

În plus, recurenta nu a invocat vreo situație personală complicată sau dificilă

caracterizată prin factori extraordinari, ce ar putea afecta îndeplinirea în timp a

indicațiilor Curții de Apel Comrat (a se vedea, în schimb, Marc Brauer vs

Germania, 1 septembrie 2016, parag. 43; Farcaș și alții vs România, 5 iunie 2018,

parag. 38). Or, din analiza minuțioasă a părții motivante a cererii de recurs, ea nu a

livrat niciun argument ce-ar demonstra temeinicia întârzierii ei. Deși avocatul

recurentei a invocat că Tomșa Tatiana a rămas fără domiciliu permanent, totuși el

nu a negat că recurenta locuiește la gazdă pe adresa or. Leova, str. Kogălniceanu,

nr. 32. Adresa specificată a fost introdusă în cererea de confirmare a achitării taxei

de stat, semnată personal de recurentă, inclusiv în cererea de recurs din 13

februarie 2019 (f. d. 120, 124). Sub acest aspect, Colegiul judiciar nu are dubii că

încheierea de a nu da curs a fost expediată de către Curtea de Apel Comrat la o

adresă validă, care i-a permis recurentei, în mod rezonabil, să primească și să ia

cunoștință cu actul judecătoresc sus-citat. Suplimentar, ea nu a pretins că

instrucțiunile completului de judecători au fost arbitrare, de neînțeles sau

nerezonabile (a se vedea Shishkov vs Rusia, 20 februarie 2014, parag. 139).

În mod particular, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că

statutul specific al avocaților le conferă o poziție centrală în administrarea justiției

ca intermediari între public și instanțe. La fel, Curtea Europeană a subliniat că,

pentru ca membrii publicului să aibă încredere în administrarea corectă a justiției,

trebuie să aibă încredere în capacitatea profesiei de avocat de a oferi o reprezentare

efectivă (a se vedea Amihalachioaie vs Moldova, 20 aprilie 2004, parag. 27,

Kyprianou vs Cipru (Marea Cameră), 15 decembrie 2005, parag. 173, Morice vs

Franța (Marea Cameră), 23 aprilie 2015, parag. 132, sau Jankauskas vs Lituania

(nr.2), 27 iunie 2017, parag. 74).

La acest capitol, instanța de recurs învederează că recurenta a fost

reprezentată în fața instanței de apel și celei de recurs de către avocatul Popa

Ștefan (f. d. 95 și 121), care a fost în măsură să înțeleagă cerințele impuse prin

încheierea din 17 decembrie 2018 ca urmare a recepționării acesteia la 2 ianuarie

2019 (f. d. 116). În opinia instanței, el trebuia să acționeze cu o diligență deosebită

datorită poziției sale de apărător, întrucât este evident că a cunoscut despre

consecințele care pot urma în cazul neexecutării indicațiilor instanței în această

procedură (a se vedea Foltis vs Germania, 30 iunie 2016, parag. 46). Cu toate

acestea, avocatul recurentei nu a întreprins nicio faptă concretă pe segmentul dat.

El nu a comunicat nici instanței de apel sau instanței de recurs despre

imposibilitatea apelantei – recurentei de a plăti taxa de timbru în termenul stabilit.

Într-un final, procedurile civile intentate împotriva recurentei s-au referit la o

chestiune extrem de sensibilă, și anume, determinarea pensiei de întreținere pentru

Pagină 4 din 5

copiii ei minori. Cu alte cuvinte, ea s-a plâns de starea familială precară și de faptul

că mărimea acesteia stabilită de prima instanță a fost prea mare, iar concubinul ei a

lăsat-o fără domiciliu. Totuși instanța de recurs nu a găsit niciun indiciu la

materialele cauzei, care ar putea motiva pasivitatea ei.

Pe cale de consecință, Colegiul de control judiciar este de părere că

nerespectarea indicațiilor Curții de Apel Comrat a fost cauzat în întregime de

comportamentul recurentei și avocatului ei, fiind încălcate obligațiile procedurale

din articolul 56 alin. (3) și articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Erorile procedurale ar fi putut fi evitate de la bun început și, ținând cont că acestea

sunt imputabile recurentei, consecințele negative îi revin tot ei (a se vedea, printre

altele, Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 93, 121).

Prin urmare, instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Comrat de

a restitui cererea de apel avansată de Tomșa Tatiana nu este vădit arbitrară și nu a

afectat esența dreptului de acces la o instanță. Marja de apreciere a instanței de apel

nu a fost disproporționată față de obiectivele bunei administrări a justiției, dar și

față de responsabilitatea părților interesate de a-și apară interesele legale.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că recursul declarat de către Tomșa Tatiana, reprezentată de avocatul

Popa Ștefan, trebuie respins ca nefondat.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Tomșa Tatiana, reprezentată de

avocatul Popa Ștefan.

Se menține încheierea din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat,

pronunțată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

către Tomșa Ion împotriva Tomșa Tatiana, intervenient accesoriu Direcția

Asistență Socială și Protecția Familiei Leova, cu privire la încasarea pensiei de

întreținere pentru copiii minori într-o sumă bănească fixă.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

Pagină 5 din 5