3r-56/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3r-56/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu, V.Mihaila)

D E C I Z I E

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Pădure Andrei,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată, depusă de Pădure

Andrei împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost restituită cererea de apel, ca fiind depusă tardiv

c o n s t a t ă:

La 16 noiembrie 2017 Pădure Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, solicitînd anularea

ordinului nr. 117P 1 din 06 octombrie 2017 „Cu privire la suspendarea din funcție a

dlui Andrei Pădure”, restabilirea sa în funcția de vicedirector al Centrului de Medicină

Legală începînd cu data de 06 octombrie 2017, achitarea unei despăgubiri pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în legătură cu suspendarea ilegală

din funcție.

Prin hotărârea din 24 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în

beneficiul lui Pădure Andrei salariul mediu lunar pentru perioada absenței forțate de

la muncă (09 noiembrie 2017- 25 februarie 2018), condiționate de suspendarea

ilegală din funcția de vicedirector al Centrului de Medicină Legală.

S-a încasat din contul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în

beneficiul lui Pădure Andrei suma de 5000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral.

În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 21 septembrie 2018 Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a

declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărîri noi

de respingere a acțiunii.

La 26 septembrie 2018 Pădure Andrei a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat eliberarea hotărîrii motivate din 24

august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pentru a depune cerere de apel.

1

Prin încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, i s-a

comunicat despre necesitatea prezentării apelului motivat pînă în data de 11 ianuarie

că dacă nu va lichida neajunsurile menționate și nu va prezenta apelul motivat,

acesta nu va fi considerat depus și împreună cu toate documentele anexate va fi

restituit.

Totodată, prin altă încheiere din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

cererea de apel depusă de Pădure Andrei a fost restituită, ca fiind depusă tardiv.

La 11 februarie 2019 Pădure Andrei a declarat recurs împotriva încheierii din 12

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea de apel a fost restituită,

ca fiind depusă tardiv.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu remiterea cauzei

în instanța de apel.

În susținerea recursului declarat, recurentul a invocat că, a depus apelul tardiv,

deoarece avocatul care i-a acordat asistență juridică a plecat în deplasare, iar ulterior

l-a informat, că nu are posibilitate să-l reprezinte în ședințele de judecată, iar

încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a recepționat-o la 28

ianuarie 2019.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Luînd în considerare că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

12 decembrie 2018, recursul a fost depus în data de 11 februarie 2019, însă la

materialele dosarului nu sunt date care confirmă recepționarea încheierii nominalizate,

instanța de recurs consideră că, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul în termen.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Pădure Andrei urmează a

fi respins din motivele ce succed.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Verificând legalitatea încheierii din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

prin prisma argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei, Colegiul ajunge la

concluzia că, actul judecătoresc contestat a fost emis în concordanță cu normele

de drept procedural pertinente speței.

În speță, se constată că, prin încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cererea de apel depusă de Pădure Andrei a fost restituită, ca fiind

depusă tardiv (f.d.145-146).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelul a fost depus în

afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța

de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

2

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Astfel, Colegiul susține poziția instanței de apel referitoare la tardivitatea

cererii de apel formulate de Pădure Andrei, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu

prevede altfel.

Cu referire la norma citată, Colegiul menționează că, dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost pronunțat la 24 august 2018 (f.d.122) și

termenul de atac urmează a fi calculat anume din această zi, și nu din data

recepționării copiei dispozitivului în cauză de către apelant, aceasta fiind o

interpretare eronată a normelor de procedură, odată ce legiuitorul indică în mod

expres momentul în care începe a curge termenul de declarare a apelului.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 24 august 2018,

recurentul Pădure Andrei a fost prezent în ședința de judecată (f.d.119-121).

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Articolul 6 par. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În

acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat.

Mai mult, repunerea nejustificată în termen a cererii de apel ar egala cu

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția

definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

În conformitate cu art. 10 alin. (1)- (3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz

de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor

de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Argumentele invocate de recurent precum că, a depus apelul tardiv, deoarece

avocatul care i-a acordat asistență juridică a plecat în deplasare, iar ulterior l-a

informat, că nu are posibilitate să-l reprezinte în ședințele de judecată, nu pot fi

reținute, deoarece în conformitate cu art. 116 alin.(1-4) din Codul de procedură civilă,

3

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la

proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică

soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea

îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost

îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective

etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

La caz, recurentul a depus cererea de apel în afara termenului legal și nu a

solicitat repunerea în termen.

Nu poate fi reținut nici argumentul precum, că încheierea din 12 decembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău a recepționat-o la 28 ianuarie 2019, or recurentului i-

a fost expediată pentru cunoștință încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Ministerului Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale.

Din considerentele menționate, instanța de recurs concluzionează că, recursul

declarat de Pădure Andrei împotriva încheierii din 12 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, este neîntemeiat, iar actul de dispoziție al Curții de Apel Chișinău este

întemeiat și urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Pădure Andrei.

Se menține încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea de apel depusă de Pădure Andrei a fost restituită, ca fiind depusă

tardiv, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată, depusă de Pădure

Andrei împotriva Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

4