2ra-385/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-385/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (V. Cupcea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Decor-Lazalex” reprezentată de avocatul Alexandru Marginean,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „P-Carmina” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Decor-Lazalex” și Alexandru Lazarenco cu privire la încasarea datoriei, penalității,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Decor-Lazalex” și

Alexandru Lazarenco și s-a casat hotărârea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei

Orhei, sediul Central,

constată:

La 23 decembrie 2016, SRL „P-Carmina” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Decor-Lazalex” și Alexandru Lazarenco cu privire la

încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că la

20 octombrie 2015 a încheiat cu SRL „Decor-Lazalex” contractul de vânzare -

cumpărare nr.8.

A menționat că conform contractului, vânzătorul SRL „Decor-Lazalex” s-a

obligat ca în termen de 6 luni, începând cu data semnării contractului,

20 octombrie 2015, să execute și să vândă cumpărătorului SRL „P-Carmina”, 50 de

coloane din beton armat cu bază și capitoliu conform parametrilor menționați în

Anexa 1 a contractului.

Totodată, a precizat că la 03 noiembrie 2015, SRL „P-Carmina” și-a onorat

obligațiile contractuale și a achitat suma de 6000 de euro ce reprezintă avansul la

contractul de vânzare - cumpărare nr.8, fapt confirmat prin dispoziția de transfer

nr.284 din 03 noiembrie 2015, prin care a fost achitată suma de 2000 de euro, precum

și prin recipisa din 20 octombrie 2015 prin care a fost achitată în numerar suma de

4000 de euro.

1

La fel, a relevat că, conform Cap. VIII din contractul de vânzare-cumpărare

nr.8 din 20 octombrie 2015, vânzătorul SRL „Decor-Lazalex” s-a obligat că în cazul

în care nu va executa obligațiile contractuale asumate, să achite o penalitate în

mărime de 0,5 % penru fiecare zi de întârziere din valoarea totală a contractului.

Având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit angajamentele contractuale

asumate în termenul stabilit și în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la

16 mai 2016, reclamanta a expediat în adresele pârâtului reclamații, care însă nu au

fost recepționate.

În acest context a menționat că, la 23 iunie 2016, reprezentantul reclamantei

personal s-a deplasat la locul desfășurării activității SRL „Decor-Lazalex”, unde a

înmânat administratorului, somația.

Reclamanta a punctat că la 11 octombrie 2016, administratorul SRL „Decor-

Lazalex”, Alexandru Lazarenco, a semnat garanția personală scrisă prin care

garantează suma de 5000 de euro, iar în caz că pârâtul SRL „Decor-Lazalex” nu va

achita datoria, s-a obligat să o achite personal, termenul limită fiind data de

15 noiembrie 2016.

În continuare, a indicat că la 19 octombrie 2016, SRL „Decor-Lazalex” a

restituit suma de 1050 de euro, datoria restantă constituind suma de 4950 euro, plus

penalitățile contractuale, iar la 21 octombrie 2016, în contul stingerii datoriei a livrat

marfa în valoare totală de 2000 de euro, astfel datoria constiuind suma de 2950 de

euro, plus penalitățile contractuale.

SRL „P-Carmina” a solicitat încasarea în mod solidar din contul SRL „Decor-

Lazalex” și a lui Alexandru Lazarenco datoria în sumă de 2950 de euro, penalitatea

în valoare de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea totală a contractului,

începând cu data de 21 aprilie 2016, pentru 180 zile, în mărime de 13700 de euro,

dobânda de întârziere în mărime de 611 euro și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

cererea de chemare în judecată a fost admisă integral. Au fost încasate, în mod

solidar, din contul SRL „Decor-Lazalex” și Alexandru Lazarenco în beneficiul

SRL „P-Carmina” datoria în sumă de 2950 de euro, dobânda de întârziere în mărime

de 611 euro, sau echivalentul sumelor în lei la momentul executării hotărârii și

cheltuielile de judecată în mărime de 10718,41 lei. Totodată, a fost încasată din

contul SRL „Decor-Lazalex” în beneficiul SRL „P-Carmina” penalitatea în mărime

de 13700 de euro sau echivalentul sumelor în lei la momentul executării hotărârii.

În susținerea soluție data, instanța de fond a concluzionat că pretențiile

reclamantului invocate în cererea de chemare în judecată sunt întemeiate și se

încadrează integral în prevederile legii.

La 29 noiembrie 2017, SRL „Decor-Lazalex” și Alexandru Lazarenco au

declarat apel asupra hotărârii din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul

Central, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de SRL „Decor-Lazalex” și Alexandru Lazarenco. A fost casată

hotărârea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și emisă o nouă

hotărâre de admitere parțială a cererii de chemare în judecată depusă de

SRL „P-Carmina” împotriva SRL „Decor-Lazalex” și Alexandru Lazarenco privind

încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată. Au

2

fost încasate, în mod solidar, din contul SRL „Decor-Lazalex” și Alexandru

Lazarenco în beneficiul SRL „P-Carmina” datoria în mărime de 2950 de euro,

echivalentul în MDL conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii și

cheltuielile de judecată în sumă de 1854,99 lei. Totodată, a fost încasată de la

SRL „Decor-Lazalex” în beneficiul SRL „P-Carmina”, dobânda de întârziere în

mărime de 611 euro, penalitatea contractuală în mărime de 1200 de euro,

echivalentul în MDL conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii și

cheltuielile de judecată în sumă de 1065,43 de lei.

Instanța de apel cu referire la prevederile art.8 alin.(2) lit.a), art.512 alin.(1),

art.514, 572 alin.(1-2), art.602, 624 alin.(1), art.634, 636, 666 alin.(1), art.667

alin.(1), art.668 alin.(1), art.753 alin.(1), art.530, 531, 533, 585, 625, art.619 alin.(2),

art.268 lit.a) Cod civil și 123 alin.(6), art.118 alin. (1), art.94 alin. (1) Cod de

procedură civilă a concluzionat că argumentele expuse de către apelanți în cererea

de apel sunt fondate și urmează a fi admise, iar instanța de fond a soluționat eronat

cauza în raport cu aspectele de fapt și de drept, a interpretat eronat normele de drept

material, nu a elucidat pe deplin circumstanțele speței deduse judecății, a admis erori

în aprecierea probatoriului administrat și în interpretarea normelor legale, iar în

consecință a emis o hotărâre neîntemeiată.

La 10 ianuarie 2019, SRL „Decor-Lazalex” reprezentată de avocatul Alexandru

Marginean a declarat recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la

rejudecare la Curtea de Apel.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanța de apel nu a examinat

integral și luat în considerație toate probele și circumstanțele importante pentru

soluționarea justă a cauzei.

La fel, a menționat că instanța ierarhic inferioară nu a aplicat legea care trebuia

aplicată și a aplicat o legea care nu trebuia aplicată.

În susținerea poziției date recurenta a relevat că instanța de apel la emiterea

deciziei nu a dat apreciere înscrisurilor care stabilesc cuantumul obligațiilor

debitorului față de creditor, astfel nefiind aplicată norma materială stabilită la art.586

Cod civil.

În continuare, a invocat și aplicarea incorectă a dispozițiilor actului normativ

care prevede încasarea dobânzilor de întârziere. Astfel, dobânzile de întârziere fiind

calculate pentru o perioadă în care datoria nu exista.

În același context, a punctat că instanța de apel a făcut uz de dispozițiile art.630

Cod civil, dispunând încasarea sumei de 1200 de euro cu titlu de penalitate, însă nu

a stabilit din care sumă și pentru care perioadă urmează a fi achitată penalitatea.

Totodată, a accentuat că instanța ierarhic inferioară nu a dat apreciere probelor

noi administrate în faza de apel, care fac obiectul unor noi pretenții, neinvocate la

momentul examinării fondului cauzei de către instanța de fond. Astfel, în opinia

recurentei această eroare nu poate fi înlăturată de către instanța de recurs, or pentru

soluționarea justă a cauzei urmează a fi stabilite circumstanțele de fapt care nu au

fost stabilite nici de instanța de fond și nici de cea de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

3

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 02 octombrie 2018 și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 02 noiembrie 2018.

Totodată, materialele cauzei atestă faptul că instanța de apel a expediat decizia

în adresa părților prin intermediul oficiului poștal la 02 noiembrie 2018, însă date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă, la materialele dosarului

lipsesc.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de SRL „Decor-Lazalex” reprezentată

de avocatul Alexandru Marginean la 10 ianuarie 2019, se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL „Decor-Lazalex”

reprezentată de avocatul Alexandru Marginean, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către

SRL „Decor-Lazalex” reprezentată de avocatul Alexandru Marginean, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Decor-Lazalex” reprezentată de avocatul

Alexandru Marginean, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Decor-Lazalex”

reprezentată de avocatul Alexandru Marginean se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5