2ra-720/21 — constatarea faptului uzucapiunii imobiliare

2ra-720/21 — constatarea faptului uzucapiunii imobiliare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-720/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: A. Bologan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Anghel,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Anghel și

Viorica Anghel împotriva lui Vasile Besprozvanîi, Haralampie Popa, intervenienți

accesorii Lilia Grosu, Ala Vinogradschi, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Deservire Fiscală Telenești, Primăria Telenești, Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”, Serviciul Cadastral Teritorial Telenești cu privire la constatarea faptului

uzucapiunii imobiliare și recunoașterea dreptului de proprietate în temeiul

uzucapiunii,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 iunie 2013, Ion Anghel a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Vasile Besprozvanîi cu privire la declararea valabilității tranzacției de vânzare-

cumpărare a fabricii de prelucrare a nutrețului și recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunului imobil Fabrica de prelucrare a nutrețului situată în r-nul

Telenești.

În motivarea acțiunii a indicat că în primăvara anului 1998 a procurat Fabrica

de prelucrare a nutrețului de la Vasile Besprozvanîi în calitate de cotă-valorică în

ce-i revenea în urma procesului de privatizare.

Pentru cumpărarea bunului imobil a achitat pârâtului prețul solicitat de

ultimul în sumă de 19 293 de lei și a intrat în posesia clădirii, însă nu poate să-și

înregistreze dreptul de proprietate asupra bunului, din motiv că pârâtul nu dispune

de titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren și refuză să-l perfecteze.

A afirmat că el în calitate de cumpărător și-a onorat obligația de achitare a

prețului bunului procurat, pârâtul a transmis bunul, însă refuză să perfecteze actele

necesare pentru înregistrarea bunului imobil la organul cadastral.

Prin cererea de chemare judecată s-a solicitat declararea valabilității

tranzacției de vânzare-cumpărare a Fabricii de prelucrare a nutrețului încheiată

între Ion Anghel și Vasile Besprozvanîi și recunoașterea reclamantului în calitate

de proprietar al bunului imobil indicat.

Prin hotărârea din 5 iulie 2013 a Judecătoriei Telenești acțiunea reclamantului

a fost admisă integral (f.d. 22, vol. I).

1

La 18 august 2014, Popa Haralampie s-a adresat în instanță cu cerere de

revizuire (f.d. 28-31, vol. I).

Prin încheierea din 11 mai 2015 a Judecătoriei Telenești s-a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Popa Haralampie la hotărârea din

5 iulie 2013 a Judecătoriei Telenești (f.d. 213, 214-216, vol. I).

Prin decizia din 2 iulie 2015 a Curții de Apel Bălți s-a admis cererea de recurs

declarată de Popa Haralampie și s-a casat integral încheierea din 11 mai 2015 a

Judecătoriei Telenești, restituind cauza spre rejudecare în instanța de fond, în alt

complet de judecată (f.d. 231-234, vol. I).

Prin încheierea din 14 decembrie 2016 a Judecătoriei Telenești, Grosu

(Besprozvanîi) Liliana și Vonogradschi (Besprozvanîi) Ala au fost atrase în calitate

de intervenient accesoriu, în procesul intentat la cererea de chemare în judecată

depusă de Ion Anghel împotriva lui Vasile Besprozvanîi cu privire la declararea

valabilității tranzacției de vânzare-cumpărare și recunoașterea dreptului de

proprietate. (f.d. 63, vol. II).

Prin încheierea din 16 martie 2017 a Judecătoriei Telenești cererea de

revizuire a fost admisă, iar hotărârea casată (f.d. 79-81, vol. II).

La 7 iulie 2017, Ion Anghel, reprezentat de avocatul Jian Vladislav, a depus

cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat constatarea faptului

uzucapiunii imobiliare în privința bunului imobil: Fabrică de prelucrare a

nutrețului, nr. cadastral XXXXXX5118.01, cu suprafața de 877,5 m.p., situată în

or. Telenești, str. Ștefan cel Mare Sfânt 64, invocând faptul că posesiunea lui

Besprozvanîi Vasile și a lui Anghel Ion, cumulativ, depășește perioada de 15 ani

prevăzută de lege, fiind o posesie de bună credință, sub titlu de proprietate al

bunului imobil în litigiu, astfel consideră că posesiunea este una utilă în sensul art.

334 Cod civil (f.d. 159-161, vol. II).

A mai relevat faptul că Ion Anghel, ca posesor actual, are dreptul de a uni

propria posesiune a bunului imobil cu posesiunea lui Vasile Besprozvanîi, în

vederea invocării recunoașterii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Reclamantul a susținut că toate condițiile impuse de lege pentru dobândirea

dreptului de proprietate prin uzucapiune sunt întrunite, și anume: atât reclamantul,

cât și pârâtul au posedat bunul cu bună-credință, posesiunea fiind exercitată timp

de mai mult de 15 ani, posesiunea fiind utilă.

Totodată, deoarece Besprozvanîi Vasile este decedat și nu are succesori în

drepturi, au fost atrași în calitate de succesor al acestuia Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția deservire fiscală Telenești.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Anghel Ion către Besprozvanîi Vasile

și Popa Haralampie privind declararea valabilității tranzacției de vânzare-

cumpărare și recunoașterea dreptului de proprietate a fost strămutată pentru

examinare la Judecătoria Criuleni, sediul Central (f.d. 194-195, vol. II).

La 25 iunie 2018, reclamantul a concretizat calitatea procesuală a părților în

cadrul procesului la acțiunea lui Anghel Ion privind recunoașterea dreptului de

proprietate, concretizând că persoana interesată în prezentul proces Serviciul

Cadastral Telenești urmează a fi atras în calitate de intervenient accesoriu.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central a

fost atrasă în calitate de coreclamant Viorica Anghel.

Prin hotărârea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de Anghel Ion și Anghel Viorica împotriva

2

lui Besprozvanîi Vasile, Popa Haralampie, intervenienți accesorii Grosu Lilia,

Vinogradschi Ala, Serviciul Fiscal de Stat Direcția Deservire Fiscală Telenești,

Primăria Telenești, Instituția Publică Agenția Servicii Publice, Serviciul Cadastral

Teritorial Telenești cu privire la constatarea faptului uzucapiunii imobiliare în

privința bunului imobil - Fabrica de prelucrare a nutrețului s-a respins ca

neîntemeiată (f.d. 225, 232-239, vol. III).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 5 august 2019, Anghel Ion și

Anghel Viorica au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

casarea hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii în sensul declarat.

Prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel declarată de Ion Anghel și Viorica Anghel. S-a menținut încheierea

din 16 martie 2017, prin care a fost admisă cererea de revizuire și hotărârea din 11

iulie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Anghel Ion și Anghel Viorica împotriva lui

Besprozvanîi Vasile, Popa Haralampie, intervenienți accesorii Grosu Lilia,

Vinogradschi Ala, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Deservire Fiscală Telenești,

Primăria Telenești, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, Serviciul

Cadastral Teritorial Telenești cu privire la constatarea faptului uzucapiunii

imobiliare și recunoașterea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii în

privința bunului imobil Fabrică de prelucrare a nutrețului, nr. cadastral

XXXXXX5118.01, cu suprafața de 877,5 m.p., situată în or. Telenești, str. Ștefan

cel Mare și Sfânt 64.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 7 alin. (1), 332 alin. (1), 335 alin. (1)-

(6) Cod civil, Colegiul a specificat că uzucapiunea constituie un mod de dobândire

a dreptului de proprietate prin posedarea îndelungată a unui bun imobil în

termenele și condițiile prevăzute de lege. Or, pornind de la definiția uzucapiunii,

rezultă că pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin

uzucapiune urmează a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: cel ce posedă

bunul trebuie să fie de bună-credință, posesia bunurilor imobile trebuie să fie

exercitată pe o perioadă de 15 ani, posesia trebuie să fie utilă și efectivă.

Mai mult, bunurile imobile vor putea fi dobândite în proprietate prin

uzucapiune numai în cazurile în care acestea nu sunt înregistrate în Registrul

bunurilor imobile.

Condițiile de valabilitate a posesiunii necesare uzucapiunii sunt indicate în

art. 335 Cod civil, conform căruia, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, nu

poate produce efecte juridice decât posesiunea utilă. Până la proba contrară,

posesiunea este prezumată a fi utilă. Nu este utilă posesiunea discontinuă,

tulburată, clandestină sau precară. Posesiunea este precară când nu se exercită sub

nume de proprietar.

În urma celor relatate, Anghel Ion și Anghel Viorica pretind la recunoașterea

dreptului de proprietate prin uzucapiune imobiliare, prin înregistrarea dreptului de

proprietate în privința bunului imobil, ce constituie o construcție, cu destinația

depozit, - Fabrica de prelucrare a nutrețului, nr. cadastral XXXXXX5118.01,

amplasată în or. Telenești, str. Ștefan cel Mare și Sfânt 64, cu suprafața de 877,5

m.p.

În acest context, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit că

dreptul de proprietate asupra acestui bun imobil a fost înregistrat după ÎI

3

„Besprozvanîi Vasile”, în baza hotărârii din 20 iulie 2007 a Judecătoriei Telenești,

circumstanțe care se confirmă prin extrasele din Registrul bunurilor imobile.

Tot actele cauzei denotă că într-adevăr bunul imobil cu nr. cadastral

XXXXXX5118.001, în privința căreia se solicită constatarea faptului uzucapiunii

imobiliare, prin înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestuia, a aparținut

unui număr de 92 persoane, deținători ai cotelor valorice, care a fost încredințată

spre administrare pârâtului Popa Haralampie.

În acest sens, Colegiul a atestat că conform certificatului eliberat de Primăria

or. Telenești nr. 32 din 24 ianuarie 2008 (f.d. 33, vol. I), se confirmă că deținătorii

cotei valorice în număr de 92 persoane (conform listelor anexate) (f.d. 34-39, vol.

I), este încredințată lui Popa Haralampie.

Colegiul a notat că prima instanță corect a reținut că bunul imobil în litigiu a

aparținut unui număr de 92 persoane, ceea ce se confirmă prin și prin lista

deținătorilor de cotă valorică în asociația lui Popa Haralampie, cota valorică a

acestuia constituind 67 695 de lei (f.d. 34-39, vol. I) , cât și actul de transmitere

predare din 4 februarie 1999 conform căruia Gospodăria agricolă „Mihălășenii” a

transmis comisiei conduse de Popa Haralampie bunuri în valoare de 571 000 de lei

(f.d. 40-43, vol. I).

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că prin recipisa din 9 iulie 2013,

Anghel Ion a achitat lui Besprozvanîi Vasile suma de 19 000 de lei, iar la 22

decembrie 2013 ar fi achitat suma de 20 000 de lei pentru procurarea Fabricii de

prelucrare a nutrețului, cu suprafața de 877,5 m.p., situată în or. Telenești, str.

Ștefan cel Mare și Sfânt 64 (f.d. 101-102, vol. III).

În circumstanțele menționate și conform normelor de drept enunțate, Colegiul

a considerat întemeiată concluzia instanței de fond precum că, în speță, nu sunt

întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege și astfel nu poate fi vorba de o

posedare legală cu bună-credință din partea lui Anghel Ion, drept urmare imobilul

litigios nu poate forma obiectul unei uzucapiuni.

Astfel, deoarece, colegiul a stabilit că într-adevăr din materialele cauzei

rezultă că bunul imobil cu nr. cadastral XXXXXX5118.01, în privința căreia se

solicită constatarea faptului uzucapiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra

acestuia este înregistrat în Registrul bunurilor imobile după ÎI „Besprozvanîi

Vasile”, în baza hotărârii Judecătoriei Telenești din 20 iulie 2007 (f.d. 119, 140,

149, vol. II).

Colegiul a apreciat ca neîntemeiate argumentele apelantului precum că

posesia exercitată de Besprozvanîi Vasile și Anghel Ion este una utilă în sensul art.

335 Cod civil, deci efectul juridic al acestei posesii exercitate pe o perioadă ce

depășește 15 ani este dobândirea dreptului de proprietate, ceea ce rezultă din norma

art. 333 Cod civil. Respectiv, posesia asupra bunului imobil Fabrică de prelucrare a

nutrețului exercitată de către Besprozvanîi Vasile și Anghel Ion a durat o perioadă

mai mare de 15 ani, în cazul dat Anghel Ion în calitate de posesor actual având

dreptul conform art. 334 Cod Civil de a invoca unirea posesiunilor.

În atare situație, instanța de apel a notat că din actele cauzei este evident că

bunul imobil cu nr. cadastral XXXXXX5118.01, în privința căruia se solicită

constatarea faptului uzucapiunii imobiliare prin înregistrarea dreptului de

proprietate asupra acestuia, a făcut parte dintr-un complex de bunuri imobile.

Acest fapt se confirmă prin actul de transmitere-predare din 4 februarie 1999,

potrivit căruia gospodăria agricolă „Mihălășenii” a transmis comisiei conduse de

Popa Haralampie, bunuri în valoarea de 571 000 de lei, printre care clădiri „ККЗ”

4

și clădire pentru păstrarea cerealelor (f.d. 40-43, vol. I), actul de transmitere-

primire din 2 martie 1998, conform căruia gospodăria agricolă „Mihălășenii” a

transmis grupului individual Besprozvanîi Vasile, bunuri în valoare de 186 783 de

lei, printre care clădirea „ККЗ” la prețul de 4 430 de lei (f.d. 106-107, vol. III).

La fel, conform materialelor despre privatizarea gospodăriei agricole

„Basarabia” din raionul Telenești conform situației de la 1 ianuarie 1996 eliberate

de către Serviciul Arhivă Telenești, se constată descrierea clădirilor care au fost

parte al acestui complex, și anume clădirea „ККЗ” în valoare de 19 293 de lei,

depozit pentru păstrarea cerealelor în valoare de 21 213 lei, clădire cu cântar în

valoarea de 771 de lei, atelier în valoare de 937 de lei, depozit tehnic în valoare de

4 430 de lei, punctul de trecere în valoare de 484 de lei și clădirea cârmuirii în

valoarea de 2 888 de lei (f.d. 118, vol. I).

Așadar, Colegiul a reținut că grupul condus de Besprozvanîi Vasile putea să

decidă doar asupra bunurilor care le-au fost atribuite conform actului de

transmitere-predare din 2 martie 1998.

În același timp, Colegiul a constatat că conform procurii din 27 februarie

1998 grupul condus de Besprozvanîi Vasile număra 28 persoane (f.d. 102A, vol.

III), iar conform actului de transmitere-primire din 2 martie 1998, grupului

individual Besprozvanîi Vasile i-a fost transmisă clădirea „ККЗ” în valoarea de

4430 de lei, depozitului tehnic, însă nu și bunul imobil aflat în litigiu.

Totodată, conform procesului-verbal al adunării membrilor grupului

Besprozvanîi Vasile din 27 februarie 1998, grupul era constituit din 21 de

persoane, 19 persoane fiind prezente și 2 absente (f.d. 103-105, vol. III), iar

conform procesului-verbal al membrilor grupului Besprozvanîi Vasile din 20 mai

1998, acesta era constituit din 26 persoane (f.d. 114-118, vol. III).

În aceste împrejurări instanța de apel a reținut ca fiind întemeiat raționamentul

primei instanțe, prin care a indicat că este cert faptul că persoanele de la care a

pretins Besprozvanîi Vasile că a procurat cotele valorice nu au făcut parte din

grupul lui, și anume Bogatîreov Nicolai cu cota valorică în sumă de 13231 de lei,

Chirița Ion cu cota valorică în sumă de 9 561 de lei, Manin Mihail cu cota valorică

în sumă de 11 235 de lei, Isac Gheorghe cu cota valorică în sumă de 3867 de lei,

Druță Victor cu cotă valorică în sumă de 3384 de lei, ci din contra aceștia au făcut

parte din grupul condus de către pârâtul Popa Haralambie.

Totodată, prin prisma art. 210, 211 alin. (1) Cod civil, Colegiul a specificat că

certificatul eliberat de Primăria or. Telenești nr. 1187 nu semnifică existența

tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a cotelor valorice, la caz, nefiind respectate

regulile generale legate de forma convenției conform căreia actele juridice dintre

personale juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre

persoanele fizice se încheie în formă scrisă dacă valoarea obiectului actului juridic

depășește 1 000 de lei.

Colegiul a considerat că nu există careva dubii în privința certificatelor de

proprietate privată eliberate din numele lui Bogatîreov Nicolae, Chirița Ion, Manin

Mihail, Isac Gheorghe și Druță Victor întrucât prima instanță just a constatat că

acestea coincid atât cu sumele indicate cu titlu de cotă valorică ce le aparțin, cât și

cu cele indicate în lista deținătorilor de cotă valorică din grupul condus de Popa

Haralampie (f.d. 34-39, vol. I), inclusiv cu datele ce se conțin în materialele

privind privatizarea gospodăriei agricole „Basarabia” din raionul Telenești la

situația din 1 ianuarie 1996 (f.d. 104-206, vol. I), din care rezultă că nici unei

5

persoane nu i s-a eliberat din contul cotei sale patrimoniale careva bunuri sau părți

ale acestora.

Colegiul judiciar a constatat că într-adevăr în certificatele de proprietate

privată lipsesc mențiuni cu privire la cererea deținătorului de cotă valorică de

atribuire a cărorva bunuri.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate criticile apelanților precum că

obiectul acțiunii a fost greșit identificat de instanța de fond întrucât în hotărâre deși

se indică că obiect al acțiunii este „Fabrica de prelucrare a nutrețului”, însuși,

instanța face trimitere la un extras din Registrul bunurilor imobile care se referă la

bunul imobil „Depozit” înregistrat în Registrul bunurilor imobile încă din anul

2007 și care face obiect de examinare între aceleași părți, însă în cadrul unui alt

litigiu, de către reprezentantul pârâtului fiind anexate la materialele cauzei

hotărârile judecătorești emise pe marginea acestuia, însă ulterior pârâtul și

reprezentantul său renunțând la aceste probe.

Totodată, Colegiul a respins ca fiind neîntemeiată și critica apelantului

potrivit căreia, instanța de fond a dat o apreciere eronată probelor acumulate, ori,

rolul activ exercitat de instanță, în deslușirea corectă a raportului dintre părți, este

evident manifestat, în condițiile analizei apărărilor exprimate pe cale incidentală,

dar, în cadrul fixat de reclamant și în limitele obiectului dedus judecății.

Mai mult, instanța de apel a punctat că Serviciul Fiscal de Stat corect a

remarcat faptul că bunurile imobile vor putea fi dobândite prin uzucapiune doar

dacă nu sunt înregistrate în registrul bunurilor imobile, ținut de către oficiile

cadastrale teritoriale, concluzia în cauză fiind consecință a faptului că informația

se conține în registru, conform art. 496 alin. (3) și art. 503 alin. (1) Cod civil, este

accesibilă tuturor și respectiv o posesie a imobilului înregistrat ar fi de rea credință,

sub aspectul invocării în scopul dobândirii imobilului prin uzucapiune,

Pe când, la caz, Anghel Ion, nu întrunește condițiile de dobândire a dreptului

de proprietate prin uzucapiune datorită faptului că bunul este înregistrat la oficiul

cadastral, fapt ce atestă netemeinicia pretențiilor declarate de apelanți în acest sens.

De asemenea, instanța de apel a reținut că deopotrivă cu contestarea încheierii

din 16 martie 2017 a Judecătoriei Telenești, Popa Haralampie a înaintat cererea de

revizuire a hotărârii Judecătoriei Telenești din 5 iulie 2013, pe motiv că i-a fost

încălcat lui Popa Haralampie dreptul de proprietate, dat fiind faptul că bunul imobil

care a constituit obiectul prezentului litigiu, constituie cota valorică a membrilor

GA „Basarabia”, al cărui membru este și el, și a cărui cotă valorică constituie 67

695 de lei.

La caz, Colegiul a considerat că prima instanță corect a statuat asupra faptului

că revizuentului Popa Haralampie i-a fost încălcat dreptul de proprietate, întrucât

prin hotărârea emisă la 5 iulie 2013 a fost recunoscută valabilă tranzacția de

vânzare-cumpărare dintre Anghel Ion și Besprozvanîi Vasile a fabricii de

prelucrare a nutrețurilor situată orașul Telenești. La fel, Anghel Ion a fost

recunoscut proprietar al fabricii de prelucrare a nutrețului situată în orașul

Telenești.

Totodată, cu referire la admiterea cererii de revizuire, apelantul a invocă că

Popa Haralampie ar fi omis termenul pentru depunerea cererii de revizuire, care

urmează a fi calculat din data de 7 aprilie 2014, deoarece, anume la această dată a

fost înscris dreptul de proprietate a lui Anghel Ion asupra bunului imobil cu nr.

cadastral XXXXXX5.237, iar datele din Registrul bunurilor imobile sunt publice.

6

Or, instanța de apel a apreciat ca fiind eronate argumentele apelanților,

deoarece prin hotărârea din 5 iulie 2013 a Judecătoriei Telenești a fost recunoscută

valabilitatea unei tranzacții de vânzare-cumpărare, și corespunzător a dreptului de

proprietate asupra unui bun imobil neidentificate, fără adresă, fără număr cadastral,

și fără a fi indicată suprafața acestuia.

În continuare, Popa Haralampie nu a cunoscut și nu avea de unde cunoaște

despre faptul că anume acest bun imobil a constituit obiectul litigiului, deoarece în

registrul bunurilor imobile nu este indicată hotărârea judecătorească prin care a fost

recunoscut dreptul de proprietate, inclusiv părțile litigiului. Iar despre existența

hotărârii revizuentul a aflat la data de 5 iunie 2014, când acestuia i-a fost eliberată

la cerere hotărârea, contra semnătură.

Mai mult, Colegiul a menționat că bunurile imobile cu nr. cadastral

XXXXXX5118.01 și XXXXXX5.237, constituie două bunuri imobile diferite. În

ceea ce privește bunul imobil cu nr. cadastral XXXXXX5118.01, acesta este

amplasat în or. Telenești, str. Ștefan cel Mare și Sfânt 64, având modul de folosință

depozit, cu suprafața de 877,5 m.p., dreptul de proprietate asupra bunului imobil

respectiv a fost înscris în temeiul hotărârii din 20 iuie 2007 a Judecătoriei

Telenești, care ulterior a fost casată prin decizia din 15 aprilie 2008 a Curții de

Apel Bălți, și ulterior având ca finalitate încheierea din 18 februarie 2009 a

Judecătoriei Sîngerei.

Cu referire la bunul imobil cu nr. cadastral XXXXXX5.237, instanța a reținut

că acesta este amplasat în or. Telenești, str. Ștefan cel Mare și Sfânt, având modul

de folosință construcție agricolă, agroindustrială, cu suprafața de 417,6 m.p.,

dreptul de proprietate fiind înscris în temeiul hotărârii din 5 iulie 2013 a

Judecătoriei Telenești.

De altfel, după cum s-a constatat la judecarea cauzei în ordine de apel bunul

imobil cu nr. cadastral 89011215.118.01, în privința căruia se solicită constatarea

uzucapiunii imobiliare, prin înregistrarea dreptului de proprietate asupra acestuia,

constituie o construcție, cu destinația depozit, cu suprafața de 877,5 m.p., amplasat

în or. Telenești, str. Ștefan cel Mare 64.

Prin urmare, drepturile lui Popa Haralampie au fost atinse, iar hotărârea din 5

iulie 2013 a Judecătoriei Telenești, adoptată pe marginea acestui litigiu îi sunt

opozabile.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul a conchis că prima instanță

corect a concluzionat că circumstanțele invocate de revizuentul Popa Haralampie

drept temei de revizuire, se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 Cod

de procedură civilă, drept urmare, întemeiat a emis soluția de admitere a cererii de

revizuire, dispunând casarea hotărârii din 5 iulie 2013 a Judecătoriei Telenești,

soluție care urmează a fi menținută de instanța de apel.

La 16 martie 2021, Ion Anghel a declarat recurs, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel, hotărârii primei instanțe și încheierii de admitere a cererii

de revizuire cu adoptarea unei noi soluții prin care cererea de revizuire să fie

respinsă.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

7

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 noiembrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la data de 13 ianuarie 2021 (f.d. 111, Vol.

IV), or, la actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către

recurenți.

Astfel, recursul declarat la 16 martie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 8 aprilie 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 129, Vol. IV), însă până la data examinării recursurilor, în

adresa instanței nu au parvenit careva referințe.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Anghel, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarate de Ion Anghel, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

8

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Ion Anghel, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Anghel, împotriva deciziei

din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

9