2ra-316/19 — încasarea penalitătii

2ra-316/19 — încasarea penalitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-316/19

Prima instanță: Jud. Bălți, sediul Central (jud. A. Cerbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș)

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Garant

Design”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Garant Design” împotriva Tamarei Boldișor cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

și cererea reconvențională înaintată de către Tamara Boldișor împotriva Societății

cu Răspundere Limitată „Garant Design” cu privire la declararea nulă a clauzei

contractuale și încasarea penalității,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Tamara Boldișor reprezentată de avocatul Denis Duca, s-a

casat parțial hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și în

această parte s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 24 iunie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Tamarei Boldișor cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, conform contractului de vânzare din 29

septembrie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” a livrat marfă

Tamarei Boldișor în sumă totală de 1 927 de Euro.

Reclamanta a menționat că, termenul de livrare a mărfii a fost la 20 octombrie

2015, respectiv marfa urma să fie achitată la data respectivă, acesta fiind termenul

scadent.

A relatat că, a livrat și a instalat construcția, fapt confirmat prin semnătura pârâtei

în procesul-verbal de predare-primire a lucrărilor efectuate din 7 martie 2015, însă

1

pârâta nu a achitat în totalitate prețul specificat în contract, astfel având datorie în

mărime de 827 de Euro, ceea ce la acel moment constituia suma de 18 456,90 de lei.

A explicat că, a încercat să soluționeze pe cale amiabilă litigiul apărut, respectiv

la data de 28 martie 2016 a expediat în adresa pârâtei reclamația nr. 28/03, prin care a

informat despre încălcarea obligațiilor contractuale și a solicitat achitarea datoriei

restante. Însă, la reclamația înaintată nu a primit răspuns, iar datoria nu a fost stinsă

integral.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul Tamarei Boldișor a datoriei în sumă

de 18 456, 90 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 2 002, 45 de lei, precum și

cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 613, 78 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei, la data de 18 octombrie 2016 Tamara Boldișor a

depus cerere reconvențională împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Garant

Design”.

În motivarea acțiunii reconvenționale s-a invocat că, la 29 septembrie 2015 între

Tamara Boldișor și Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” a fost

încheiat contractul privind livrarea și montarea porții secționate pentru garaj și

automatica la porțile de fier, prețul total al contractului fiind în sumă de 2 027 de

Euro.

A comunicat că la data încheierii contractului a achitat un avans de 1 000 de

Euro.

Conform pct. 3.1 din contract, termenul maxim de livrare a mărfii a fost data de

20 octombrie 2015. Prin urmare, Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design”

urma să execute obligațiunile contractuale cel târziu la data de 20 octombrie 2015, iar

în baza pct. 2.3, Tamara Boldișor după montare și semnarea actului de predare-

primire urma să achite restul sumei de 1 027 de Euro.

A afirmat că, Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” și-a executat

obligațiile contractuale abia la data de 7 decembrie 2015, adică cu o întârziere de 47

de zile calendaristice.

Reclamanta a indicat că, la data de 7 decembrie 2017, după montarea și semnarea

actului de predare-primire a lucrărilor efectuate, a notat în acest act precum că are

pretenții referitor la termenul de executare, fiind întârziat cu 47 de zile.

A susținut că, a mai achitat suma de 200 de Euro, iar restul sumei de 827 de Euro

a refuzat să o achite din motivul că s-a simțit lezată în drepturi, fiind nevoită să stea

47 de zile fără marfa comandată și fiind astfel în imposibilitate de a pleca de acasă.

A relevat că, după convorbirile telefonice cu reprezentanții companiei, la data de

12 decembrie 2015 a înaintat o reclamație privind reducerea prețului pentru lucrare,

în care a invocat că, în caz contrar își rezervă dreptul de a solicita achitarea penalității

în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția

consumatorilor.

A mai adăugat că, la 24 decembrie 2015 a recepționat de la Societatea cu

Răspundere Limitată „Garant Design” răspunsul nr. 24/12, prin care a refuzat în

satisfacerea reclamației privind reducerea prețului.

Conform pct. 5.1 din contract, în cazul nerespectării condițiilor contractului

vânzătorul achită o amendă în mărime de 0,01% din costul mărfii neachitate, pentru

fiecare zi de întârziere.

2

În opinia reclamantei această clauză a contractului nu este doar abuzivă, dar și

una care contravine legii. Clauza prin care antreprenorul a micșorat penalitatea pentru

fiecare zi de întârziere de la 10% la 0,01% este una abuzivă, contravine legii și este

nulă de drept. Astfel, 10% pentru fiecare zi de întârziere din suma de 2 027 de Euro

calculată din 20 octombrie 2015 până la 7 decembrie 2015, adică pentru 47 zile de

întârziere constituie suma de 9 526, 90 de Euro.

Reclamanta Tamara Boldișor a solicitat declararea ca fiind nulă și abuzivă clauza

prevăzută la pct. 5.1 a contractului din 29 septembrie 2015, prin care s-a micșorat

penalitatea prevăzută de lege de la 10% la 0,01%, încasarea din contul Societății cu

Răspundere Limitată „Garant Design” a penalității în mărime de 9 526, 90 de Euro.

La fel a cerut și respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către Societatea

cu Răspundere Limitată „Garant Design”.

Prin hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Garant Design”. S-a încasat din contul Tamarei Boldișor în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Garant Design” datoria în sumă de 19

765, 01 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 592, 95 de lei. În rest pretențiile au

fost respinse.

S-a admis parțial acțiunea reconvențională depusă de către Tamara Boldișor. S-a

declarat abuzivă și nulă clauza din pct. 5.1 a contractului din 29 septembrie 2015,

încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” și Tamara

Boldișor. S-a respins ca tardivă pretenția privind încasarea din contul Societății cu

Răspundere Limitată „Garant Design” a penalității pentru întârzierea executării.

Prin decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Tamara Boldișor reprezentată de avocatul Denis Duca, s-a casat parțial

hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central în partea ce ține

de încasarea penalității și în această parte s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a

încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” în beneficiul

Tamarei Boldișor penalitatea în mărime de 9 526, 90 de Euro. S-a încasat de la

Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” în beneficiul Tamarei Boldișor

cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat achitată la depunerea apelului în

mărime de 441, 71 de lei. În rest hotărârea a fost menținută.

La data de 26 decembrie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Garant

Design” a declarat recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel

Bălți.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de fond a examinat cauza sub toate

aspectele, a stabilit cu certitudine raportul juridic aflat în litigiu, a aplicat corect atât

legea materială cât și cea procesuală.

A menționat că decizia contestată urmează a fi casată, deoarece instanța de apel la

adoptarea acesteia a interpretat eronat legea referitor la calcularea termenului de

prescripție extinctivă și nu a ținut cont nici de prevederile art. 272 alin. (1) din Codul

civil. Totodată, Tamara Boldișor nu a solicitat nici repunerea în termen pentru

exercitarea pretinsului drept încălcat.

A explicat că, prin decizia emisă, instanța ierarhic inferioară a agravat situația

Societății cu Răspundere Limitată „Garant Design”, fiind dispusă încasarea din contul

3

acesteia a sumei de 9 526, 90 de Euro, deși valoarea tranzacției este de doar 1 927 de

Euro.

În opinia recurentei, instanța de apel a încălcat normele de drept procedural și

anume art. 369 alin. (1) lit. a) nu a restituit fără examinare cererea de apel a Tamarei

Boldișor.

Recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de două luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 25 septembrie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 6 noiembrie 2018.

Astfel, recursul declarat la 26 decembrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 23 ianuarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la data de 28 februarie 2019 Tamara Boldișor a solicitat ca

recursul declarat să fie considerat inadmisibil.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design”, a fost

considerat admisibil, fiind transmis în Colegiul lărgit pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători

examinează fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți și a menține

hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din materialele cauzei s-a constatat cu certitudine că, înaintând acțiunea în

judecată împotriva Tamarei Boldișor, Societatea cu Răspundere Limitată „Garant

Design” a solicitat încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

4

Ulterior, pe parcursul examinării cauzei Tamara Boldișor a depus cerere

reconvențională împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Garant Design”, prin

care a solicitat declararea nulă a clauzei contractuale și încasarea penalității.

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 15 februarie 2018, a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Garant Design”. A încasat din contul Tamarei Boldișor în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată „Garant Design” datoria în sumă de 19 765,01 lei

și cheltuielile de judecată în mărime de 592,95 de lei. În rest a respins pretențiile.

A admis parțial acțiunea reconvențională depusă de către Tamara Boldișor. A

declarat abuzivă și nulă clauza din pct. 5.1 a contractului din 29 septembrie 2015,

încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” și Tamara

Boldișor. A respins ca tardivă pretenția privind încasarea din contul Societății cu

Răspundere Limitată „Garant Design” a penalității pentru întârzierea executării.

Verificând legalitatea actului de dispoziție adoptat de către prima instanță, Curtea

de Apel Bălți prin decizia din 25 septembrie 2018, a admis apelul declarat de Tamara

Boldișor reprezentată de avocatul Denis Duca, a casat parțial hotărârea din 15

februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central în partea ce ține de încasarea

penalității și în această parte a emis o nouă hotărâre prin care a încasat de la

Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design” în beneficiul Tamarei Boldișor

penalitatea în mărime de 9 526, 90 de Euro. A încasat de la Societatea cu Răspundere

Limitată „Garant Design” în beneficiul Tamarei Boldișor cheltuielile de judecată sub

formă de taxă de stat achitată la depunerea apelului în mărime de 441, 71 de lei. În

rest a menținut hotărârea.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanța a respins

pretenția privind încasarea penalității că fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție, interpretând eronat prevederile art. 268 alin. (1) lit. a) din Codul civil, or

termenul dat este prevăzut pentru calcularea penalității, adică 180 de zile.

Instanța de apel a invocat că cererea privind încasarea penalității urmează a fi

depusă, ținând cont de termenul prevăzut la art. 267 alin. (1) din Codul civil, adică în

termen de 3 ani.

A considerat acțiunea reconvențională depusă în termen, întrucât prin cererea dată

depusă la 18 octombrie 2016 se solicită penalitatea pentru perioada 20 octombrie

2015 – 7 decembrie 2015.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) lit. a ), c) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Având în vedere faptul că, recurenta invocă dezacordul cu decizia instanței de

apel în partea prin care a fost admisă pretenția Tamarei Boldișor cu privire la

încasarea penalității, instanța de recurs urmează a se expune doar în privința acesteia.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, cercetând materialele din dosar în raport cu argumentele recurentei,

consideră incorectă concluzia instanței de apel referitoare la admiterea pretenției

5

înaintate de către Tamara Boldișor cu privire la încasarea penalității în sumă de 9

526, 90 de Euro.

Întru argumentarea concluziei date se menționează următoarele.

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul

este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Art. 572 alin. (1), (2) din Codul civil statuează că, temeiul executării rezidă în

existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-

credință, la locul și în momentul stabilit.

În temeiul art. 514 din Codul civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 666 alin. (1) din Codul civil, contractul este acordul de voință

realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se

sting raporturi juridice.

Art. 753 alin. (1) din Codul civil prevede că, prin contractul de vânzare-

cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

În speță, prin contractul de vânzare din 29 septembrie 2015 încheiat între Tamara

Boldișor (cumpărător) și Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design”

(vânzător), vânzătorul a livrat, iar cumpărătorul a primit contra plată mărfuri –

accesorii pentru geamuri, costul total al cărora conform pct. 2.1 din contract

constituie suma de 1 927 de Euro (f.d.5-6).

În temeiul pct. 2.2 din contractul menționat supra, cumpărătorul s-a obligat să

achite un avans în mărime de 900 de Euro din costul total al contractului, iar conform

pct. 2.3 cumpărătorul achită restul sumei în mărime de 1 027 de Euro după montarea

și semnarea actului de predare-primire.

Totodată, la încheierea contractului părțile au stabilit că, termenul maxim de

livrare a mărfii este data de 20 octombrie 2015, fapt ce se confirmă în pct. 3.1. din

contract.

Conform art. 757 alin. (1) lit. a) din Codul civil, vânzătorul trebuie să predea

bunul la data stabilită în contract sau la data care poate fi dedusă din contract.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei rezultă că, la data de 7

decembrie 2015 a fost întocmit proces-verbal de predare-primire a lucrărilor

(mărfurilor) efectuate, prin care se atestă că Boldișor Tamara a preluat lucrările de

confecționare și montare, precum și a indicat că are pretenții la termenul de

executare, comanda fiind reținută cu 47 zile (f.d.8).

Conform pct. 5.1 din contractul de vânzare din 29 septembrie 2015, în cazul

nerespectării condițiilor contractului vânzătorul achită o amendă pentru fiecare zi de

întârziere.

În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, prestatorul (executantul) este obligat să

asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în termenele și condițiile stabilite în

reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a

serviciului (executare a lucrării).

6

Art. 32 alin. (2) și (5) din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13

martie 2003, prevede că în cazul încălcării termenelor stabilite, conform art.21, de

începere și finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi

fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare

zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 10%

din prețul serviciului (lucrării). Pretențiile consumatorului privind repararea

prejudiciului și achitarea penalităților, prevăzute de prezenta lege sau de contract, se

soluționează de vânzător, prestator pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, conform

legislației.

La caz, se reține că, întrucât termenul maxim de livrare a mărfii a fost până la

data de 20 octombrie 2015, însă Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design”

și-a executat obligațiile abia la 7 decembrie 2015, cu o întârziere de 47 zile

calendaristice, Tamara Boldișor la 12 decembrie 2015 a înaintat reclamație privind

reducerea prețului, invocând în acest sens că își rezervă dreptul de a solicita achitarea

penalității conform dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 (f.d.24).

Prin răspunsul nr. 24/12 din 24 decembrie 2015 recepționat de la Societatea cu

Răspundere Limitată „Garant Design”, Tamarei Boldișor i s-a comunicat că întru

soluționarea pe cale amiabilă a litigiului sunt de acord cu reducerea prețului comenzii

sau calcularea penalității conform calcului indicat.

Tamara Boldișor nefiind de acord, la data de 18 octombrie 2016 a înaintat

prezenta acțiune reconvențională, solicitând încasarea penalităților de întârziere ce

rezultă din contract, acesta fiind executat cu întârziere de 47 de zile, adică la data de 7

decembrie 2015.

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că fiind justă concluzia instanței de fond

cu privire la respingerea ca tardivă a pretenției date.

Or, în conformitate cu prevederile art. 267 alin. (1) din Codul civil, termenul

general în interiorul căruia persoana poate să își apere, pe calea intentării unei acțiuni

în instanța de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Art. 268 din Codul civil (în vigoare la momentul înaintării pretenției) statuează

expres că, se prescriu în termen de 6 luni acțiunile privind: a) încasarea penalității.

Deci, în asemenea circumstanțe Tamara Boldișor pentru a-și apăra dreptul

încălcat cu privire la încasarea penalităților urma să se adreseze în instanța de

judecată în termenul special de 6 luni, adică cel târziu la data de 7 iunie 2016.

Cu toate acestea reclamanta/intimata Tamara Boldișor a depus acțiunea

reconvențională la 18 octombrie 2016 cu încălcarea termenului special de prescripție,

fără a solicita însă repunerea în termenul de a se adresa în instanța de judecată.

Totodată la acest capitol nu poate fi reținută nici poziția instanței de apel precum

că termenul special de 6 luni este termenul prevăzut pentru calcularea penalității,

adică 180 de zile.

Or, de fapt, termenul special de 6 luni este termenul în interiorul căruia persoana

poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul

încălcat.

7

Mai mult, se menționează că spre deosebire de art. 267, art. 268 și alte norme ale

legislației civile prevăd că pentru diferite categorii de exigențe de către lege pot fi

stabilite termene speciale ale prescripției: prescurtate (mai mici de 3 ani) sau mai

lungi față de termenul de prescripție general (de 3 ani).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță în mod corect a apreciat

circumstanțele cauzei și conform prevederilor legale a emis o hotărâre legală și

întemeiată.

Circumstanțele descrise însă determină Colegiul să conchidă că soluția instanței

de apel este neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu aplicarea și interpretarea eronată a

normelor de drept material, din care considerente aceasta nu poate fi menținută.

Având în vedere cele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Garant Design”, a casa

decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți și a menține hotărârea din 15

februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Garant

Design”.

Se casează decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți și se menține

hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Garant Design” împotriva Tamarei Boldișor cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată, și cererea reconvențională înaintată de către Tamara

Boldișor împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Garant Design” cu privire la

declararea nulă a clauzei contractuale și încasarea penalității.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8