2ra-360/19 — constatarea faptului

dosarul nr. 2ra-360/19

prima instanță: Judecătoria Ungheni (M. Malanciuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton)

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Tuchilat Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tuchilat Vasile,

persoană interesată OCT Ungheni, intervenient accesoriu Primăria Ungheni cu

privire la constatarea faptului,

împotriva deciziei din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Tuchilat Vasile, a fost casată hotărârea din 12

februarie 2018 a Judecătoriei Ungheni și a fost emisă o hotărâre nouă

c o n s t a t ă:

La 10 aprilie 2017 Tuchilat Vasile a depus cerere privind constatarea faptului

juridic de posesie, folosință și dispoziție în drept de proprietate asupra

apartamentului nr.104, str. Alexandru cel Bun, 32, or. Ungheni, nr. cadastral xxxxx.

În motivarea cererii a menționat că în fapt, prin procesul-verbal al adunării

organizatorice a cooperativei pentru construcții de locuințe din 01.08.1992 pe lângă

fabrica de conserve din or. Ungheni a fost fondată CCL nr. 9, cu scopul de a

construi locuințe pentru angajații fabricii de conserve.

Prin decizia Consiliului orășenesc Ungheni din 13.08.1992 s-a hotărât

repartizarea apartamentelor în casa CCL nr. 9 a fabricii de conserve cu 107

apartamente de pe strada Alexandru cel Bun, 32, potrivit căreia s-a repartizat 10%

din spațiul locativ, inclusiv apartamentul nr. 104 organizației de construcții AIC-2,

iar prin hotărârea consiliului orășenesc Ungheni nr.10/3.1 din 16.10.1992,

apartamentul nr.104 de pe str. Alexandru cel Bun 32 i-a fost repartizat familiei sale,

iar la data de 23.10.1992 i s-a eliberat ordinul de repartiție nr. 8469.

A menționat că la 05.10.1994 fabrica de conserve „Rozmiar” a transmis la

balanța CCL nr. 9 casa de locuit cu 107 apartamente din or. Ungheni, str. Alexandru

cel Bun, 32, iar cooperativa și-a asumat obligația ca în decurs de cinci ani să asigure

încasarea banilor de la locatarii casei indicate pentru spațiul locativ total repartizat

conform contractelor, angajamentelor încheiate cu ei și să întoarcă fabricii costul

investițiilor suportate de fabrică până la 01.01.2000.

A indicat că s-a încheiat un acord potrivit căreia a primit un împrumut de 400

de lei, prețul pe care urma să-l achite pentru apartament și în același timp a achitat

suma de bani în contabilitatea CCL nr. 9.

Ulterior, la 10.01.1999 de către CCL nr. 9 i-a fost eliberată o adeverință

potrivit căreia s-a confirmat achitarea integrală a apartamentului.

A menționat că la data de 10 ianuarie 1999 a prezentat adeverința la OCT

Ungheni, în baza căreia i s-a eliberat legitimația de înregistrare cu dreptul de

proprietate al construcțiilor, trecută în cartea de registru cu nr. 5/804.

Deoarece au expirat contractele cu întreprinderile prestatoare de servicii

comune și pentru încheierea noilor contracte i s-a solicitat să prezinte extrasul din

Registrul bunurilor imobile, prin căreia se confirmă că apartamentul îi aparține cu

drept de proprietate, s-a adresat la OCT Ungheni pentru înregistrarea dreptului, la

care i s-a cerut originalul adeverinței eliberat de CCL nr. 9 la 10.01.1999.

A menționat că atât timp cât la data de 30.06.2014 fabrica de conserve

„Rozmiar” a fost radiată din Registrul de stat al persoanelor juridice, iar potrivit

informației eliberată de CIS Ungheni, în Registrul de stat al persoanelor juridice nu

există date privind înregistrarea Cooperativei de Construcție a Locuințelor nr. 9 și

nu are posibilitatea de a face duplicat al certificatului, estfel nevoit să se adreseze în

judecată cu prezenta cerere.

Prin hotărârea din 12 februarie 2018 a Judecătoriei Ungheni acțiunea a fost

respinsă.

La 01 martie 2018 Tuchilat Vasile a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Ungheni din 12 februarie 2018, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Tuchilat Vasile, a fost casată hotărârea din 12 februarie 2018 a

Judecătoriei Ungheni și a fost emisă o hotărâre nouă sub formă de încheiere prin

care cererea depusă de Tuchilat Vasile privind constatarea faptului a fost scoasă de

pe rol.

Instanța de apel a conchis că recunoașterea faptului posesiei, folosinței și

dispoziției în drept de proprietate a imobilului în cauză este o procedură

contencioasă, fapt care generează inevitabil scoaterea de pe rol a cererii

petiționarului Tuchilat Vasile privind recunoașterea faptului posesiei, folosinței și

dispoziției în drept de proprietate.

La 20 decembrie 2018 Tuchilat Vasile, prin intermediul oficiului poștal, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și

dispunerea examinării cauzei în fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivare recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit

corect caracterul raportului juridic. La fel, nu a fost stabilită legea aplicabilă.

În opinia recurentului, este greșită concluzia instanței de apel, precum că în

speță există un litigiu de drept, fără a numi esența litigiului, precum și părțile

beligerante.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

2

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că la 22 octombrie 2018, decizia din 04 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor

naționale de judecată”. Recursul a fost înregistrat în grefa Curții Supreme de Justiție

la 20 decembrie 2018. Prin urmare, a fost depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Tuchilat Vasile în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tuchilat Vasile nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

3

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Tuchilat Vasile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Tuchilat Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4