3ra-88/19 — incasarea indemnizatiei si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 3ra-88/19

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud: S. Pleșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

Î N C H E I E R E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Anatolie Focșa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Focșa

împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la încasarea indemnizației și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Consiliul orășenesc Căușeni, s-a casat hotărârea din 11

mai 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 27 martie 2017, Anatolie Focșa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la încasarea indemnizației și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit hotărârii Judecătoriei

Căușeni din 26 iunie 2015 a fost validat mandatul său de consilier al Consiliului

orășenesc Căușeni, ales din partea PSRM, la alegerile locale din 14 iunie 2015.

În continuare, reclamantul a invocat că, în cadrul ședinței Consiliului orășenesc

Căușeni din 01 iulie 2016, în scop de răzbunare personală a fracțiunilor din cadrul

Consiliului orășenesc Căușeni PDM, PCRM și 1 consilier de la PPE, Consiliul

orășenesc Căușeni a aprobat Decizia „cu privire la ridicarea înainte de termen a

unui mandat de consilier” nr. 3/42, decizie prin care s-a luat act de demersul

Comisiei Electorale Centrale a Republicii Moldova nr. 8/14 din 24 iunie 2016 și

decizia Curții Supreme de Justiție din 16 decembrie 2015, astfel, fiind ridicat,

înainte de termen, mandatul său de consilier orășenesc, precum și declarându-se

vacant mandatul de consilier atribuit Partidului Socialiștilor din Republica

Moldova.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a subliniat că, la 27 decembrie 2016,

Consiliul orășenesc Căușeni a adoptat Decizia „cu privire la ridicarea înainte de

termen a unui mandat de consilier”, nr. 15/1.1, fiind decis, potrivit pct. 5 a deciziei

date, abrogarea Deciziei nr. 3/42 din 01 iulie 2016.

Astfel, reclamantul a susținut că, din cauza acțiunilor ilegale ale Consiliului

1

orășenesc Căușeni, manifestate prin Decizia „cu privire la ridicarea înainte de

termen a unui mandat de consilier” nr. 3/42 din 01 iulie 2016, a fost lipsit de

posibilitatea participării la ședințele Consiliului orășenesc Căușeni și respectiv,

încasării indemnizațiilor în mărime de 150 lei pentru fiecare zi de participare la

ședința consiliului.

În același sens, reclamantul a evidențiat că, la 02 august 2016 a solicitat

primarului or. Căușeni și secretarului Consiliului orășenesc Căușeni să fie informat

despre data și ora petrecerii ședințelor Consiliului respectiv, precum și a Comisiei

de Specialitate din care face parte, cu prezentarea materialelor ședințelor.

În răspuns, primarul or. Căușeni a refuzat în satisfacerea cererii sale, motivând

că mandatul său de consilier a fost ridicat, fiindu-i propus să consulte panoul

informativ al primăriei or. Căușeni, pentru a face cunoștință cu ordinea de zi și

proiectele de decizii.

În continuare, reclamantul a notat că, prin cererea din 20 ianuarie 2017, a

solicitat pârâtului să i se achite indemnizațiile de participare la ședințele

Consiliului orășenesc Căușeni petrecute în perioada iulie - decembrie 2016 (12

ședințe în total) în sumă de 1800 lei (1 ședință - 150 lei x 12= 1800 lei) și

compensarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, însă prin decizia

Consiliului orășenesc Căușeni s-a respins cererea ca nefondată.

În acest context, reclamantul a solicitat încasarea indemnizațiilor de participare

la ședințele Consiliului orășenesc Căușeni în mărime de 1800 lei, și a prejudiciului

moral în cuantum de 100 000 lei.

Prin hotărârea din 11 mai 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Focșa, s-a încasat de la

Consiliul orășenesc Căușeni în beneficiul lui Anatolie Focșa indemnizația de

participare la ședințele Consiliului orășenesc Căușeni în sumă de 1800 lei și

prejudiciul moral în cuantum de 2000 lei.

Prin decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Consiliul orășenesc Căușeni, s-a casat hotărârea din 11 mai 2018 a

Judecătoriei Căușeni, sediul central și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Focșa.

La 10 decembrie 2018 Anatolie Focșa a declarat recurs împotriva deciziei din

11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, recurentul a reiterat circumstanțele expuse în fața

instanțelor ierarhic inferioare, insistând că, instanța de apel a făcut abstracție de

principiul puterii lucrului judecat, întrucât prin decizia din 06 iunie 2017 a Curții

de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea din 13 februarie 2017 a Judecătoriei

Căușeni, s-a admis cererea de chemare în judecată, fiind anulată decizia Consiliului

orășenesc Căușeni nr. 3/42 din 01 iulie 2016, cu privire la ridicarea înainte de

termen a mandatului de consilier.

La fel, recurentul a subliniat că sunt lipsite de suport probatoriu concluziile

instanței de apel, în ce privește neparticiparea sa la ședințele consiliului.

În acest sens, recurentul a solicitat casarea deciziei din 11 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

La 19 decembrie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) din CPC, Curtea

Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs depusă de Anatolie Focșa,

Consiliului orășenesc Căușeni, informându-l că referința se depune în termen de o

lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost

prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

2

Până la data examinării recursului Consiliul orășenesc Căușeni nu au depus

referință la cererea de recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul

declarat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 octombrie 2018.

În baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei, Colegiul conchide că decizia

contestată a fost expediată la 14 noiembrie 2018 (f.d. 106), iar recursul a fost depus

la 10 decembrie 2018 (f.d. 109).

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru sesizarea

instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției, cu condiția ca

impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în substanța sa. De

aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs care să curgă de la

data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc întotdeauna, și de la data

depunerii hotărârii la grefa instanței care a pronunțat-o este dovada unui formalism

excesiv care a condus la anularea, în substanță, a posibilității reclamantului de a

sesiza o instanță.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se consideră că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

CPC.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anatolie Focșa, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

3

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4)

CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Anatolie Focșa, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Anatolie Focșa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Mariana Pitic

Maria Ghervas

4