2ra-433/19 — cu privire la repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-433/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci

ÎNCHEIERE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valerii Vinedictov,

reprezentat de avocatul Teodor Guțu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Valerii

Vinedictov împotriva Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Ministerul

Justiției cu privire la repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de către Valerii Vinedictov și s-a menținut hotărârea din

07 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

c o n s t a t ă:

La 18 iulie 2016 Valerii Vinedictov s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată, ulterior la 24 aprilie 2018 concretizată, împotriva Ministerului Finanțelor,

intervenient accesoriu Ministerul Justiției, prin care a solicitat repararea

prejudiciului material în mărime de 2 102 069 lei. (f.d. 80)

În motivarea cererii reclamantul a indicat că bunelul său Nester Venedictov a

fost supus represiunilor politice, condamnat de două ori la termene lungi de

închisoare. A decedat în anul 1973, iar în anul 1990 a fost reabilitat. Certificatul de

reabilitare a fost eliberat la 30 octombrie 2015, fiind recunoscut nevinovat în fața

societății.

În scopul reabilitării victimei represiunilor, restabilirea acestuia în drepturile

sale sociale și civile, restituirea prejudiciului cauzat, înlăturarea altor consecințe a

regimului trecut, în calitate de succesor, după decesul bunelului său, a înaintat

pretenții față de organele de stat.

A menționat că bunelul său Nester Venedictov a fost preot, care a fost arestat

în anul 1941, iar la 01 aprilie 1942 a fost condamnat la 10 ani închisoare, fără

confiscarea averii. În luna septembrie 1952 Nester Venedictov a fost arestat, iar în

1

luna decembrie al aceluiași an, a fost condamnat la 25 ani închisoare, fără

confiscarea averii. Pedeapsa a fost redusa la 10 ani de închisoare în luna mai 1955.

Reclamantul a invocat că Nester Venedictov, fiind privat de libertate, a fost

lipsit de posibilitatea angajării în serviciu, întreținerii unei gospodării timp

îndelungat și obținerea unui venit timp de 20 ani, care se estimează, reieșind din

salariul mediu pentru această perioadă, la suma de 2 102 069 lei.

Consideră că Nester Venedictov urmează a fi restabilit în drepturile sociale. A

menționat că bunelul său Nester Venedictov nu are careva succesori. Nu cunoaște

dacă bunelul său mai are careva rude. Se consideră unicul succesor și pretinde la

compensație din partea Statului Republica Moldova.

Prin hotărârea din 07 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Valerii Vinedictov împotriva

Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Ministerul Justiției, cu privire la

repararea prejudiciului, ca fiind neîntemeiată. (f.d.86, 90-91)

Prin decizie din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Valerii Vinedictov și s-a menținut hotărârea din 07 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 123, 124-132)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele au reținut că Nester Venedictov,

anul nașterii 1910, care a fost preot, este bunicul lui Valerii Vinedictov. Potrivit

certificatului de reabilitare nr. 21(13)-2964/90-2185 din 30 octombrie 2015 întocmit

de către Procuratura Generală, Nester Venedictov la 13 decembrie 1941 a fost

condamnat pe motive politice, iar conform ordinului Președintelui URSS din 13

august 1990 a fost reabilitat.

De asemenea, instanțele au reținut că Valerii Vinedictov s-a adresat către

Ministerul Finanțelor cu cerere, la care a primit răspunsul nr. 08-25/50 din 21

decembrie 2015, prin care i s-a comunicat că urmează să se adreseze cu cerere

privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații la comisiile

speciale create de autoritățile executive ale administrației publice locale ale

municipiului Chișinău. Iar Comisia specială va examina și analiza cererea depusă,

va identifica competența averii ce urmează a fi restituită persoanei reabilitate, va

determina valoarea ei potrivit art. 12 al Legii nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, în baza documentelor ce atestă

confiscarea, naționalizarea sau luarea ei în orice alt mod și va emite decizia privind

restituirea bunurilor sau a valorii acestora prin achitarea de compensații.

S-a constatat că Valerii Vinedictov nu s-a conformat normelor din Hotărârea

Guvernului nr. 627 din 05.06.2007 și nu s-a adresat cu cerere către comisia specială

creată de către autoritățile publice locale.

Totodată instanțele au menționat că Legea nr. 1225 din 08.12.1992 privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice, expres prevede că cetățenilor

Republicii Moldova, supuși represiunilor politice și ulterior reabilitați, li se restituie,

la cererea lor sau a moștenitorilor lor, bunurile confiscate, naționalizate sau scoase

în orice alt mod din posesia lor, dar nu și încasarea prejudiciului sub forma venitului

ratat pe perioada privațiunii de libertate, după cum a solicitat Valerii Vinedictov.

La 10 ianuarie 2019 Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Teodor Guțu,

a declarat recurs împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și a hotărârii din 07 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând

2

casarea hotărârilor instanțelor inferioare, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a

admite integral cererea înaintată. (f.d. 136-137)

În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărârile instanțelor inferioare

sunt eronate și neîntemeiate, bazate nu pe starea de fapt existentă, dar pe presupuneri

neîntemeiate și nejustificate cu probe materiale pertinente și concludente.

Instanțele nu au luat în considerație că a prezentat probele necesare, care

confirmă că este nepotul lui Nester Venedictov și că ultimul a fost reabilitat în

temeiul Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 noiembrie

2018, a publicat-o pe pagina web a instanței la 07 decembrie 2018.

Prin scrisoarea de însoțire nr. 12857 din 10 decembrie 2018 instanța de apel a

expediat recurentului copia deciziei.

În aceste circumstanțe, recursul depus la data de 10 ianuarie 2019, se consideră

în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Valerii

Vinedictov, reprezentat de avocatul Teodor Guțu este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

3

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Teodor Guțu asemenea

aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurent nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Teodor Guțu,

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a), 440 alin.

(1) și (11) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de către Valerii Vinedictov, reprezentat de avocatul Teodor

Guțu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4