3ra-209/19 — contestarea actului administrativ

3ra-209/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-209/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (Cristina Panfil)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Vladislav Clima, Ala Malîi, Ecaterina Palanciuc)

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”, reprezentată de Gheorghe Popa, și Cabinetul

Avocatului „Igor Selchin”, reprezentat de avocatul Igor Selchin,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Cabinetul Avocatului „Igor Selchin” împotriva Instituției Publice „Agenția

Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

înmatriculării autovehiculului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Cabinetul Avocatului „Igor Selchin”, s-a casat

hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, și s-a emis o

hotărâre nouă prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de Cabinetul Avocatului

„Igor Selchin”,

constată:

La 22 februarie 2018, Cabinetul Avocatului „Igor Selchin” (în continuare

CA „Igor Selchin”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” (în continuare IP „Agenția Servicii Publice”)

cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea înmatriculării

autovehiculului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a menționat că, prin contractul de vânzare-cumpărare

nr. 15/01 din 15 ianuarie 2018, CA „Igor Selchin” a achiziționat de la

SRL „DAAC Autosport” automobilul de marcă și model xxxxx.

La 16 ianuarie 2018, Secția înmatricularea transportului nr. 10 din cadrul

IP „Agenția Servicii Publice”, cu sediul în mun. Chișinău, str .Calea Ieșilor, 14, a

refuzat primirea actelor pentru înmatricularea automobilului pe numele CA „Igor

Selchin”, din motiv că programa de înmatriculare nu permite înregistrarea

automobilului pe numele cabinetului avocatului.

Astfel, reclamantul a opinat că, problema neelaborării unor programe (soft-

uri) ce ar permite înmatricularea automobilelor pe numele tuturor categoriilor de

proprietari, ține de însăși autoritatea care efectuează înmatricularea

autovehiculelor.

1

Mai mult decât atât, administrația IP „Agenția Servicii Publice” a dat indicații

de a nu înmatricula automobile pe cabinetele avocaților, din motiv că nu au statut

de persoane juridice.

Sub acest aspect reclamantul a evocat că, într-adevăr, cabinetele de avocați

sunt persoane fizice, însă acestea sunt înregistrate conform unei proceduri

prestabilite, dețin extrase din Registrul cabinetelor avocaților, li se atribuie cod

fiscal care nu coincide cu cel al persoanelor fizice, au eliberate codul CUIO, au

conturi bancare, dețin ștampilă.

Prin urmare, IP „Agenția Servicii Publice” ilegal a refuzat efectuarea

înmatriculării autovehiculului xxxxx pe numele CA „Igor Selchin”, înregistrându-l

cu încălcarea normelor legale pe persoana fizică Igor Selchin în lipsa documentului

de proprietate. Or, documentul ce atestă dreptul de proprietate asupra

autovehiculului este contractul de vânzare-cumpărare nr. 15/01 din 15 ianuarie

2018 încheiat între CA „Igor Selchin” și SRL „DAAC Autosport”.

Mai mult decât atât, anterior, pe numele CA „Igor Selchin” a fost înmatriculat

un alt automobil – xxxxx, la înregistrarea căruia nu au fost întâmpinate careva

impedimente sau restricții din partea autorității responsabile de înregistrarea și

evidența autovehiculelor, iar de atunci și până în prezent nu au fost operate

modificări ale legislației în acest sens.

Astfel, reclamantul a considerat refuzul IP „Agenția Servicii Publice” de a

înmatricula automobilul pe numele CA „Igor Selchin” ca fiind o încălcare gravă a

legislației în vigoare și a drepturilor fundamentale, în special dreptul de proprietate.

În atare circumstanțe, la 22 ianuarie 2018, CA „Igor Selchin” s-a adresat către

IP „Agenția Servicii Publice” cu cerere prealabilă, prin care a solicitat asigurarea

drepturilor persoanelor fizice (Cabinete de Avocați) la înmatricularea

autovehiculelor în strictă conformitate cu legislația în vigoare, neadmiterea

încălcării și discriminării drepturilor fundamentale ale persoanei fizice;

înmatricularea autovehiculului xxxxx pe numele CA „Igor Selchin”, cu eliberarea

certificatului de înmatriculare pe numele proprietarului CA „Igor Selchin”;

restituirea sumei de 1 330 de lei achitate dublu la înmatricularea autovehiculul, atât

de către CA „Igor Selchin” cât și de Igor Selchin, ca persoană fizică; și repararea

prejudiciului moral cauzat CA „Igor Selchin” în mărime de 200 000 de lei.

La 26 ianuarie 2018, IP „Agenția Servicii Publice” a returnat CA „Igor

Selchin”, în baza ordinului nr. 7535, suma de 1 330 de lei achitată pentru

înmatricularea autovehiculului, iar în rest cererea prealabilă a fost lăsată fără

răspuns.

În această ordine de idei, reclamantul CA „Igor Selchin” a solicitat admiterea

acțiunii, obligarea IP „Agenția Servicii Publice” să înmatriculeze autovehiculul

xxxxx pe numele CA „Igor Selchin”, cu eliberarea certificatului de înmatriculare

pe numele proprietarului CA „Igor Selchin”; încasarea din contul IP „Agenția

Servicii Publice” în beneficiul CA „Igor Selchin” a sumei de 200 000 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

respins, ca fiind neîntemeiată, acțiunea depusă de CA „Igor Selchin” (f.d. 60, 64-

69).

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul nu a

demonstrat prin probe incontestabile faptul că IP „Agenția Servicii Publice” a

refuzat înregistrarea cererii CA „Igor Selchin” privind înmatricularea

autovehiculului xxxxx pe numele acestuia.

Mai mult decât atât, prin scrisoarea de răspuns nr. 01/1197 din 21 februarie

2018, IP „Agenția Servicii Publice” a informat CA „Igor Selchin” despre rezultatul

examinării cererii prealabile nr. 396 din 22 ianuarie 2018.

2

Cu referire la revendicarea reclamantului privind obligarea IP „Agenția

Servicii Publice” de înmatriculare a automobilului, prima instanță a reținut că, în

conformitate cu prevederile articolului 30 din Legea cu privire la avocatură,

cabinetul avocatului activează și se prezintă în raporturile juridice ca persoană

fizică. Astfel, această prevedere legală nu permite înregistrarea cărorva bunuri pe

numele unui cabinet al avocatului ca persoană juridică.

Finalmente, instanța inferioară a conchis că, faptul înregistrării CA „Igor

Selchin” în Registrul cabinetelor avocaților și birourilor asociate de avocați, cât și

atribuirea codului fiscal de către Serviciul Fiscal de Stat, nu conferă un alt statut de

persoană fizică cabinetului avocatului, separat de persoana pe numele căruia a fost

eliberată licența de avocat, deținătoare a numărului de identificare de stat al

persoanei fizice (IDNP).

Prin decizia din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de CA „Igor Selchin”, s-a casat hotărârea din 16 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana, și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial

acțiunea depusă de CA „Igor Selchin” și s-a obligat IP „Agenția Servicii Publice”

să înmatriculeze autovehiculul de model xxxxx pe CA „Igor Selchin”, cu

eliberarea certificatului de înmatriculare pe CA „Igor Selchin”, iar în rest acțiunea

s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 92, 93-106).

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, în baza contractului

de vânzare-cumpărare nr. 15/01 din 15 ianuarie 2018, proprietar al autovehiculului

xxxxx este CA „Igor Selchin” și nu Igor Selchin ca persoana fizică.

Prin urmare, neînregistrarea automobilului nominalizat pe numele

proprietarului CA „Igor Selchin” va duce la încălcarea dreptului de proprietate,

care este inviolabil în sensul articolului 1 din Protocol adițional la Convenția

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, articolelor 9, 46

și 127 din Constituția Republicii Moldova, și articolelor 315 alin. (1)-(2) 316

alin. (1)-(2) din Codul civil.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de

apel a constatat netemeinicia acesteia și lipsa suportului probant, or, CA „Igor

Selchin” nu a prezentat careva probe ce ar confirma că prin refuzul IP „Agenția

Servicii Publice” de a înmatricula și a elibera certificatul de înmatriculare a

autovehiculului pe numele CA „Igor Selchin” a suportat careva suferințe psihice.

La 27 decembrie 2018, IP „Agenția Servicii Publice”, reprezentată de

Gheorghe Popa a declarat recurs împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău (f.d. 110-114).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, și anume articolele 2 alin. (4), 17-19 din Codul civil și

prevederile Hotărârii Guvernului nr. 333 din 18 martie 2002; a aplicat prevederile

articolului 5 pct. 1, 3, 28 și 362 din Codul fiscal, deși acestea nu trebuiau să fie

aplicate; a interpretat în mod eronat prevederile articolelor 29, 30 și 32 din Legea

cu privire la avocatură; precum și a săvârșit alte încălcări ce au dus la soluționarea

greșită a cauzei.

În acest sens, recurentul a menționat că, CA „Igor Selchin” nu s-a adresat

către IP „Agenția Servicii Publice” cu cerere privind înmatricularea

autovehiculului xxxxx or, cererea în acest sens a fost depusă doar de către

persoana fizică Igor Selchin. Respectiv, constatările instanței de apel privind

refuzul IP „Agenția Servicii Publice” de a înmatricula autovehiculul pe numele

CA „Igor Selchin” se bazează exclusiv pe declarațiile ultimului, fără a avea la bază

un suport probator.

Sub acest aspect recurentul a învederat că, în sensul articolului 7 din Codul de

procedură civilă, lipsa unei cereri din partea CA „Igor Selchin” privind

3

înmatricularea autovehiculului pe numele său exclude invocarea lezării unui drept

sau interes legitim.

Totodată, recurentul IP „Agenția Servicii Publice” a evocat că prin prisma

articolelor 2 alin. (4) și 17 din Codul civil, articolului 10 alin. (1) din Legea nr.

1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, cabinetul avocatului nu este

persoana fizică individualizată separat de persoana/cetățeanul care exercită

profesia de avocat în baza licenței eliberată de Ministerul Justiției.

În această ordine de idei, recurentul IP „Agenția Servicii Publice” a solicitat

admiterea recursului și casarea deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 16 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana.

La 10 ianuarie 2019, CA „Igor Selchin”, reprezentat de avocatul Igor Selchin

a declarat recurs împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 137-140 recto-verso).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, și anume prevederile articolelor 9, 46 și 127 din Constituție,

articolelor 2 alin. (1) și (4), 21 alin. (1), 315, 316, 321 alin. (1), 1422 și 1423 din

Codul civil, articolelor 3 alin. (1) lit. a), 16, 24 alin. (3), 25 alin. (1), (3) și (4) din

Legea contenciosului administrativ, articolului 5 pct. 362 din Codul fiscal,

articolelor 29 și 30 din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură.

De asemenea, recurentul a indicat că probele administrate la materialele

cauzei demonstrează cu certitudine încălcarea dreptului fundamental de proprietate

al CA „Igor Selchin”, fapt ce a dus la violarea articolului 1 din Protocolul adițional

la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

Prin urmare, odată cu admiterea acțiunii, instanța de apel trebuia să dispună și

repararea prejudiciului moral.

În această ordine de idei, recurentul CA „Igor Selchin”, reprezentat de

avocatul Igor Selchin a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 24

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii pretenției cu privire

la repararea prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi

prin care să fie încasată din contul IP „Agenția Servicii Publice” în beneficiul

CA „Igor Selchin” suma de 200 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt

inadmisibile, din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

4

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, cauzele Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie

2016, § 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, § 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, completul de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de

dispoziție recurat poate constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă

judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în

mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 24 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în

articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii vs Franța, 23 octombrie 1996, § 40; Tricard vs

Franta, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag vs Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 1 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul

de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard vs Franta,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa vs România, 9 decembrie 2014, § 16; Tence vs

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov vs Ucraina, 3aprilie 2008, § 41;

Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Astfel, completul de admisibilitate atestă că, în speță, calea de atac în ordine

de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece din materialele

cauzei nu poate fi stabilită data când decizia din 24 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost comunicată IP „Agenția Servicii Publice” și CA „Igor

5

Selchin”, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul când începe să curgă

termenul de exercitare a dreptului de a ataca hotărârea judecătorească.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.

434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererile de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând

în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza cererilor

de recurs depuse de IP „Agenția Servicii Publice”, reprezentată de Gheorghe

6

Popa, și CA „Igor Selchin”, reprezentat de avocatul Igor Selchin rezultă că,

aceștia nu au evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,

limitându-se la reiterarea unor circumstanțe faptice ale cauzei, transpunerea

normelor legale.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru

care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că argumentele invocate în

cererile de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură civilă,

aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și

aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din Codul de

procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare, nu

urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursurilor declarate, deoarece IP „Agenția Servicii Publice”, reprezentată de

Gheorghe Popa, și CA „Igor Selchin”, reprezentat de avocatul Igor Selchin nu au

invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei

instanței de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursurilor,

deoarece sunt lipsite de conținut și desprind simplul fapt al dezacordului

recurenților cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor

legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest

capitol instanță de recurs reține că recursurile declarate de IP „Agenția Servicii

Publice”, reprezentată de Gheorghe Popa, și CA „Igor Selchin”, reprezentat de

avocatul Igor Selchin nu s-au bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespund cerinței de a fi

„efective”, fiind lipsite de șanse de succes și nu sunt capabile să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererile de recurs au fost depuse după ce IP „Agenția Servicii Publice” și

CA „Igor Selchin” au avut posibilitatea de a fi auziți de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93

7

din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurenților le-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auziți combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher

împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de IP „Agenția Servicii Publice”, reprezentată de Gheorghe

Popa, și CA „Igor Selchin”, reprezentat de avocatul Igor Selchin împotriva

deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”, reprezentată de Gheorghe Popa, și Cabinetul Avocatului „Igor

Selchin”, reprezentat de avocatul Igor Selchin împotriva deciziei din 24 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Cabinetul Avocatului „Igor Selchin” împotriva

Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea înmatriculării autovehiculului și repararea prejudiciului

moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

8