2ra-223/19 — încasarea pensiei de întreținere pentru copii și decăderea din drepturile părintești

2ra-223/19 — încasarea pensiei de întreținere pentru copii și decăderea din drepturile părintești (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 223/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: D. Sușchevici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Secreieru, A. Danilov, I. Cimpoi)

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

judecând cererea de recurs declarată de către Sîrbu Olga, reprezentată de

avocata Arnaut Sorina,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Sîrbu Olga împotriva lui Sîrbu Tudor și Procorciuc Iulia, intervenienții accesorii

Direcțiile Chișinău pentru protecția drepturilor copilului sectoarelor Centru,

Râșcani și Ciocana, cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copii

minori și decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul formulat de Sîrbu Olga și s-a menținut hotărârea din 30 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 22 noiembrie 2016, Sîrbu Olga a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Sîrbu Tudor și Procorciuc Iulia, intervenientul accesoriu Direcția

Chișinău pentru protecția drepturilor copilului, cu privire la stabilirea domiciliului

copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere și decăderea din drepturile

părintești.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum

urmează.

Copiii minori XXXXX, născuți la 21 noiembrie 2009 și YYYYY, născută la

4 august 2011, au fost născuți din relațiile extraconjugale dintre Sîrbu Tudor și

Prohorciuc Iulia.

Prin dispoziția Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului a

Consiliului municipal Chișinău nr. 79 din 21 iulie 2015, Sîrbu Olga a fost numită

tutore pentru copiii sus - menționați.

Reclamanta a pretins că drepturile minorilor sunt lezate de comportamentul

părinților lor. Astfel, potrivit versiunii ei, pârâții sunt consumatori de băuturi

Pagină 1 din 10

alcoolice, iar la locul de trai nu se caracterizează pozitiv. Totodată, părinții

minorilor nu contribuie la creșterea și întreținerea lor, dar nici nu-i vizitează.

În opinia reclamantei, copiii trebuie să crească într-un mediu favorabil, în

armonie și liniște. Prin urmare, a considerat că pârâții urmează a fi decăzuți din

drepturile părintești, deoarece ei se eschivează de la exercitarea obligațiilor

părintești și suferă de alcoolism și narcomanie, iar pârâta se comportă cu

agresivitate față de copii, folosind un limbaj necenzurat.

La 9 martie 2017, reclamanta a înregistrat o cerere de reducere a

cuantumului pretențiilor și de introducere a intervenienților accesorii, și anume,

Direcțiile Chișinău pentru protecția drepturilor copilului sectoarelor Centru,

Râșcani și Ciocana (f. d. 34 – 36).

Din motivele prezentate mai sus, Sîrbu Olga a solicitat încasarea de la

fiecare pârât a pensiei de întreținere a copiilor minori în cuantum de 1 000 de lei și

decăderea din drepturile părintești a pârâților Sîrbu Tudor și Prohorciuc Iulia față

de copii XXXXX și YYYYY (f. d. 36).

În cadrul judecării cauzei, Direcția pentru protecția drepturilor copilului din

sectorul Râșcani a depus un aviz potrivit căruia pârâții nu-și exercită drepturile lor

părintești, fiind necesară decăderea din drepturile părintești (f. d. 64 – 65). Direcția

din sectorul Centru nu și-a exprimat opinia referitor la speță, precizând că Sîrbu

Tudor nu s-a prezentat pentru discuții (f. d. 108). Potrivit referinței depuse de

Direcția din sectorul Ciocana, copiii au fost plasați în serviciul tutelă în familia

bunicii paterne Sîrbu Olga, care sunt monitorizați de Direcție (f. d. 131).

Pârâta Prohorciuc Iulia a susținut respingerea acțiunii și a cerut să nu fie

decăzută din drepturile părintești, de vreme ce este angajată în câmpul muncii și

are un salariu lunar (f. d. 155, 159).

Prin hotărârea din 30 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea formulată de Sîrbu Olga a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 160,

166 – 170).

Împotriva acestui act judecătoresc, Sîrbu Olga a declarat apel în termenul

legal (f. d. 190). În apărare, Sîrbu Tudor și Procorciuc Iulia nu au depus referință.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 25 septembrie 2018, a respins

apelul formulat de Sîrbu Olga și a menținut hotărârea din 30 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 207 – 214).

La 28 noiembrie 2018, Sîrbu Olga, reprezentată de avocata Arnaut Sorina, a

declarat recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 30 mai 2018 a primei

instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele

judecătorești au reținut neîntemeiat explicațiile intimatei Prohorciuc Iulia, care, de

fapt, nu a întreprins nicio acțiune pentru a întoarce copii. Or reprezentanții

Direcțiilor pentru Protecția Drepturilor Copilului au precizat că minorii au fost

reîncadrați în familie, iar peste un timp le-a fost stabilit un alt domiciliu, întrucât

traiul lor în familia intimatei era un dezastru. În esență, instanța de apel a observat

doar explicațiile intimatei, ignorând probele furnizate de recurentă.

Pagină 2 din 10

Într-un final, Sîrbu Olga a sugerat că minorii trebuie să crească într-un

mediu favorabil lor, în armonie și liniște. Din această perspectivă, pensia de

întreținere pentru copii în suma de 1 000 de lei de la fiecare părinte ar fi suficientă.

La 9 ianuarie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimaților Sîrbu

Tudor și Procorciuc Iulia, dar și intervenienților accesorii Direcțiile Chișinău

pentru protecția drepturilor copilului sectoarelor Centru, Râșcani și Ciocana,

informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 226).

La 6 februarie 2019, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul

Ciocana a depus referință în întâmpinarea recursului, solicitând respectuos

respectarea interesului superior al copilului (f. d. 228 – 230).

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că decizia din 25 septembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 1002356 din 30 septembrie 2016 dovedește faptul că

avocata Arnaut Sorina a fost împuternicită în mod legal să atace hotărârea

judecătorească și să reprezinte interesele recurentei, care este subiectul abilitat cu

dreptul de a declara prezentul recurs (f. d. 17) în acord cu dispozițiile articolului

430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei au confirmat

că cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit

că decizia contestată a fost expediată la 19 octombrie 2018 (f. d. 215), iar, potrivit

copiei de pe plicul anexat la materialele cauzei, avocata recurentei a primit copia

de pe actul judecătoresc la 22 octombrie 2018 (f. d. 224). Astfel, recursul a fost

înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 28 noiembrie 2018. Circumstanțele

evocate au confirmat respectarea de către Sîrbu Olga a limitelor temporale

prevăzute la articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult,

recurenta nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 13 februarie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond (f. d. 231).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Pagină 3 din 10

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. În realitate,

opiniile lor vizează aspecte juridice tehnice care nu implică nicio revizuire a

faptelor care ar putea necesita o audiere publică (a se vedea Mutu și Pachstein vs

Elveția, 2 octombrie 2018, parag. 187). Totodată, toate punctele de drept care

puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza

înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurenta și intimații au avut posibilitatea

să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse. Cu titlu

subsidiar, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se

vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 30 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în limitele

controlului de legalitate, în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se

impune admiterea recursului, casarea deciziei contestate și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, pentru motivele ce

succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei și în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Cererea de recurs ridică o problemă de aplicare a normelor de drept

procedural, de vreme ce recurenta insistă asupra admiterii pretenției referitoare la

încasarea pensiei de întreținere pentru minori de la părinții lor. Potrivit ei,

instanțele ierarhic inferioare trebuiau să răspundă într-un mod clar și coerent în

privința dată.

În acest sens, Colegiul lărgit amintește că art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.

garantează dreptul de acces la o instanță pentru soluționarea litigiilor civile. Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) consideră că acest drept de acces la o

instanță include nu numai dreptul de a introduce o acțiune, ci și dreptul la o

„soluție” juridică a litigiului. Ar fi iluzoriu pentru ordinea juridică internă a unui

Pagină 4 din 10

stat contractant să permită unei persoane să introducă o acțiune civilă în fața unei

instanțe, fără a se asigura că hotărârea va fi decisă definitiv la sfârșitul procedurii

(a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 23).

Instanța de judecată va efectua, pentru început, un control al procedurii în

fața instanțelor ierarhic inferioare, privită în întregimea ei, și va ține cont de

circumstanțele relevante încălcării pretinse de recurentă.

Raportul litigios dedus judecății vizează, în primul rând, capetele de cerere

formulate de către Sîrbu Olga împotriva lui Sîrbu Tudor și Procorciuc Iulia, cu

privire la stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întreținere în

cuantum de 1 000 de lei de la fiecare intimat și decăderea lor din drepturile

părintești (f. d. 6). În al doilea rând, la 9 martie 2017, Sîrbu Olga, reprezentată de

avocata Arnaut Sorina, a înregistrat cererea de reducere a pretenției ce viza

stabilirea domiciliului copiilor minori în cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (f. d. 36). Astfel, recurenta a cerut încasarea pensiei de întreținere în

mărime de 1 000 de lei de la Sîrbu Tudor în folosul lui XXXXX și o sumă similară

de la Prohorciuc Iulia în beneficiul lui XXXXX și YYYYY. Totodată, ea a

solicitat decăderea din drepturile părintești a pârâților Sîrbu Tudor și Prohorciuc

Iulia față de copii XXXXX și YYYYY (f. d. 36).

Instanța de recurs notează că actele procedurale prezente la dosar nu

confirmă că ultima cerere a fost acceptată în procedură. Totuși, spre deosebire de

prima instanță, Curtea de Apel Chișinău a indicat cererea de concretizare în partea

descriptivă a deciziei sale.

În definitiv, instanța de apel, prin decizia din 25 septembrie 2018, a respins

apelul formulat de Sîrbu Olga și a menținut hotărârea din 30 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 207 – 214). Conform hotărârii primei

instanțe, acțiunea reclamantei, cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori,

încasarea pensiei de întreținere și decăderea din drepturile părintești, a fost respinsă

ca neîntemeiată (f. d. 170).

Recurenta nu este de acord cu o asemenea abordare din partea instanțelor

ierarhic inferioare, atât timp cât instanța de apel a observat doar explicațiile date de

Prohorciuc Iulia în fața primei instanțe. Mai mult, aceasta a reiterat pretenția

referitoare la pensia de întreținere a copiilor minori.

Intimații nu au oferit nici un comentariu cu privire la fondul cauzei.

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana a cerut

respectarea interesului superior al copilului.

Pornind de la cele menționate, instanța de recurs va raporta circumstanțele

prezentate mai sus la criticile invocate de recurentă și la dispozițiile legale

relevante speței. În plus, instanța de judecată va trebui să se asigure că în cazul de

față Curtea de Apel Chișinău a îndeplinit condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag.

31, 35 – 36; Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Colegiul lărgit învederează că dreptul la un proces echitabil, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O, cuprinde, printre altele, dreptul părților unui

proces de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor (a

se vedea Artico vs Italia, 13 mai 1980, parag. 33, Dumitru Popescu vs România

Pagină 5 din 10

(nr. 2), 26 aprilie 2007, parag. 100). Acest drept nu poate fi considerat efectiv decât

dacă aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate cum se cuvine

de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, articolul 6 implică în special, în sarcina

„instanței”, obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor,

argumentelor și propunerilor de probatoriu ale părților, fără a prestabili pertinența

acestora (a se vedea Perez vs Franța (M.C.), 12 februarie 2004, parag. 80, și Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, parag. 59).

Cu titlu de principiu, instanța de recurs învederează că, deși art. 6 parag. 1

din C.E.D.O. nu reglementează admisibilitatea și forța probantă a capetelor de

cerere formulate de părți, acesta impune instanțelor obligația de a efectua

examinarea efectivă a acestora, fără a prejudicia analiza privind relevanța acestora

(a se vedea Vlasia Grigore Vasilescu vs România, 8 iunie 2006, parag. 38; Marariu

vs România, 16 martie 2010, parag. 25 – 32).

În cauzele prezentate mai sus, în particular Marariu vs România, Curtea

Europeană a constatat că instanțele naționale au omis să examineze cererea de

rambursare a cheltuielilor de judecată ale reclamantului. În plus, tribunalul care s-a

pronunțat în recurs s-a limitat să examineze conținutul hotărârii pronunțate în

primă instanță, fără să verifice dacă reclamantul formulase într-adevăr o asemenea

cerere (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Albina vs România, 28 aprilie

2005, parag. 34). Aceste elemente au fost suficiente Curții pentru a concluziona că

a fost încălcat articolul 6 parag. 1 din Convenție.

În conformitate cu art. 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În condițiile articolului 241 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, în

motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărîrii.

În acord cu articolul 373 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Drept urmare, în sensul articolului 390 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură

civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină concluziile acesteia în urma

examinării apelului.

În acest caz, instanța de recurs subliniază că, potrivit jurisprudenței

Ct.E.D.O., prin respingerea unui apel, instanța de apel poate, în principiu, doar să

susțină motivele hotărârii instanței inferioare (a se vedea Helle vs Finlanda, 19

decembrie 1997, parag. 59-60, Hirvisaari vs Finlanda, 27 septembrie 2001, parag.

30, UNCUOĞLU vs Turcia, 5 septembrie 2017, parag. 38). Așadar, este necesar ca

prima instanța să pronunțe o hotărâre motivată în detaliu și completă, pentru a

putea fi considerată drept echitabilă procedura intentată de recurent.

La acest capitol, Colegiul lărgit observă că Judecătoria Chișinău, sediul

Centru nu a pus la îndoială faptul că Sîrbu Olga este tutorele copiilor minori

XXXXX și YYYYY. Întreținerea materială a copiilor vizați în perioada aflării sub

tutelă și-au asumat-o părinții lor legali Sîrbu Tudor și Prohorciuc Iulia (f. d. 169).

Pagină 6 din 10

În plus, instanța de fond a constatat că YYYYY nu se eschivează de la exercitarea

obligațiilor părintești, întrucât a intenționat să acorde ajutor material pentru

întreținerea copiilor, fiind refuzată de Sîrbu Olga (f. d. 170). Opinia instanței a fost

fundamentată pe declarațiile intimatei depuse în ședințele judiciare din 23 martie

2018 și 14 mai 2018 (f. d. 154 și 157).

Spre deosebire de explicațiile părții din proces, conform dispoziției Direcției

pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Ciocana nr. 79 din 21 iulie 2015,

intimații au fost obligați să-și onoreze obligațiunile părintești și să-și întrețină

material copii pe perioada aflării sub tutelă (f. d. 10). Pe de altă parte, părinții lor

legali nu au contribuit material și nici nu au manifestat niciun interes față de copii

lor. De fapt, intimații au refuzat să conlucreze cu specialiștii direcției. Mai mult,

conform legislației în vigoare, tutorele Sîrbu Olga nu beneficiază de indemnizații

lunare de stat pentru copii (f. d. 64 pe verso).

Sub acest aspect, Colegiul de control judiciar învederează că instanța

judecătorească este obligată să-și întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată în

acord cu art. 239 din Codul de procedură civilă. Deopotrivă, art. 130 alin. (3) și (5)

din Codul de procedură civilă obliga instanța ca fiecare probă să fie apreciată

privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu,

privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei. Iar, ca

rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în

hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea

altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În această ordine de idei, deși prima instanța a respins integral acțiunea,

totuși din conținutul hotărârii nu rezultă că pretenția referitoare la încasarea pensiei

de întreținere a fost examinată efectiv. Judecătoria Chișinău, sediul Central nu a

apreciat deloc circumstanțele descrise mai sus și nici nu a aplicat sau interpretat

art. 74 alin. (3) din Codul familiei. Or, potrivit normei de drept citate, dacă lipsește

un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia de

întreținere se încasează pe cale judecătorească la cererea tutorelui copilului. Prin

urmare, la deliberarea și pronunțarea hotărârii, prima instanța trebuia să determine

legea aplicabilă soluționării cauzei. În același context, folosirea sintagmei „ajunge

la concluzia de a respinge cererea de chemare în judecată…privind…, încasarea

pensiei alimentare și …”, fără prezentarea unor argumente în sensul dat,

echivalează cu nesoluționarea pe fond a cauzei. În lipsa acestui exercițiu

procedural, se observă că instanța de fond a ignorat verificarea temeiniciei

pretenției date.

În continuare, instanța de recurs observă că recurenta a pretins, în cererea de

apel, că minorii trebuie să crească într-un mediu favorabil, în armonie și liniște.

Din această perspectivă, intimații trebuie să achite pensia de întreținere pentru

fiecare copil în mărime de 1 000 de lei (f. d. 187).

Colegiul lărgit constată că instanța de apel a preluat motivarea din hotărârea

din 30 mai 2018, dat fiind faptul că a reținut doar explicațiile oferite de Prohorciuc

Iulia în prima instanță, deși ea nu s-a prezentat în ordine de apel. Suplimentar,

Curtea de Apel Chișinău a introdus principiile generale pentru respectarea

dreptului vieții de familie specificate în cauza N. P. contra Republicii Moldova (nr.

Pagină 7 din 10

58455/13) din 6 octombrie 2015. În astfel de circumstanțe, s-a considerat că prima

instanță a respins acțiunea temeinic și legal (f. d. 213).

În consecință, motivarea și partea dispozitivă din decizia 25 septembrie 2018

a Curții de Apel Chișinău nu conțin niciun răspuns expres și explicit în privința

admiterii sau respingerii cerinței enunțate mai sus. Mai mult, instanța de recurs

stabilește că instanța de apel a omis să răspundă la această obiecție invocată într-un

mod clar și precis în cererea de apel. Or, potrivit articolul 373 alin. (5) din Codul

de procedură civilă, instanța era obligată să depună diligență maximă în acest sens.

Colegiul lărgit relevă că pretenția respectivă este una independentă și nu are

o legătură cu soarta capătului de cerere ce vizează decăderea părinților din

drepturile părintești. Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare trebuiau să o

examineze separat și să cerceteze probele anexate la materialele cauzei, care ar

avea forță să demonstreze ineficiența aplicării art. 74 alin. (3) din Codul familiei.

Mai mult, instanța de recurs accentuează că o simplă introducere în hotărârea

judecătorească a unei cauze pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului

este insuficientă. În esență, scopul C.E.D.O. este apărarea unor drepturi care nu

sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective (a se vedea, mutatis mutandis,

Artico vs Italia, 13 mai 1980, parag. 33, seria A nr. 37 sau Karoussiotis vs

Portugalia, 1 februarie 2011, parag. 84). Astfel, Curtea de Apel Chișinău a înserat

doar principiile generale, care urmează a fi respectate de către autoritățile

naționale, la adoptarea unor decizii de decădere din drepturile părintești. Totuși

Colegiul judiciar consideră că instanța de apel trebuia să examineze, prin prisma

principiilor date, interesul superior al copilului raportat la circumstanțele concrete

ale speței. Spre exemplu, reieșind din jurisprudența CtEDO, este cert că legăturile

de familie pot fi destrămate doar în circumstanțe excepționale, și e nevoie de

întreprins toate măsurile posibile pentru păstrarea relațiilor personale și, dacă este

cazul, de a „reconstitui” familia (a se vedea Neulinger și Shuruk vs Elveția (M.C.),

6 iulie 2010, parag. 136). Nu este destul de a precizat faptul că un copil poate fi

plasat într-un mediu mai benefic pentru educare (vezi K. și T. vs Finlanda (MC),

12 iulie 2001, parag. 173 sau K.A. vs Finlanda, 14 ianuarie 2003, parag. 92).

Totuși, în cazurile în care menținerea legăturilor de familie ar prejudicia sănătatea

și dezvoltarea copilului, părintele nu are dreptul să insiste asupra păstrării unei

asemenea legături, în baza prevederilor articolului 8 din Convenție (vezi Neulinger

și Shuruk, citat mai sus, parag. 136 sau Y.C. vs Regatul Unit al Marii Britanii, 13

martie 2012, parag. 134).

Din această perspectivă, instanța de apel urma să pună în balanță dacă este în

interesul suprem al copilului ca legăturile sale cu familia să fie păstrate și dacă este

în interesul superior al copilului ca el să se dezvolte într-un mediu sigur și liniștit.

De altfel, o trimitere superficială la o cauza a Curții Europene a Drepturilor

Omului, fără efectuarea unui procedeu de subsumare a cerințelor și probelor

furnizate de către Sîrbu Olga cu principiile relevante, denotă că instanța de apel nu

a analizat efectiv problema dedusă judecății.

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor recurentei potrivit

cărora instanțele ierarhic inferioare au omis să examineze temeinicia pretenției cu

privire la încasarea pensiei de întreținere pentru copii minori. În mod

corespunzător, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel nu a respectat

Pagină 8 din 10

obligațiile ei instituite în articolele 373 alin. (5) și 390 alin. (1) lit. f) din Codul de

procedură civilă. La fel, în conformitate cu articolul 373 alin. (1) din legea

menționată, aceasta trebuia să verifice, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În esență, art. 240 alin.

(3) din Codul de procedură civilă dictează instanțelor de judecată responsabilitatea

de a adopta hotărâri în limitele pretențiilor înaintate de reclamant, ceea ce prezumă

examinarea fiecărui capăt de cerere separat în raport cu circumstanțele speței.

Efectul acestor încălcări de legalitate, și anume, devierile procedurale și de

administrare a dreptului material afectează corectitudinea procedurală impusă de

art. 240 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă și, după caz, calitatea hotărârii

judecătorești prevăzută la art. 239. Cu privire la acest ultim aspect, Colegiul

notează că, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a constatat în mod

frecvent încălcări ale articolului 6 parag. 1 din Convenție, în special, în cauzele

care ridicau probleme cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești (a se vedea

Fomin vs Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31 și 34; Mitrofan vs Moldova, 15

ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 36;

Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30). Astfel, constatările de mai

sus în sine ar putea fi o bază temeinică pentru stabilirea încălcării articolului 6 din

C.E.D.O.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirmă incidența

temeiului indicat la articolul 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În

realitate, erorile judiciare analizate în speță sunt esențiale, întrucât judecarea

recursului, exercitat conform rigorilor specificate de articolul 432 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai pentru problemele de drept

material și procedural. Curtea Supremă de Justiție verifică doar legalitatea deciziei,

nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz, instanța de recurs nu poate verifica, în

ansamblu, hotărârea judecătorească atacată, de vreme ce instanțele ierarhic

inferioare au evitat să răspundă la pretențiile avansate de Sîrbu Olga.

În concluzie, Colegiul lărgit subliniază că greșelile procedurale nu pot fi

corectate în ordine de recurs, din cauza specificului acestora. De altfel, recurenta

trebuie să aibă posibilitatea reală să-și prezinte apărarea și să fie audiată de o

instanță de apel, care va fi competentă de a examina toate chestiunile de fapt și de

drept relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27

septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul supus judecății, de a casa decizia

contestată și de a trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Conform articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie

1996, Curtea Supremă de Justiție este instanța judecătorească supremă care asigură

aplicarea corectă și uniformă a legislației de către toate instanțele judecătorești,

soluționarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor, garantează

responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului față de stat. Prin

Pagină 9 din 10

activitatea sa, Înalta Curte asigură respectarea principiului supremației legii și

contribuie la constituirea unui stat de drept.

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea pricinii în ordine de apel, să fie

remediate neajunsurile procedurii inițiale. Pe această cale, cauza civilă urmează a fi

judecată în întregime în cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului

părților la un proces echitabil, în special, în partea ce ține pronunțarea în privința

tuturor capetelor de cerere primite în procedură și analiza efectivă a interesului

superior al copilului în procedura decăderii din drepturile părintești (a se vedea,

spre exemplu importanța rejudecării cauzei în baza considerentelor unei instanțe de

recurs, Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Baka vs Ungaria (Marea

Cameră), 23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie

2018, parag. 123 - 125).

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Sîrbu Olga, reprezentată de avocata

Arnaut Sorina.

Se casează integral decizia din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

către Sîrbu Olga împotriva lui Sîrbu Tudor și Procorciuc Iulia, intervenienții

accesorii Direcțiile Chișinău pentru protecția drepturilor copilului sectoarelor

Centru, Râșcani și Ciocana, cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru

copii minori și decăderea din drepturile părintești, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Pagină 10 din 10