2ra-185/19 — Încasarea datoriei

2ra-185/19 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-185/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina, judecător – I. Negreanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Mariana Pitic,

Tamara Chișca-Doneva,

Victor Burduh,

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul

avocatului Octavian Grossu,

în cauza civilă la cererea înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL către

Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere,

penalității și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Alexandru Zaricinîi, prin intermediul avocatului

Tatiana Guțu, fiind casată integral hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina, și adoptată o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a fost scoasă

de pe rol,

c o n s t a t ă:

La 14 iunie 2017, ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a înaintat o cerere de chemare în

judecată către Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere, penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 19 mai 2016, între ÎM „Сэвиг

Tрэйд” SRL, în calitate de vânzător, și Alexandru Zaricinîi, în calitate de

cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect

predarea dreptului de proprietate asupra combustibilului (motorină) din partea

vânzătorului și obligația cumpărătorului de a achita lunar costul mărfii preluate de

la stațiile PECO ale reclamantului.

Drept dovadă a transmiterii de către compania ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL în

folosul pârâtului a carburanților în suma totală de 18 994,83 USD, servesc listele

de transmitere în proprietate a motorinei „ДТ 4” în volum total de 42 260 litri,

pentru perioada 01 noiembrie - 31 decembrie 2016, toate fiind semnate în modul

corespunzător de către pârât.

Reclamantul a remarcat că în conformitate cu prevederile pct. 4.1 al

contractului de vânzare-cumpărare din 19 mai 2016, achitarea mărfii furnizate în

1

baza prezentului contract se efectuează lunar prin încasarea numerarului în casa

întreprinderii nu mai târziu de data de 10 a lunii imediat următoare lunii în care a

fost transmisă marfa. Însă, contrar angajamentelor asumate, precum și în pofida

termenelor de plată convenite, Alexandru Zaricinîi nu a executat în modul

corespunzător rambursarea datoriei debitoriale nominalizate.

Totodată, părțile au estimat anticipat prejudiciul creditorului ÎM „Сэвиг

Tрэйд” SRL în caz de neachitare la timp a mărfii livrate, sub forma sancțiunii

pecuniare de întârziere – penalitate în cuantum de 0,5% din suma neachitată pentru

fiecare zi de întârziere.

În pofida numeroaselor încercări din partea reclamantului de a soluționa

situația nefavorabilă creată de pârâtul Alexandru Zaricinîi, pe cale amiabilă

extrajudiciară, inclusiv prin negocierea modului de rambursare a datoriei,

expedierea somației pe cale extrajudiciară cu invocarea recurgerii eventuale la

procedura de încasare silită a datoriei prin adresarea în instanța de judecată, totuși

până la momentul de față rambursarea sumelor datorate nu a avut loc. Astfel,

începând cu luna februarie 2017, pârâtul nu s-a mai prezentat pentru a efectua

achitările pentru marfa de care a beneficiat real șl efectiv, precum și nu este de

găsit, fapt ce se confirmă prin plicurile poștale restituite expeditorului cu

adeverințele însoțitoare de neînmânare a expedierilor poștale.

Reclamantul a menționat că circumstanțele respective denotă o atitudine

inacceptabilă față de executarea obligațiilor asumate, precum și relevă un caz

evident de încălcare gravă de către pârât a tuturor obiceiurilor și regulilor de

afaceri existente. Totodată a atras atenția instanței asupra faptului că la încheierea

contractului și primirea mărfii, pârâtul a indus în eroare compania furnizorului, fapt

confirmat doar după primirea informației de la ÎS „Centrul Resurselor

Informaționale de Stat „REGISTRU”, potrivit cărora reiese că pârâtul își

desfășoară activitatea în Republica Moldova, unde are înregistrate bunuri, și prin

prezentarea actelor care confirmă identitatea acestuia, pașaportul Republicii

Moldovenești Transnistrene, inițial a urmărit scopul de a se eschiva de la

executarea obligațiilor financiare.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâtului Alexandru

Zaricinîi în beneficiul reclamantului ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a datoriei de bază ce

reiese din contractul de vânzare-cumpărare f/n din 19 mai 2016, în sumă de 18

994,83 USD, în valută națională conform cursului oficial stabilit de Banca

Națională a Moldovei la momentul executării hotărârii; a prejudiciului sub formă

de dobândă de întârziere conform art. 585, 619 din Codul civil, pentru perioada de

la 11 decembrie 2016 până la 23 februarie 2017 în sumă de 463,23 USD, precum și

pentru perioada de la 24 februarie 2017 până la 18 aprilie 2017, în sumă de 393,42

USD, iar în total în contul dobânzii de întârziere suma în mărime de 856,65 USD

în valuta națională conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul

executării hotărârii; a prejudiciului sub formă de penalitate de întârziere conform

pct. 4.1, 7.3 al Contractului de vânzare-cumpărare f/n din 19 mai 2016, pentru

neexecutarea obligațiilor de plată pentru perioada de la 11 decembrie 2016 până la

23 februarie 2017 în sumă de 6 038,62 USD, precum și pentru perioada de la 24

februarie 2017 până la 18 aprilie 2107 în sumă de 5 128,60 USD, iar în total în

contul penalității de întârziere suma de 11 167,22 USD, în valuta națională

conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul executării hotărârii, cât și

2

recuperarea din contul pârâtului Alexandru Zaricinîi a taxei de stat, achitată de

reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă totală de 17 954 lei.

Prin hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, cererea

de chemare în judecată a fost admisă integral și s-a dispus încasarea din contul lui

Alexandru Zaricinîi în beneficiul ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a datoriei contractuale în

mărime de 18 994,83 USD, a penalității în mărime de 11 167,22 USD, a dobânzii

de întârziere în mărime de 856,65 USD, iar în total s-a încasat suma de 31 018,7

USD în valută națională, conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul

executării hotărârii, precum și a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat

în mărime de 17 954 lei și a cheltuielilor suportate pentru asigurarea acțiunii în

sumă de 3 107,45 lei.

Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Alexandru Zaricinîi, prin intermediul avocatului Tatiana Guțu,

fiind casată integral hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

Rezina, și adoptată o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care cererea de

chemare în judecată înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a fost scoasă de pe rol,

din motiv că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin contractul

părților, de soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară. S-au încasat de la

ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL în beneficiul lui Alexandru Zaricinîi cheltuielile de

judecare a pricinii ce țin de plata taxei de stat în ordine de apel în mărime de 13

465 (treisprezece mii patru sute șaizeci și cinci) lei, 50 (cincizeci) bani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, din pct. 9 (9.1-

9.2) al contractului din 19 mai 2016, încheiat între compania ÎM „Сэвиг Tрэйд”

SRL, în calitate de vânzător, și Zaricinîi Alexandru, în calitate de cumpărător,

rezultă că ambele părți vor depune efort ca neînțelegerile apărute în Contractul

respectiv, să fie rezolvate pe calea convorbirilor. În cazul cînd nu va fi posibil ca

neînțelegerile respective să fie rezolvate pe calea convorbirilor, toate disputele

urmează să fie soluționate de Judecătoria de Arbitraj al Republicii Moldovenești

Nistrene.

Dat fiind faptul că apelantul și-a exteriorizat, în cadrul examinării cauzei în

ordine de apel, voința de apelare la arbitraj, conform convenției de arbitraj

existente, Colegiul a conchis că în speță se întrunesc temeiurile legale instituite de

art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă, coroborate corespunzător cu

dispozițiile art. 9 al Legii cu privire la arbitraj (aplicabilă prioritar, ca fiind o normă

specială, față de sintagmele utilizate de norma generală expusă la art. 267 lit. e) din

Codul de procedură civilă, conform art. 6 alin. (3) al Legii privind actele

legislative), pentru scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol în contextul

în care solicitarea dată a venit din partea unei părți în proces nu mai târziu de prima

sa declarație asupra fondului litigiului. Or, din materialele dosarului rezultă că

fondul cauzei a fost examinat în lipsa lui Alexandru Zaricinîi, care a solicitat

amânarea ședinței de judecată în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea în cauză.

Or, în contextul în care art. 9 alin. (1) al Legii cu privire la arbitraj, nu vizează

expres care anume parte poate invoca convenția de arbitraj pentru aplicarea

normelor corespunzătoare, Colegiul a conchis că invocarea acesteia de către

apelant (pârât), în contextul lipsei vreunor temeiuri legale de a constata convenția

dată ca fiind nulă, nevalabilă sau nesusceptibilă de executare, dispozițiile normei

3

indicate, coroborate cu art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă, se impune în

speță.

Prin urmare, instanța de apel a decis că pe marginea prezentei pricini nu a fost

respectată procedura prevăzută prin contractul părților, de soluționare prealabilă a

cauzei pe cale extrajudiciară.

La 29 noiembrie 2018, ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului

Octavian Grossu, a contestat cu recurs decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii din 06 martie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Potrivit recurentului, Curtea de Apel Chișinău nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor invocate de către părți, astfel motivul reținerii spre

soluționare a cauzei de către prima instanță a rămas fără apreciere juridică.

La 16 ianuarie 2019, Alexandru Zaricinîi, reprezentat de avocatul Tatiana

Guțu, a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea

recursului ca neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

27 septembrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 01 noiembrie 2018

(f.d. 127), și recepționată de recurent la 05 noiembrie 2018 (f.d. 136). Astfel, având

în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 29 noiembrie 2018, în conformitate cu

art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019 a Completului Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de ÎM

„Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului Octavian Grossu, a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

4

declarat de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul avocatului Octavian

Grossu, și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării

acesteia pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de recurs constată că, ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a înaintat o cerere de

chemare în judecată către Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere, penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a admis integral

cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. Prin decizia din 27

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de

Alexandru Zaricinîi, prin intermediul avocatului Tatiana Guțu, fiind casată integral

hotărârea din 06 martie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, și adoptată o

nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care cererea de chemare în judecată

înaintată de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL a fost scoasă de pe rol, din motiv că

reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin contractul părților, de

soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară. S-au încasat de la ÎM

„Сэвиг Tрэйд” SRL în beneficiul lui Alexandru Zaricinîi cheltuielile de judecare

a pricinii ce țin de plata taxei de stat în ordine de apel în mărime de 13 465

(treisprezece mii patru sute șaizeci și cinci) lei, 50 (cincizeci) bani.

Examinând materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de apel a examinat

cererea de apel superficial, fără să dea o apreciere tuturor circumstanțelor cauzei și

probelor anexate la materialele cauzei, care sunt importante pentru soluționarea

justă a litigiului, precum și concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, soluția fiind una eronată.

În contextul prevederilor art. 373 din Codul de procedură civilă, instanța de

apel era obligată în limitele apelului să verifice circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Colegiul precizează că soluția adoptată de către instanța de apel este bazată pe

interpretarea eronată a normelor de procedură, și anume a prevederilor art. 267 lit.

e) din Codul de procedură civilă.

Astfel, în conformitate cu art. 267 lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care există o convenție de

arbitraj prin care părțile decid să soluționeze litigiul pe cale arbitrală, iar pârâtul în

faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare a ridicat obiecții împotriva

soluționării litigiului în judecată.

5

Totodată, art. 9 alin. (1)-(4) al Legii nr. 23-XVI din 22.02.2008 cu privire la

arbitraj, statuează că instanța de judecată unde este intentată acțiunea privind

litigiul care constituie obiectul unei convenții de arbitraj, la solicitarea unei părți

făcută nu mai târziu de prima sa declarație asupra fondului litigiului, scoate cererea

de pe rol și trimite litigiul spre soluționare în arbitraj, cu excepția cazului în care

instanța de judecată constată că acea convenție este nulă, nevalabilă sau

nesusceptibilă de executare.

Invocarea convenției de arbitraj la o etapă mai târzie a procedurii rămâne fără

efect, cu excepția cazului în care partea a avut un motiv legal de a nu o invoca și a

invocat-o imediat ce motivul a încetat să existe.

În cazul în care părțile în proces au încheiat o convenție de arbitraj și una dintre

ele o invocă în instanță de judecată, aceasta din urmă își verifică competența.

Instanța va reține spre soluționare cauza dacă:

a) pârâtul și-a formulat apărarea în fond fără nici o rezervă, întemeiată pe

convenția de arbitraj;

b) convenția de arbitraj este lovită de nulitate, și-a pierdut valabilitatea ori

este nesusceptibilă de executare;

c) arbitrajul nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului.

În alte cazuri decât cele de la alin. (3), instanța de judecată, la cererea uneia

dintre părți, își va declina competența dacă va constata existența unei convenții de

arbitraj. În caz de conflict de competență, hotărăște instanța de judecată ierarhic

superioară.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că instanța de apel urma să

respingă solicitarea apelantului cu privire la scoaterea de pe rol a acțiunii, dat fiind

faptul că nu se întrunesc temeiurile cerute de lege în acest sens. Astfel, reieșind din

materialele cauzei, Alexandru Zaricinîi a participat la ședințele de judecată a

primei instanțe, a fost reprezentat și de un avocat în prezenta cauză, însă nu a

invocat convenția de arbitraj, din aceste considerente este inadmisibilă ridicarea

obiecției împotriva soluționării litigiului în instanța de judecată la o etapă

procedurală ulterioară, adică mai târziu de prima sa declarație asupra fondului

litigiului.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a interpretat

prevederile normelor de procedură, ajungând la concluzia că apelantul a făcut

prima sa declarație abia în ședința de judecată a instanței de apel, or, acesta a fost

citat în toate ședințele primei instanțe, a cunoscut despre examinarea litigiului în

instanța de judecată, având dreptul și posibilitatea de a formula cereri și demersuri.

Ca urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a da o apreciere corectă

și justă cazului supus judecării în condițiile când instanța de apel a omis să se

expună asupra fondului cauzei, dispunând scoaterea de pe rol a cererii de chemare

în judecată.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel urma să examineze litigiul în

fond, să constate și elucideze pe deplin circumstanțele cauzei și probele prezentate

în cest sens, să le examineze și să le dea o apreciere în cumul, reflectând în decizie

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

6

precum și argumentarea preferinței unor probe față de celelalte, așa cum prevede

alin. (4) al art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o

eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

prezenta cauză civilă spre rejudecare a fondului în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale pricinii.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL, prin intermediul

avocatului Octavian Grossu.

Se casează decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Сэвиг Tрэйд” SRL către

Alexandru Zaricinîi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere,

penalității și cheltuielilor de judecată, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Mariana Pitic,

Tamara Chișca-Doneva,

Victor Burduh,

Svetlana Filincova

7