2ra-2204/19 — constatarea posesiunii bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-2204/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: R. Petrov, N. Bondarenco, S. Filipesco)

ÎNCHEIERE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasiliev Lidia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasiliev Lidia cu

privire la constatarea posesiunii bunului imobil și recunoașterea dreptului de

proprietate dobândit prin uzucapiune,

împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 19 iunie 2018 Vasiliev Lidia a depus cerere de chemare în judecată cu privire

la constatarea posesiunii bunului imobil și recunoașterea dreptului de proprietate

dobândit prin uzucapiune.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în anul 2002 i-a fost repartizat pentru

trai o încăpere locativă și anume o odaie în căminul din or. XXXXX, str. XXXXX,

care aparținea SA „CahulPan”, întreprindere în care activează fără întrerupere a

stagiului de muncă din 2002 până în prezent.

Reclamanta a menționat că drept confirmare a celor menționate sunt actele care

au fost emise în anul 2002 odată schimbarea locuinței de către ea, și anume extrasul

din procesul verbal al adunării comitetului sindical și a administrației SA „CahulPan”

din 10 octombrie 2002, demersul comitetului sindical al SA „CahulPan” din 10

octombrie 2002, actul de deschidere a odăii și mutarea în ea din 11 octombrie 2002,

adeverința eliberată de SA „CahulPan” din 11 octombrie 2002.

Reclamanta a specificat că după schimbarea locuinței, pentru a-și crea condiții

decente de trai, a efectuat o reparație capitală în aceasta, din contul mijloacelor bănești

personale, și anume a schimbat ușa de la intrare, a instalat contor de măsurare a apei, a

schimbat mobila, a cumpărat și a instalat cazan pentru energia termică.

Totodată, reclamantul a mai precizat că în bunul imobil indicat locuiește împreună

cu fiica sa XXXXX, care este minoră.

De asemenea, reclamanta a mai susținut în scopul menținerii condițiilor optime în

odaia nr. XXXXX din or. XXXXX, str. XXXXX, în perioada anilor 2002-2018 a

efectuat multiple reparații curente.

Reclamanta a indicat că a achitat regulat plata pentru serviciile comunale prin

intermediul SA „CahulPan”, fapt confirmat prin adeverința din 20 aprilie 2018, anexată

la cerere. Deoarece a expirat termenul de exploatare contoarelor de măsurare a apei, în

1

anul 2018 a efectuat schimbul acestora. Tot în anul 2018 a încheiat un nou contract de

prestare a serviciilor cu SA „Apa Canal”, pe care le anexat la cerere. A indicat că

potrivit prevederilor art. 321 alin. (2) Cod Civil, în cazul bunurilor imobile dreptul de

proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile

prevăzute de lege.

Astfel, reclamanta a susținut că în scopul obținerii informației referitor la

proprietarul bunului imobil, s-a adresat la Agenția Servicii Publice Cahul cu o cerere

prin care a solicitat eliberarea extrasului care confirmă după cine este înregistrată odaia

respectivă.

Prin răspunsul Agenției Servicii Publice Cahul s-a explicat că aceasta este în

imposibilitate de a elibera extrasul din Registrul bunurilor imobile, din cauza că bunul

imobil indicat nu este înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Consideră Vasilieva Lidia că faptul dat este o probă directă și că în afară de ea în

încăperea respectivă nu a locuit nimeni și nimănui nu-i aparține.

Vasilieva Lidia a solicitat constatarea posesiunii bunului imobil și recunoașterea

dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, asupra camerei nr. XXXXX din or.

XXXXX, str. XXXXX.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea Lidiei Vasilieva cu privire la constatarea posesiunii

imobil și recunoașterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, asupra

camerei nr. XXXXX amplasate în mun. XXXXX, str. XXXXX nr. XXXXX.

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul a fost respinsă cererea de apel

depusă de Vasilieva Lidia, și a fost menținută hotărârea din15 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că obținerea dreptului de

proprietate prin uzucapiune presupune posedarea bunului timp de 15 ani, obligatoriu

fiind ca acest bun să nu fie înregistrat în Registrul Bunurilor imobile.

De asemenea instanța de apel a indicat că dreptul de proprietatea asupra camerei

nr. XXXXX amplasate în mun. XXXXX, str. XXXXX nr. XXXXX, pe care îl

revendică Vasilieva Lidia, pe tot parcusul acestor ani a aparținut SA „CahulPan”, ia la

moment proprietarul de drept este Asociația Proprietarilor de Locuințe privatizate nr.

14-10, asociație care a fost înregistrată încă la 05 decembrie 2000.

La 16 august 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 143), Vasilieva

Lidia a declarat recurs împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat și apreciat în mod

eronat legea, normele dreptului procedural, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia contestată la data de 29 mai 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 18 iunie 2019 și recepționată de către recurentă la data de 25 iunie 2019

conform avizului de recepție anexat (f.d. 129).

2

Astfel, recursul declarat la data de 16 august 2019, conform ștampilei aplicate pe

plicul poștal (f.d. 143), este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vasilieva Lidia, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasilieva Lidia nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

3

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Vasilieva Lidia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasilieva Lidia împotriva deciziei

din 29 mai 2019 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

4