2ra-326/19 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului cauzat

2ra-326/19 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen rezonabil a hotaririi judecatoresti, repararea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-326/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (O. Ionașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

06 martie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Natalia Ctitor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Ctitor

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc, Valentina Zamșa privind constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

cauzat,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 05 iunie 2017 Natalia Ctitor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc, Valentina Zamșa cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea integrală în termen rezonabil a hotărîrii din 17 decembrie

2012 a Curții de Apel Chișinău, încasarea din contul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova a prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei și a

prejudiciului material în mărime de 227 336 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea din 17 decembrie 2012 a

Curții de Apel Chișinău, Întreprinderea de Stat „CRIS Registru” a fost obligată să

radieze înscrierile referitoare la automobilul de marcă „xxxxxxxxx efectuate la 16

mai 2006 pe numele lui Popa Andrei, născut xxxxxxx, cu numărul de înregistrare

xxxxxx; la 23 august 2006 pe numele Anei Popa, născută xxxxxx, cu numărul de

înregistrare xxxxxxx, iar la 23 ianuarie 2008 pe numele lui Meriacre Constantin,

xxxxxx, cu numărul de înregistrare xxxxxx, precum și să înregistreze automobilul

de marca „xxxxxxxxx, pe numele său, Natalia Ctitor, în conformitate cu contractul

de schimb nr. 248 din 20 aprilie 2006.

A menționat că hotărârea dată nu a fost contestată de pârâtul Întreprinderea de

Stat „CRIS Registru”, prin urmare, devenind irevocabilă la 17 februarie 2013.

1

Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc Valentina Zamșa din 27

februarie 2013, a fost primit spre executare documentul executoriu și intentată

procedura de executare. La 25 martie 2013 ÎS „CRIS Registru” a informat

executorul judecătoresc despre executarea parțială a documentului executoriu,

refuzând însă executarea în partea înmatriculării automobilului pe numele său,

această operațiune fiind condiționată de prezentarea contractului de schimb, în

baza căruia dânsa a devenit proprietară și prezentarea automobilului pentru

examinare.

A susținut însă că multiplele somații ale executorului judecătoresc adresate ÎS

„CRIS Registru” privind executarea necondiționată și întocmai a documentului

executoriu au fost ignorate.

La 09 februarie 2016 ÎS „CRIS Registru” a adresat Curții de Apel Chișinău un

demers privind stabilirea ordinii de executare a documentului executoriu, de

instituire a obligației pentru creditorul procedurii de executare de a prezenta

contractul de schimb și automobilul pentru examinare, pe care la acel moment nu

le deținea în natură.

Demersul ÎS „CRIS Registru” a fost respins prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 20 mai 2016, cu toate acestea debitorul executării continuă de a se

eschiva de la executarea documentului executoriu.

La 28 ianuarie 2016 executorul judecătoresc Zamșa Valentina a întocmit un

proces-verbal cu privire la contravenție pe numele directorului ÎS „CRIS Registru”,

Railean Sergiu, indiferent de acest fapt documentul executoriu a rămas a fi

neexecutat până în prezent.

A susținut că decizia din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău nu este

pînă în prezent executată, timp de peste 4 ani.

A precizat că drept consecință a neexecutării hotărârii nominalizate, nu are

posibilitate de a-și revendica bunul de la posesorii neproprietari, fiind lipsită de

posesiunea, folosința și dispoziția asupra proprietății sale, ceea ce i-au produs și

continuă să cauzeze prejudicii morale și materiale.

Cu referire la prevederile art. 2 alin. (1) din Legea privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

nr. 87 din 21 aprilie 2011, cât și a constatărilor Curții Europene a Drepturilor

Omului, consideră că termenul rezonabil de executare a documentului executoriu,

în cauza dată, a fost până la 25 martie 2013, când ÎS „CRIS Registru” a informat

executorul judecătoresc despre executarea parțială a documentului executoriu,

refuzând executarea în partea înmatriculării automobilului pe numele său.

A specificat că debitorul procedurii de executare, ÎS „CRIS Registru”, care

refuză executarea documentului executoriu, este entitate de stat, unica abilitată cu

atribuția de înmatriculare a unităților de transport, care în anul 2006 a înmatriculat

automobilul ce îi aparținea pe o altă persoană, iar deja de patru ani refuză

înmatricularea bunului dat pe numele său, astfel admițând și a doua ingerință

serioasă a dreptului fundamental de proprietate privată.

A susținut că executarea documentului executoriu are o importanță

substanțială, deoarece înmatricularea automobilului pe numele său în Registrul de

stat, constituie un titlu de proprietate privată exclusivă, opozabilă terților, care este

2

necesară pentru ridicarea bunului de la terții neproprietari sau de a solicita

despăgubiri de la aceștia.

A menționat că, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul

neexecutării unei hotărâri cu privire la proprietatea ori posesia unui bun a

reclamanților, Curtea a concluzionat în mod constant că reclamanții suferă și un

prejudiciu material ca rezultat al lipsei unui control asupra bunurilor sale și

denegarea posibilității de a se folosi și beneficia de aceste bunuri, drept exemplu

fiind cauza Prodan contra Moldova, nr. 49806/99.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Ctitor

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc, Valentina Zamșa privind constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

cauzat.

S-a constatat încălcarea dreptului subiectiv a Nataliei Ctitor la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 3-2872/12 emisă la 17 decembrie

2012 de Curtea de Apel Chișinău pentru perioada 27 februarie 2013 pînă la 05

iunie 2017.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul Nataliei Ctitor suma de 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești nr. 3-2872/12 emisă de Curtea de Apel Chișinău la 17 decembrie

2012, pentru perioada 27 februarie 2013 pînă la 05 iunie 2017.

În rest cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Ctitor împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc, Valentina Zamșa privind constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 3-2872/12 emisă la 17

decembrie 2012 de Curtea de Apel Chișinău s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Natalia Croitor.

S-a admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

S-a casat hotărârea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a pronunțat o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Natalia Ctitor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc, Valentina Zamșa privind

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești și repararea prejudiciului cauzat, s-a respins ca fiind nefondată.

În susținerea soluției date instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a

soluționat greșit pricina, în partea admiterii parțiale a pretențiilor înaintate de

reclamanta Natalia Ctitor, moment rezultat din aplicarea și interpretarea greșită a

normelor de drept material aplicabile la caz, precum și aprecierea greșită a probelor

prezentate în acest sens, situație care a generat constatarea incorectă a stării de fapt

real existente.

A conchis că de către executorul judecătoresc Zamșa Valentina nu au fost

admise perioade de pasivitate și inacțiune, modul de acționare a acesteia în scopul

executării silite a documentelor executorii neavând ca rezultat tergiversarea

executării documentului executoriu eliberat în temeiul hotărârii judecătorești

3

vizate, iar executarea în perioadă atât de îndelungată a acestui document nu se

datorează modului de executare ales de către executorul judecătoresc, ci altor

situații și împrejurări, inclusiv și celor generate de însăși creditor. Astfel, acțiunea

înaintată de creditorul Natalia Ctitor este neîntemeiată, deoarece repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze

ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei, care a depus cererea de reparare a

prejudiciului.

A constatat că durata executării hotărârii judecătorești sus-numite nu a avut loc

din vina executorului judecătoresc sau a debitorului (ultimul fiind la momentul

inițierii procedurii o întreprindere de stat, iar în prezent o autoritate de stat), or

acestea din urmă, după intentarea procedurii de executare au întreprins toate

măsurile legale și posibile în vederea executării documentului executoriu.

A reținut, că din data eliberării documentului executoriu și până la momentul

adresării apelantei/reclamantei în instanța de judecată cu prezenta acțiune, ultima

pe parcursul întregii perioade de timp scurse, nu a avut un rol activ și nu s-a

conformat cerințelor înaintate de către debitorul ÎS „CRIS Registru”, care derivă și

corespund cadrului legal și normativ existent în domeniu, potrivit cărora creditorul

nu s-a prezentat la nici una din subdiviziunile teritoriale ale ÎS „CRIS Registru”

pentru a depune cererea de înmatriculare a automobilului, nu a prezentat mijlocul

de transport și actele necesare înregistrării automobilului pe numele său și nici nu a

informat/indicat unde se află automobilul, pentru a fi identificat la fața locului în

scopul executării integrale a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-2872/12 din 17

decembrie 2012.

A relevat că persoanele ce își revendică dreptul de a înmatricula mijloacele de

transport ce le aparțin cu drept de proprietate urmează să respecte regulile și

condițiile expres indicate în Regulamentul cu privire la Registrul de stat al

transporturilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999

și, anume: (1) să depună cererea de înmatriculare a automobilului; (2) să-l prezinte

pentru identificare sau să comunice locul aflării automobilului în cauză pentru

identificare, care din motive tehnice nu poate fi prezentat la una din subdiviziunile

ÎS „CRIS Registru”; (3) să anexeze actele ce demonstrează dreptul de proprietate a

solicitantului.

A specificat că creditorul nu a combătut și nici contestat datele prezentate de

către debitorul ÎS „CRIS Registru”, potrivit cărora nu s-a prezentat nici la o

subdiviziune specializată, pentru a depune cerere de înmatriculare a mijlocului de

transport și a înregistra dreptul său de proprietate asupra acestui, nu a prezentat

mijlocul de transport respectiv și nici nu a indicat locul aflării lui (în caz de

imposibilitate obiectivă de a-l prezenta), pentru a fi examinat de specialiști.

Natalia Ctitor nu a făcut dovada achitării taxelor de stat aferente procedurii

cerute. Or, simpla existență a hotărârii judecătorești, potrivit căreia autoritatea ÎS

„CRIS Registru” a fost obligată la înregistrarea în Registrul de stat al

transporturilor dreptul de proprietate a Nataliei Ctitor asupra mijlocului de

transport în conformitate cu contractul de schimb nr. 248 din 20 aprilie 2006, nu o

degrevează pe ultima de la respectarea regulilor și îndeplinirea condițiilor existente

în acest sens.

4

La 10 decembrie 2018 Natalia Ctitor a declarat recurs împotriva deciziei din

18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 27 septembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea deciziei instanței de

apel, modificarea hotărîrii primei instanțe în partea diminuării sumei cu titlu de

prejudiciu moral și dispunerea încasării prejudiciului moral în mărime de 20 000

lei, în rest de a menține hotărîrea din 27 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani cît și compensarea cheltuielilor de judecată cu titlu de asistență

juridică în cuantum de 5000 lei.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a), c),

alin. (4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu hotărîrile instanțelor

inferioare și a menționat că concluzia instanței de apel contravine prevederilor art.

16 Cod de procedură civilă.

A menționat că nu este corectă constatarea instanței de apel privind

nesupunerea recurentei cerințelor debitorului executării de a-i pune la dispoziție

automobilul și actele de proprietate or, la materialele cauzei lipsesc careva

înscrisuri care ar face dovadă că debitorul executării a comunicat direct recurentei

careva solicitări.

A susținut că a remis executorului judecătoresc toate actele și informația

necesară și solicitată de executorul judecătoresc în vederea executării depline a

documentului executoriu, iar careva corespondență, tratative tangențiale procedurii

de executare, nu au avut loc. Instanța de apel a constatat fapte inexistente și le-a

pus la baza soluției sale, acțiuni care au caracter abuziv și de depășire a cadrului

legal procesual.

A invocat că nefiind recunoscută în calitate de proprietar asupra automobilului

său și nedeținându-l în posesie, nu are posibilitate de a-l revendica de la terții

neproprietari, de a beneficia de atributele dreptului de proprietate privată – posesia,

folosința și dispoziția, de a solicita recuperarea prejudiciilor cauzate etc.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 18 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 19

noiembrie 2018 (f.d. 139), însă lipsește confirmarea recepționării acesteia. Astfel,

recursul declarat de către Natalia Ctitor la 10 decembrie 2019, se consideră depus

în termen.

În conformitate cu art. 439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Ctitor este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Ctitor, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

6

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a

considera recursul declarat de Natalia Ctitor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Natalia Ctitor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

7