3ra-355/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-355/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Păduraru

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 11 octombrie 2017, Grigore Păduraru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova solicitând

recunoașterea ca fiind ilegală decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova nr.P-1544/17 din 01 septembrie 2017, repunerea în dreptul de a

i se recalcula pensia pentru vechimea în muncă la fiecare majorare ordinară a

salariului mediu lunar al procurorului șef-adjunct de secție în exercițiu din cadrul

Procuraturii Generale și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova de a-i recalcula cuantumul pensiei pentru vechimea în muncă în proporție

de 80% din salariul lunar, ținându-se cont de majorarea generală a salariului

procurorilor de funcție, cu achitarea diferenței dintre suma pensiei recalculate și

suma pensiei primite „de facto” în perioada anilor 2013-2015.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, a activat în organele

procuraturii în perioada 05 mai 1980 - 28 decembrie 2007, deținând diferite funcții.

În noiembrie 1998, activând în funcția de procuror șef de circumscripție Cahul, i-a

fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în baza art.45 al Legii cu privire la

Procuratură nr.902 din 29 ianuarie 1992, dispunând de toate înlesnirile pentru

judecători conform Legii nr.554 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Totodată, a susținut că i-a fost calculat cuantumul pensiei și ulterior recalculat

în mărime de 80% din salariul mediu lunar conform funcției deținute, cu recalcularea

acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar al procurorului în funcție. Prin

Legea nr.37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din

23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, salariul

procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 01 ianuarie 2013.

1

Reclamantul a menționat că la 03 august 2017 s-a adresat către Casa Națională

de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu cerere prealabilă, prin care a solicitat

recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă potrivit principiului legal obținut de

recalculare a pensiei după creșterea salariului procurorilor în funcție cu 35% pentru

perioada anilor 2013-2015. Prin răspunsul nr.P-1544/17 din 01 septembrie 2017,

recepționat la 19 septembrie 2017, i s-a refuzat recalcularea pensiei, din motiv că în

art.46 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 nu este prevăzută recalcularea pensiilor

pentru vechime în muncă procurorilor în exercițiu.

Reclamantul a opinat că refuzul pârâtului este neîntemeiat, deoarece conform

prevederilor Legii nr.902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, Legii nr.

118 din 14 martie 2003 cu privire la procuratură, ajustată la Legea nr.544 din 20

iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Legea nr.294 din 25 decembrie 2008

cu privire la procuratură, în calitate de procuror în demisie dispune de dreptul la

toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecător.

Mai mult decât atât, a fost pensionat în anul 1998, iar procurorii pensionați pînă la

adoptarea Legii nr. 118 din 14 martie 2003 primeau pensiile conform prevederilor

Legii cu privire la statutul judecătorului. Atât, Legea nr.294 din 25 decembrie 2008

cu privire la procuratură, cât și legile anterioare, asigură reglementarea garanțiilor

sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de demnitate

publică, la o anumită vârstă, în cazul său de 50 ani, cu respectarea obligatorie a

principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

Reclamantul a precizat că, la rândul său, Curtea Constituțională prin hotărârea

nr.4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din

legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor,

anchetatorilor Procuraturii, funcționarilor publici, a decis că „stipulările legii privind

stabilirea unor garanții material ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie

să corespundă înaltului statut de persoane cu demnitate publică”. Totodată, aceiași

instanță de jurisdicție constituțională a indicat și pentru viitor organelor de drept de

inițiative legislative că „la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este

inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului”.

Reclamantul a declarat că un asemenea drept social 1-a dobândit licit odată cu

acordarea pensiei pentru vechimea în muncă în anul 1998, care constituie un drept

de proprietate a persoanei protejat de art.46 din Constituția Republicii Moldova și

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Prin hotărârea din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Păduraru și s-a

recunoscut ca fiind neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova nr.P-1544/17 din 01 septembrie 2017; s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova de a achita lui Grigore

Păduraru pensia pentru vechimea în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat

procurorului șef-adjunct de secție din Procuratura Generală; s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova de a-i recalcula lui Grigore

Păduraru pensia pentru vechimea în muncă, ținând cont de majorarea generală a

salariului procurorilor în funcție, începând cu 05 aprilie 2013; în rest, pretenția

2

privind recalcularea pensiei ținînd cont de majorarea salariului procurorului începînd

cu 01 ianuarie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova și s-a

menținut hotărârea din 21 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că soluția instanței de fond

privind recunoașterea ca fiind neîntemeiat refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.P-1544/17 din 01 septembrie 2017 de a recalcula pensia lui Grigore

Păduraru este una întemeiată, din considerentul că, la caz, s-a stabilit că un asemenea

drept social Grigore Păduraru l-a dobândit odată cu acordarea pensiei pentru

vechimea în muncă încă în anul 1998, care constituie un drept de proprietate a

persoanei protejat de art.46 din Constituția Republicii Moldova și art. l din

Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

La 23 ianuarie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a aplicat

eronat normele de drept material și procedural, a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 23 octombrie 2018, iar Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a declarat recurs la 23 ianuarie

2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

prin scrisoarea de însoțire din 26 noiembrie 2018 (f.d.159), însă lipsesc date despre

recepționarea acesteia de către partea recurentă. Astfel, recursul declarat la 23

ianuarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova împotriva deciziei din 23 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

5