2ra-282/19 — constatarea discriminării ș.a.

2ra-282/19 — constatarea discriminării ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-282/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Olga Cernei)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Virgiliu Buhnaci, Silvia Gîrbu, Lidia Bulgac)

DECIZIE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Lexcolect

Consulting”,

în cauza civilă intentată la cererea depusă de societatea cu răspundere

limitată „Lexcolect Consulting” împotriva Asociației Obștești „Cuvântul de

Onoare” și executorului judecătoresc Iacob Miron, intervenient accesoriu

Consiliul municipal Chișinău cu privire la contestarea actelor de executare

întocmite de executorul judecătoresc, constatarea discriminării și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Lexcolect

Consulting” și s-a menținut hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, prin care s-a respins acțiunea depusă de societatea cu răspundere

limitată „Lexcolect Consulting”,

constată:

La 04 august 2016, societatea cu răspundere limitată „Lexcolect Consulting”

(în continuare SRL „Lexcolect Consulting”) a depus cerere împotriva

executorului judecătoresc Iacob Miron cu privire la contestarea actelor de

executare întocmite de executorul judecătoresc, constatarea discriminării și

repararea prejudiciului moral (vol. I, f.d. 3-7).

În motivarea acțiunii a invocat că, la 18 decembrie 2015, executorul

judecătoresc Iacob Miron a preluat de la executorul judecătoresc Evelina

Marianciuc procedura executorie intentată în baza documentului executoriu nr. 2-

18440/13 din 01 octombrie 2013 emis de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău,

privind obligarea Consiliului municipal Chișinău de a petrece licitații publice

privind atribuirea în arendă/locațiune funciară a loturilor de teren amplasate în

mun. Chișinău, libere de grevări și pretenții a terților, și a încheierii din 19

decembrie 2013 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, prin care s-a stabilit

modul de executare a acestui document executoriu prin petrecerea licitațiilor

1

publice privind atribuirea în arendă/locațiune funciară a loturilor de teren

amplasate în mun. Chișinău, libere de grevări și pretenții a terților, prin

intermediul biroului executorului judecătoresc, la alegerea creditorului.

În vederea executării documentului executoriu nominalizat, la 22 decembrie

2015, executorul judecătoresc Iacob Miron a publicat în ziarul „Makler” anunțul

privind desfășurarea licitației publice de vânzare a bunurilor imobile, licitația

fiind numită pentru data de 13 ianuarie 2016, ora 09.30.

La 04 ianuarie 2016, ora 10.00, administratorul SRL „Lexcolect

Consulting”, Alexandru Romandaș s-a prezentat la sediul biroului executorului

judecătoresc Iacob Miron în vederea depunerii cererii de participare la licitația

din 13 ianuarie 2016, dovada achitării a contului și a taxei de participare, însă

angajații biroului executorului judecătoresc au refuzat înregistrarea cererii, din

motiv că la 31 decembrie 2015 procedura de executare a fost strămutată la

executorul judecătoresc Ion Iachim, dar această informație nu a fost publicată

oficial.

La 05 ianuarie 2016, administratorul SRL „Lexcolect Consulting”,

Alexandru Romandaș s-a prezentat repetat la sediul biroului executorului

judecătoresc Iacob Miron pentru a înregistra cererea de participare la licitația din

13 ianuarie 2016 și de a lua cunoștință de materialele procedurii de executare,

însă oficiul executorului judecătoresc era încuiat, pe ușa biroului fiind plasat

anunțul „Reînregistrarea, darea de seamă”.

Din motiv că nu a putut stabili cert în gestiunea cărui executor judecătoresc

se afla documentul executoriu, reclamantul a expediat prin poștă, cu aviz

recomandat, în adresa ambilor executori judecătorești: Iacob Miron și Ion Iachim

cererea de participare la licitația din 13 ianuarie 2016.

Totodată, având în vedere că Ministerul Justiției este organul de specialitate

care supraveghează activitatea executorului judecătoresc, la 05 ianuarie 2016, a

depus prin intermediul poștei pe numele ministrului justiției sesizare, prin care a

solicitat dispunerea unei deplasări în comun cu reprezentanții secției executori

judecătorești în vederea examinării acțiunilor întreprinse de executorul

judecătoresc Iacob Miron și anume, sub aspectul încălcării atribuțiilor sale pe

procedura de executare privind licitația publică din 13 ianuarie 2016.

Prin răspunsul cu nr. 010-1796/15 din 11 ianuarie 2016 executorul

judecătoresc Iacob Miron i-a comunicat că „cererea de participare la licitație nu

poate fi satisfăcută din motivul strămutării documentului executoriu nr. 2-

18440/2013 din 01 octombrie 2013 emis de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău

.... prin încheierea cu nr. 010-1796/15 din 31 decembrie 2015 executorului

judecătoresc Ion Iachim”.

Prin răspunsul din 13 ianuarie 2016, executorul judecătoresc Ion Iachim i-a

comunicat că „documentul executoriu în baza căruia a fost numită licitația de

vânzare a loturilor de teren indicate în cerere nu a fost înregistrat în oficiul

executorului judecătoresc Ion Iachim”.

Prin răspunsul nr. 04/4067 din 21 martie 2016 a viceministrului justiției,

Nicolae Eșanu, i s-a comunicat că „…acțiunile/inacțiunile executorului

judecătoresc Iacob Miron pot fi contestate în instanța de judecată potrivit

prevederilor articolelor 9 și 161 din Codul de executare…”

La 13 iulie 2016, executorul judecătoresc Iacob Miron a publicat în

Monitorul Oficial anunțul cu privire la suspendarea procedurii de executare

intentate în baza documentului executoriu nr. 2-18440/2013 din 01 octombrie

2013 emis de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, adresat potențialilor

cumpărători, indicând expres denumirea acestora.

2

În atare circumstanțe, reclamantul a opinat că, prin acțiunile sale, executorul

judecătoresc Iacob Miron i-a încălcat dreptul de egalitate garantat de articolul 16

alin (2) din Constituție, deoarece a discriminat compania pe criteriu de statut

(social), fiind tratată diferit, fără o justificare rezonabilă și obiectivă în coraport

cu ceilalți participanți aflați în situații similare. Or, prin refuzurile repetate și

nejustificate de a înregistra SRL „Lexcolect Consulting” la licitația din 13

ianuarie 2016, executorul judecătoresc Iacob Miron a privilegiat unii participanți

la licitație în raport cu reclamantul, iar drept consecință încălcându-i ultimului

egalitatea de șanse, fapt ce contravine articolului 6 din Legea nr. 121 din 25 mai

2012 cu privire la asigurarea egalității.

În această ordine de idei, reclamantul SRL „Lexcolect Consulting” a

solicitat:

- constatarea discriminării de către executorul judecătoresc Iacob Miron a

SRL „Lexcolect Consulting”, prin neadmiterea de a participa la licitația din

13 ianuarie 2016;

- obligarea executorului judecătoresc Iacob Miron de a interzice discriminarea

SRL „Lexcolect Consulting”, cu repunerea acestuia în drepturi egale cu ale

celorlalți participanți la licitație;

- încasarea din contul executorului judecătoresc Iacob Miron în beneficiul

SRL „Lexcolect Consulting” a sumei de 90 000 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului moral.

La 14 noiembrie 2016, reclamantul SRL „Lexcolect Consulting” a depus

cerere de modificare a acțiunii (vol. I, f.d. 53-58), prin care a solicitat:

- recunoașterea încheierii executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-

1796/15 din 31 decembrie 2015 „privind strămutarea documentului

executoriu nr. 2-18440/2013 din 01 octombrie 2013 eliberat de Judecătoria

Rîșcani, mun. Chișinău, la executorul judecătoresc Ion Iachim” drept act

juridic fictiv și declararea nulității acesteia;

- constatarea existenței în acțiunile și inacțiunile executorului judecătoresc

Iacob Miron a faptelor de discriminare și tratare ilegală a SRL „Lexcolect

Consulting”, manifestate prin neadmiterea de a se înscrie și participa la

licitația anunțată pentru data de 13 ianuarie 2016;

- încasarea din contul executorului judecătoresc Iacob Miron în beneficiul

SRL „Lexcolect Consulting” a sumei de 90 000 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului moral.

Prin încheierea protocolară din 16 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, s-a atras în proces în calitate de intervenienți accesorii

participanții procedurii de executare: AO „Cuvântul de Onoare și Consiliul

municipal Chișinău (vol. I, f.d. 134).

La 20 februarie 2017, reclamantul SRL „Lexcolect Consulting” a depus

cerere de modificare a acțiunii, prin care a concretizat că acțiunea este îndreptată

împotriva AO „Cuvântul de Onoare și executorului judecătoresc Iacob Miron,

intervenient accesoriu Consiliul municipal Chișinău (vol. I, f.d. 126-131, 134).

Prin încheierea din 20 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a separat și s-a încetat procedura pe capătul de cerere privind

constatarea existenței în acțiunile și inacțiunile executorului judecătoresc Iacob

Miron a faptelor de discriminare și tratare ilegală a SRL „Lexcolect Consulting”,

manifestate prin neadmiterea de a se înscrie și participa la licitația anunțată pentru

data de 13 ianuarie 2016 (vol. I, f.d. 135-138).

Prin decizia din 11 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul

declarat de SRL „Lexcolect Consulting”, s-a casat încheierea din 20 februarie 2017

3

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu trimiterea cauzei pentru judecare în

fond în aceiași instanță, în același complet de judecată (vol. I, f.d. 147-153).

Prin hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-

a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de SRL „Lexcolect Consulting” (vol. I,

f.d. 223, 232-243).

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de SRL „Lexcolect Consulting” și s-a menținut hotărârea din 18

aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (vol. II, f.d. 34, 35-47).

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe

dispozițiile articolului 7 din Declarația Universală a drepturilor omului din 10

decembrie 1948; art. 9, art. 128, art. 129, art. 130 art. 161 alin. (1), 163 alin. (1)

Codul de executare; art. 195, art. 221 alin. (1) din Codul civil; art. 2, art. 6, art. 13,

art. 18 și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea

egalității; art. 2 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de

exprimare; art. 2 din Lege nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii

judecătorești.

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani și Curtea de Apel Chișinău și-au

argumentat concluziile prin faptul că, strămutarea documentului executoriu este un

drept subiectiv al creditorului procedurii de executare, în detrimentul că drepturile

sale vor fi aduse la îndeplinire de către un alt executor.

Mai mult decât atât, actele (încheierile, acțiunile/inacțiunile) executorului

judecătoresc aferente executării silite a documentelor executorii nu sunt asimilate

actelor juridice în sensul articolului 195 din Codul civil. Or, procedura de

contestare a actelor executorului judecătoresc este strict reglementată de Codul de

executare, în special Titlul IV capitolul XI (art. 161-164).

În altă ordine de idei, SRL „Lexcolect Consulting” nici nu este parte a

procedurii de executare, iar în atare circumstanțe există riscul încălcării securității

raportului juridic, în situația oferirii libertății contestării acțiunilor de către

persoane care nu sunt parte a procedurii de executare și a căror drepturi legale nu

sunt atinse în mod direct.

De asemenea, instanțele inferioare nu au constatat elemente de încălcare a

procedurii de organizare a licitației și privilegierea altor participanți la licitație în

raport cu SRL „Lexcolect Consulting”, or, executorul judecătoresc Iacob Miron a

fost în imposibilitate de a satisface cererile reclamantului de înregistrare la licitație,

din motivul strămutării documentului executoriu nr. 2-18440/2013 din 01

octombrie 2013.

Referitor la capătul de cerere privind constatarea existenței în

acțiunile/inacțiunile executorului judecătoresc Iacob Miron a faptelor de

discriminare a SRL „Lexcolect Consulting”, instanțele inferioare au notat că, din

raționamentul logico-juridic al normelor Legii nr. 121 din 25 mai 2012, victime ale

discriminării în sensul acestei legi pot fi doar persoanele fizice, sindicatele și

asociațiile obștești care activează în domeniul promovării și protecției drepturilor

omului, care și sunt în drept să se adreseze în instanța de judecată cu cerere privind

constatarea faptului discriminării, însă numai după respectarea procedurii

prealabile, prin adresarea inițială cu plângere către Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

La 26 decembrie 2018, SRL „Lexcolect Consulting” a declarat recurs

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. I,

f.d. 163-166).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt ale cauzei și a invocat

că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, menționând în acest sens că

4

instanța de apel eronat a conchis că încheierea executorului judecătoresc Iacob

Miron nr. 010-1796/15 din 31 decembrie 2015 privind strămutarea către executorul

judecătoresc Ion Iachim a documentului executoriu nr. 2-18440/2013 din 01

octombrie 2013 nu poate fi asimilat actelor juridice în sensul articolului 195 din

Codul civil. Or, această încheiere nu urmărea scopul de a produce careva efect

juridic în cadrul procedurii de executare, ci de a crea impedimente artificiale

anumitor persoane de a participa la licitația stabilită pentru data de 13 ianuarie

2016, ora 09.30.

Mai mult decât atât, o anumită perioadă de timp documentul executoriu nu s-a

aflat în procedura niciunui executor judecătoresc, fapt care este inadmisibil, iar cu

o zi înainte de ziua stabilită pentru petrecerea licitației dosarul de executare a fost

restituit către același executor judecătoresc Iacob Miron. Respectiv, încheierea de

strămutare de jure nu și-a îndeplinit presupusul scop.

Aceste circumstanțe demonstrează faptul că încheierea executorului

judecătoresc Iacob Miron nr.010-1796/15 din 31 decembrie 2015 a fost emisă nu

cu scopul strămutării efective a documentului executoriu, dar pentru a servi drept

temei de refuz pentru a înregistra persoanele „incomode” să participe la licitația de

vânzare a imobilelor stabilită pentru data de 13 ianuarie 2016, ora 09.30.

Astfel, încheierea executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-1796/15 din

31 decembrie 2015 privind strămutarea documentului executoriu nr. 2-18440/2013

din 01 octombrie 2013 eliberat de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, la

executorul judecătoresc Ion Iachim, reprezintă prin sine însuși un act juridic,

valabilitatea căruia poate fi contestată prin prisma temeiurilor nulității absolute în

cadrul unei proceduri judecătorești contencioase. Prin urmare, în speță, sunt

aplicabile prevederile legale care reglementează nulitatea actului juridic.

La fel, recurentul a opinat că, instanța de apel a interpretat și aplicat eronat

normele Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității, or, prin

prisma acesteia subiecți în domeniul discriminării pot fi și persoanele juridice din

domeniul public și privat, iar depunerea plângerii pe adresa Consiliului nu

constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în instanța de

judecată.

În această ordine de idei, recurentul SRL „Lexcolect Consulting” a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cu pronunțarea unei hotărâri noi în sensul admiterii integrale a acțiunii.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a

considerat admisibil recursul declarat de SRL „Lexcolect Consulting” împotriva

deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a transmis Colegiului

lărgit pentru examinare în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele

ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

5

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții

Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din

05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un

principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio

așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă

trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, precum și a

interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural

pertinente speței, iar drept consecință a adoptat o soluție greșită și nemotivată.

În acest sens, Colegiul evocă faptul că, reieșind din efectul devolutiv al

apelului, Curții de Apel Chișinău îi revenea o deosebită obligație de a determina

raportul material-litigios dintre litiganți întru constatarea corectă a specificului

obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor

dintre părți, instanța de apel urma să stabilească obiectul probațiunii pe cauza

dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice

prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă

soluționarea justă a litigiului.

Or, conform principiilor dreptului procesual civil, acțiunea civilă este

ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea prin

intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv

prezumat încălcat sau prezumat contestat.

Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul constată că instanța de apel,

efectuând o examinare în fond a cauzei, în fapt și în drept, nu a determinat corect

specificul obiectelor acțiunii civile, care sunt formate din pretențiile reclamantului

formulate față de pârât, adresate instanței de judecată și în privința cărora aceasta

urmează să se expună prin hotărâre.

Sub acest aspect, este relevant că în conformitate cu articolul 167 alin. (4) din

Codul de procedură civilă, reclamantul poate formula în cererea de chemare în

judecată mai multe pretenții, conexe prin temeiurile apariției sau prin probe.

Astfel, instanței de apel îi revenea obligația pozitivă de a verifica conexiunea

pretențiilor formulate de către SRL „Lexcolect Consulting” și dacă acestea au

aceleași temeiuri de apariție sau probe.

6

La capitolul dat, Colegiul deduce că instanța de apel nu a identificat corect

raporturile dintre părți, obiectul probațiunii și procedura în care urmează să

examineze speță, or, pretenția privind contestarea acțiunilor executorului

judecătoresc, și anume a încheierii executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-

1796/15 din 31 decembrie 2015 este întemeiată în baza Titlului IV Capitolul XIV

din Codul de executare (contestarea actelor executorului judecătoresc) și este

îndreptată împotriva creditorului în procedura de executare AO „Cuvântul de

Onoare”.

La rândul său, capătul de cerere privind constatarea existenței în acțiunile

și/sau inacțiunile executorului judecătoresc Iacob Miron a faptelor de discriminare

și tratare ilegală a SRL „Lexcolect Consulting” și repararea prejudiciului a luat

naștere în baza Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității, iar

drept urmare este îndreptat împotriva executorului judecătoresc Iacob Miron.

Prin urmare, Colegiul atestă că aceste capete de cereri urmează a fi formulate

împotriva a doi pârâți diferiți, deoarece au temeiuri de drept de apariție diferite,

fapte juridice distincte prin care reclamantul își justifică pretențiile și se judecă în

proceduri judiciare diferite.

În acest sens, urmează a fi reiterat faptul că potrivit articolului 163 alin. (1)

din Codul de executare, reclamațiile din cererea privind contestarea actelor de

executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acțiunilor/inacțiunii acestuia

se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condițiile

Codului de procedură civilă și se examinează în instanță de judecată (inclusiv în

cea ierarhic superioară) în cel mult 30 de zile. Executorul judecătoresc poate fi

invitat să dea explicații referitor la actele contestate.

Respectiv, din norma legală precitată rezultă indubitabil că revendicările în

acțiunile privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul

judecătoresc urmează a fi formulate împotriva creditorului sau debitorului și

nicidecum nu a executorului judecătoresc, deoarece acesta nu are un interes

procesual cert în această acțiune, ci este autoritatea de executare a actelor

judecătorești de dispoziție și care poate fi invitat doar pentru a da explicații pe

marginea actelor contestate.

Deopotrivă, articolul 163 alin. (4) din Codul de executare statuează că

încheierea instanței de fond poate fi atacată cu recurs.

Din structura logico-juridică a normelor precitate rezultă că, instanța de

judecată urmează să se expună prin încheiere asupra cererilor privind contestarea

actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acțiunilor/inacțiunii

acestuia. Respectiv controlul judiciar asupra acestui act judecătoresc de dispoziție

urmează a fi efectuat în ordine de recurs de către curtea de apel, or, în conformitate

cu articolul 424 alin. (1) din Codul de procedură civilă, curțile de apel examinează

recursurile declarate împotriva încheierilor emise de judecătorii.

Astfel, se deduce că, judecând prezenta cauză, în partea contestării actelor de

executare întocmite de executorul judecătoresc, în ordine de apel, Curtea de Apel

Chișinău, în realitate, a instituit triplul grad de jurisdicție, aspect ce contraveni

principiului celerității în materia acestor categorii de litigii.

Dealtfel, Colegiu învederează că pretenția privind constatarea existenței în

acțiunile și/sau inacțiunile executorului judecătoresc Iacob Miron a faptelor de

discriminare și tratare ilegală a SRL „Lexcolect Consulting” și repararea

prejudiciului urmează a fi judecată în procedură contencioasă/generală.

7

Distinct acestor circumstanțe, din memoriul deciziei Curții de Apel Chișinău

supuse examenului judiciar nu rezultă o concluzie clară care să demonstreze

conexiunea acestor pretenții și necesitatea examinării lor concomitentă, precum și

posibilitatea examinării lor în aceiași procedură. Respectiv, deși aceste acțiuni

procedurale au avut loc în cadrul aceleiași proceduri de executare, ele sunt diferite

după efectele juridice produse, iar instanța de apel trebuia ori să motiveze

conexiunea pretențiilor sau să examineze problema intervenirii instituției separării

pretențiilor, în conformitate cu articolul 188 din Codul de procedură civilă.

În altă ordine de idei, Colegiul constată că instanța de apel nu a verificat nici

interesul procesual al reclamantului SRL „Lexcolect Consulting” de a contesta

încheierea executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-1796/15 din 31

decembrie 2015 prin care s-a dispus strămutarea documentului executoriu nr. 2-

18440/2013 din 01 octombrie 2013 eliberat de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău,

la executorul judecătoresc Ion Iachim. Or, conform articolului 161 alin. (1) din

Codul de executare, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc sau

acțiunile/inacțiunea acestuia pot fi contestate de către părți și de alți participanți la

procesul de executare, precum și de terții care consideră că prin actele de executare

sau acțiunile/inacțiunea executorului judecătoresc le-a fost încălcat un drept

recunoscut de lege. Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc nu

pot fi contestate dacă din momentul săvârșirii lor au trecut mai mult de 6 luni.

Aderent, articolul 9 din Codul de executare statuează că, participanții la

procedura de executare, alte persoane interesate ale căror drepturi ori interese

ocrotite de lege au fost încălcate printr-un act de executare pot ataca actul în

conformitate cu legea.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău trebuia să verifice care interese ocrotite

de lege i-au fost încălcate terțului procedurii de executare SRL „Lexcolect

Consulting” prin încheierea executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-

1796/15 din 31 decembrie 2015 de strămutare a documentului executoriu.

Mai mult decât atât, sub aspectul dat este notabil că, încheierea executorului

judecătoresc Iacob Miron nr. 010-1796/15 din 31 decembrie 2015 de strămutare a

documentului executoriu nr. 2-18440/2013 din 01 octombrie 2013 eliberat de

Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, a fost emisă la cererea reprezentantului

creditorului AO „Cuvântul de Onoare”, Iuri Sorochin, depusă la 29 decembrie

2015.

Respectiv, în acest sens, Curtea de Apel Chișinău trebuia să țină cont de

faptul că, în coroborarea dispozițiilor articolului 32 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din

Codul de executare, în cazul strămutării documentului executoriu la cererea

motivată a creditorului, încheierea executorului judecătoresc de strămutare nu se

supune nici unei căi de atac.

Continuând șirul logic al ipotezei relevate supra, și cu titlu subsecvent,

Colegiul învederează că, deși SRL „Lexcolect Consulting” invocă nulitatea

încheierii executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-1796/15 din 31 decembrie

2015 prin prisma normelor Capitolului III din Codul civil (nulitatea actului

juridic), totuși în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului de executare. Or,

încheierile executorului judecătoresc sunt acte procedurale de dispoziție și

nicidecum nu acte juridice în sensul articolului 195 din Codul civil.

Astfel, actele procedurale de dispoziție sunt operațiunile juridice efectuate în

cursul și în cadrul procesului civil, inclusiv la etapa executării hotărârii

8

judecătorești care este fază integră a procesului civil, și care urmăresc scopul

producerii unor efecte juridice în plan procesual.

La rândul său, actul juridic civil, în sensul articolului 195 din Codul civil, este

manifestarea de voință care are drept scop crearea, modificarea ori stingerea unor

raporturi cu alte persoane.

Conjunctura dată profilează netemeinicia argumentelor recurentului precum

că, în speță, încheierea executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-1796/15 din

31 decembrie 2015 reprezintă prin sine însuși un act juridic, valabilitatea căruia

poate fi contestată prin prisma temeiurilor nulității absolute și a prevederilor legale

ce reglementează nulitatea actului juridic.

Respectiv, chiar dacă reclamantul SRL „Lexcolect Consulting” invocă

nulitatea absolută a încheierii executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-

1796/15 din 31 decembrie 2015 în sensul normelor Codului civil, prin prisma

articolului 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată este

liberă la deliberarea hotărârii să determine legea aplicabilă soluționării cauzei,

reieșind din temeiurile de fapt expuse de părțile litigante.

Succesiv, Colegiul opinează că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod

eronat prevederile Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.

Astfel, nu poate fi acceptată concluzia Curții de Apel Chișinău precum că „…din

raționamentul logico-juridic al normelor Legii nr. 121 din 25 mai 2012, victime ale

discriminării pot fi doar persoanele fizice, sindicatele și asociațiile obștești care

activează în domeniul promovării și protecției drepturilor omului, care și sunt în

drept să se adreseze în instanța de judecată cu cerere privind constatarea faptului

discriminării, însă numai după respectarea procedurii prealabile, prin adresarea

inițială cu plângere către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității (art. 13 și art. 18)”.

Or, articolul 3 din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea

egalității consemnează că, subiecți în domeniul discriminării sunt persoanele fizice

și juridice din domeniul public și privat.

Prin urmare, se deduce faptul că instanța de apel a confundat noțiunea de

„victimă în domeniul discriminării” (în sensul articolului 3 din Legea nr. 121 din

25 mai 2012) cu cea de „reprezentare” în procesul depunerii plângerii la Consiliul

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității (articolul 13

din Legea nr. 121 din 25 mai 2012).

În acest sens, Colegiul evocă faptul că, articolul 13 din Legea nr. 121 din 25

mai 2012 prevede modalitatea de depunere a plângerii la Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, precum și persoanele

care sunt în drept să sesizeze Consiliul în vederea apărării drepturilor victimelor în

domeniul discriminării.

Astfel, sintagma „… sau la cererea persoanelor interesate…” articolul 13 din

Legea nr. 121 din 25 mai 2012 se referă la personale în sensul larg al acestei

noțiuni, atât de persoane fizice, cât și de persoane juridice din domeniul public și

privat.

La fel, este incertă și motivată concluzia Curții de Apel Chișinău, precum că

acțiunea depusă în instanța de judecată privind protecția persoanelor ce se

consideră a fi victime ale discriminării urmează a fi predecedată de o procedură

prealabilă, prin adresarea unei plângeri Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității. Or, articolul 13 alin. (3) din Legea nr. 121 din

9

25 mai 2012 prevede în mod imperativ că, depunerea plângerii pe adresa

Consiliului nu constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în

instanța de judecată.

În atare circumstanțe, se deduce că instanța de apel a interpretat și aplicat în

mod eronat prevederile Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea

egalității, constatând greșit că reclamantul SRL „Lexcolect Consulting” nu este

subiect în domeniului discriminării și impunându-i acestuia respectarea unei

proceduri prealabile neprevăzute de legea specială.

Conjunctura descrisă supra profilează faptul că, instanța de apel nu a exercitat

un control judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al

apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, iar drept consecință a interpretat

și aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural pertinente speței,

fapt ce a succedat adoptarea unei soluții nemotivate.

La caz, Colegiul învederează că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care statuează că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor

pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de

obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și

redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României

din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19

aprilie 1994, paragraful 61). Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile

esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007,

paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a

menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să

facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO (Hiro Balani vs.

Spania).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță

lipsește.

În speță, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare

clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind

în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să

verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide necesitatea

casării deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău atât din

argumentele invocate de SRL „Lexcolect Consulting”, cât și din alte motive

10

considerate de instanța de recurs din oficiu, deoarece soluția instanței de apel este

bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței și este adoptată cu încălcarea

normelor de drept material și procedural.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat de

SRL „Lexcolect Consulting” și casării deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să

emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

procedural pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului

probator.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Lexcolect

Consulting” împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea depusă de societatea cu răspundere limitată

„Lexcolect Consulting” împotriva Asociației Obștești „Cuvântul de Onoare” și

executorului judecătoresc Iacob Miron, intervenient accesoriu Consiliul

municipal Chișinău cu privire la contestarea actelor de executare întocmite de

executorul judecătoresc, constatarea discriminării și repararea prejudiciului

moral, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

11