2ac-34/19 — recunoașterea ilegalității refuzului nr.P-2618, încasarea diferenței de pensie neachitată, obligarea recalculării și achitării pensiei

Dosarul nr. 2ac-34/19

ÎNCHEIERE

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la strămutarea la altă instanță egală în grad

cu Curtea de Apel Chișinău a cauzei civile intentate la cererea de chemare în

judecată depusă de Anatol Pahopol împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

constată:

La 14 ianuarie 2019, Anatol Pahopol a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, solicitând recunoașterea ca fiind ilegal refuzul nr. P-2618/18 din 11

decembrie 2018 emis de Casa Națională de Asigurări Sociale; obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și plăti diferența de pensie

neplătită ilegal pentru perioada de timp din 01 ianuarie 2014 până la 01 ianuarie

2019; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și plătească

pensia, începând cu 01 ianuarie 2019, conform prevederilor articolului 32 din

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în mărime de

80 % din salariul lunar de funcție.

Prin hotărârea din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis integral acțiunea depusă de Anatol Pahopol; s-a recunoscut ca fiind

ilegal refuzul nr. P-2618/18 din 11 decembrie 2018 emis de Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin care s-a refuzat în recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă; s-a anulat, ca fiind neîntemeiat, răspunsul nr. P-2618/18 din 11 decembrie

2018 emis de Casa Națională de Asigurări Sociale; s-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i plătească lui Anatol Pahopol diferența de

pensie pentru perioada din 01 ianuarie 2014 până la 01 ianuarie 2019; s-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și plătească pensia lui

Anatol Pahopol, începând cu 01 ianuarie 2019 pe viitor, în corespundere cu

prevederile articolului 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, în mărime de 80 % din salariul mediu lunar achitat efectiv (f.d. 37,

41-52).

La 21 februarie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii din 14 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(f.d. 40).

Conform fișei de repartizare a dosarului, cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Anatol Pahopol împotriva Casei Naționale de

1

Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ a fost înregistrată

la Curtea de Apel Chișinău și repartizată în mod automat judecătorului-raportor

Victoria Sîrbu (f.d. 55).

Prin încheierea din 04 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a ridicat

cauza de la examinare și s-a remis Curții Supreme de Justiție în vederea

examinării chestiunii cu privire la strămutarea acesteia la o altă instanță egală în

grad, din motiv că reclamantul-intimat Anatol Pahopol deține funcția de judecător

în cadrul Curții de Apel Chișinău (f.d. 57-58).

Examinând temeiurile invocate în încheierea Curții de Apel Chișinău privind

strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție o consideră ca fiind

întemeiată propunerea de strămutare, cu strămutarea cauzei spre judecare în ordine

de apel la Curtea de Apel Comrat, din motivele ce succed.

În conformitate cu prevederile articolului 43 alin. (2) lit. f) din Codul de

procedură civilă, instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că

nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de

calitatea participanților la proces.

Aderent, alineatul (4) al aceluiași articol statuează că strămutarea cauzei în

cazurile prevăzute la alin.(2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța

ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

În debut, pentru a se pronunța asupra temeiniciei cererii de strămutare a

cauzei la o altă instanță egală în grad, Colegiul consideră necesar a reitera că, în

speță, drept temei pentru înaintarea propunerii de strămutare a cauzei a servit

faptul că nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Chișinău ar putea fi știrbită de

calitatea participanților la proces, și anume a reclamantului-intimat Anatol

Pahopol, care deține funcția de judecător la această instanță judecătorească.

Respectiv, Colegiul consideră imperioasă analiza celor invocate prin prisma

jurisprudenței relevante a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în hotărârea Kyprianou v. Cyprus (73797/01, § 121, ECHR 2005),

Înalta Curte a rezumat principiile care reies din jurisprudența sa cu privire la

imparțialitatea instanței judecătorești după cum urmează: „Curtea reiterează, în

primul rând, că într-o societate democratică este de o importanță fundamentală ca

instanțele judecătorești să inspire încredere populației și, în primul rând,

acuzatului, în cazul procedurilor penale (a se vedea Padovani v. Italy, hotărâre

din 26 februarie 1993, Seria A nr. 257-B, p.20, § 27). În acest sens, articolul 6

cere instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod

normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia

putând fi probată în diferite moduri.

Curtea face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a

constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză,

și o abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente

pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea Piersack v.

Belgium, din 1 octombrie 1982 și Grieves v. the United Kingdom).

În ceea ce privește al doilea test, atunci când testul se aplică unui complet de

judecători, aceasta înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lângă

comportamentul personal al oricăruia dintre membrii acelui complet, există fapte

care pot fi stabilite și care pot trezi dubii în ceea ce privește imparțialitatea. În

această privință, chiar aparențele pot avea o anumită importanță (a se vedea

Tocono și Profesorii Prometeiști c. Moldovei, Castillo Algar v. Spain și Morel v.

2

France). Atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive

legitime de a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor

care pretind că acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce

este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea

Ferrantelli and Santangelo v. Italy și Wettstein v. Switzerland).

În cauza Micallef împotriva Maltei, Curtea a constatat că imparțialitatea

trebuie evaluată potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea

personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat

părtinire sau prejudecăți personale în cauză și unui demers obiectiv, care constă în

a stabili dacă instanța a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanții

pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

Respectiv, în speță, se profilează temeinicia aserțiunilor precum că

nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Chișinău ar putea fi știrbită de calitatea

intimatului Anatol Pahopol, deoarece acesta deține funcția de judecător la această

instanță judecătorească, iar acest fapt ar putea să nu inspire încredere în

imparțialitatea și absența prejudecății sau părtinirii Curții de Apel Chișinău la

judecarea prezentei cauze.

În acest sens, Colegiul consideră oportun de a învedera că potrivit art. 2.5 din

Principiile de la Bangalore, judecătorul se va abține să soluționeze orice dosar pe

care constată că nu îl va putea judeca într-o manieră imparțială sau în care unui

observator rezonabil i s-ar putea părea că judecătorul nu este capabil să judece

imparțial. Printre astfel de cazuri, fără însă ca înșiruirea să fie completă, se numără

următoarele: cazul în care judecătorul are o predispoziție sau o prejudecată efectivă

cu privire la una dintre pârți sau în care judecătorul cunoaște personal fapte

relevante pentru proces; cazul în care, anterior, judecătorul a avut calitatea de

avocat sau a fost audiat ca martor în acel dosar; cazul în care judecătorul sau un

membru al familiei sale are un interes economic în rezultatul procesului.

Din considerentele relevate supra, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a strămuta cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Pahopol

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ, la Curtea de Apel Comrat, ca fiind instanța de judecată egală în grad

și situată în nemijlocita apropriere a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 269-270, art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se strămută cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Anatol Pahopol împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, la Curtea de Apel Comrat.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

3