2r-157/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-157/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) V. Jomiru-Niculiță

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Artur Țapeș în interesele lui Vitalie

Petrov,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea cu Capital Străin de Microfinanțare „Easy Credit” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva lui Vitalie Petrov cu privire la încasarea datoriei, a

penalității și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a restituit cererea de apel depusă de avocatul Artur Țapeș în interesele lui Vitalie

Petrov,

c o n s t a t ă:

La 24 octombrie 2017, ÎCS „Easy Credit” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vitalie Petrov cu privire la încasarea datoriei, a penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea din 26 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „Easy Credit” SRL împotriva lui

Vitalie Petrov, s-a admis.

S-a încasat de la Vitalie Petrov în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL suma de

10 538 de lei cu titlu de datorie, 975 de lei cu titlu de penalitate, 2 161 de lei cu

titlu de dobândă de întârziere și 712,82 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar

în total suma de 14 386,82 lei.

La 28 septembrie 2018, avocatul Artur Țapeș, în interesele lui Vitalie Petrov,

a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului și casarea hotărîrii.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

apel depusă de avocatul Artur Țapeș în interesele lui Vitalie Petrov s-a restituit ca

fiind depusă înafara termenului legal, apelantul ne solicitând repunerea în termen.

La 3 decembrie 2018, avocatul Artur Țapeș, în interesele lui Vitalie Petrov, a

declarat recurs împotriva încheierii din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, cu emiterea unei

1

hotărâri prin care să fie dispusă punerea pe rol a apelului declarat în interesele lui

Vitalie Petrov.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu încheierea contestată,

invocând că este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

În acest sens, reprezentantul recurentului a indicat că ședința de judecată

privind examinare cererii de apel a fost stabilită pentru data de 6 noiembrie 2018,

ora 12:00.

Prin intermediul cancelariei a depus cerere prin care a solicitat scutirea de la

plata taxei de stat și amânarea ședinței de judecată pentru prezentarea apelului

motivat, însă, instanța de apel nu a luat-o în considerare și prin încheierea din 6

noiembrie 2018 a dispus restituirea cererii de apel.

A relatat că din încheierea instanței de apel reiese că cererea de apel

nemotivată totuși a fost admisă spre examinare însă a fost restituită în pofida

faptului solicitării repunerii în termen.

Astfel, consideră că cererea nu putea fi examinată în lipsa apelului motivat,

unde și urma a fii indicate toate solicitările față de instanță inclusiv și repunerea în

termen.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Materialele dosarului atestă că copia încheierii contestate a fost expediată în

adresa participanților la proces la 16 noiembrie 2018 (f.d. 88), însă dovada legală

de recepționare a acesteia de către recurent lipsește.

Din aceste motive, Colegiul consideră că recursul declarat la 3 decembrie

2018 este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează

a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

În corespundere cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

2

Conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, din actele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani a fost pronunțat la 26 iunie 2018.

Deci, în speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 27

iunie 2018, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii primei

instanțe, și a expirat la 26 iulie 2018, termenul limită pentru depunerea cererii de

apel.

Vitalie Petrov, reprezentat de avocatul Artur Țapeș, a declarat apel nemotivat

împotriva hotărârii din la 27 iunie 2018 doar la data de 28 septembrie 2018, fapt ce

denotă depunerea apelului cu încălcarea termenului de declarare, deoarece Vitalie

Petrov prin lege era obligat să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile

de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă la caz.

Colegiul notează că totuși, în caz de omiterea a termenului de îndeplinire a

unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termen, conform

art. 116 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează că, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen

se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se

examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,

data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în

termen.

La caz, însă este de observat că reprezentantul apelantului Vitalie Petrov,

avocatul Artur Țapeș, în cererea de apel nemotivată nu a solicitat repunerea în

termenul de declarare a apelului, după cum a constatat și instanța de apel, care a

considerat necesar să aplice sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de

apel, în corespundere cu art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

În astfel de circumstanțe, având în vedere constatarea celor două condiții de la

art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume, depunerea apelului

în afara termenului legal și omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen,

Colegiul conchide că instanța de apel întemeiat a restituit cererea de apel ca fiind

depusă cu omiterea termenului de declarare.

În această privință, instanța de apel a explicat cu suficientă putere de

convingere că cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice caz

trebuie să fie exprimată din inițiativa participanților la proces, instanța nefiind

îndreptățită, în lipsa unor dispoziții legale exprese, să efectueze din oficiu

repunerea în termen, chiar dacă din ansamblul materialului probator administrat la

dosar ar rezulta că participanții la proces au avut motive întemeiate de a îndeplini

în termen actul de procedură.

Cât privesc argumentele recurentului, instanța de recurs le consideră

neîntemeiate și care urmează a fi respinse.

Astfel, nu poate fi reținut argumentul precum că apelantul urma să solicite

repunerea în termen a apelului în cererea de apel motivată.

Reieșind din cele menționate, în lipsa probelor confirmative ce ar demonstra

temeinicia recursului declarat, argumentele aduse în susținerea acestuia se vor

aprecia ca fiind declarative.

3

Distinct de cele relatate, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 56

alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze

despre dosarul care se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de

lege.

În această ordine de idei, este cert că recurentul a demonstrat o neglijență a

drepturilor sale procedurale și contrar prevederilor legale, nu a depus diligența

necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.

Articolele 113 alin. (1) și 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă

coroborate expres prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură încetează o

dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească

(judecător).

Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de

drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în

caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură,

precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în

cererea de recurs, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului și

nu indică la ilegalitatea încheierii atacate.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție a concluzionat de a respinge recursul declarat de avocatul

Artur Țapeș în interesele lui Vitalie Petrov și de a menține încheierea din 6

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de avocatul Artur Țapeș în interesele lui Vitalie

Petrov.

Se menține încheierea din 6 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin de Microfinanțare „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva lui Vitalie Petrov cu privire la încasarea datoriei, a penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4