2ra-1170/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1170/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1170/21
Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul central) jud: E. Badan-Melnic
Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: V. Sîrbu, V. Buhanaci, D. Dulghieru
ÎNCHEIERE
1 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Focșa și a recursului
declarat de Ministerul Justiției,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie
Focșa împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu și Consiliul orășenesc
Căușeni, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 13 august 2019 Anatolie Focșa a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Consiliului or. Căușeni, prin
care a solicitat constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a
hotărârii Judecătoriei Căușeni din 1 decembrie 2011, repararea prejudiciului
material de 80 de lei și a prejudiciului moral estimat în sumă de 150 000 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei
Căușeni din 1 decembrie 2011, devenită definitivă la 21 decembrie 2011, pronunțată
în cauza civilă la acțiunea lui Anatolie Focșa împotriva Consiliului or. Căușeni cu
privire la obligarea petrecerii licitației și compensarea prejudiciului moral (dosar
nr.2-1058/2011), Consiliul or. Căușeni, prin intermediul Comisiei de licitație
funciară, a fost obligat să petreacă licitația funciară anunțată pentru data de 20 iunie
2011, ora 14:00, conform comunicatului informativ din Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.91- 94 din 3 iunie 2011, cu participanții înregistrați la data
respectivă, pentru procurarea terenului cu suprafața de 0,0125 ha din or. Căușeni,
șos. Tighinei, 7/b, la prețul inițial de expunere la vânzare de 16 147 de lei, cu
încasarea din contul bugetului orășenesc Căușeni, prin intermediul Primăriei or.
Căușeni, în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei.
A susținut că din motivul neexecutării integrale a hotărârii menționate, aceasta
fiind executată parțial în mod silit prin intermediul executorului judecătoresc doar în
partea încasării prejudiciului moral în mărime de 1 000 lei, este supus chinurilor
psihice, stresului și frustrărilor, atât din partea Consiliului or. Căușeni, cât și a
statului Republica Moldova.
1
Având în vedere că debitorul nu execută hotărârea judecătorească în partea ce
ține de petrecerea licitației funciare, la data de 3 martie 2012, cu numărul de intrare
02/1-25-463, reclamantul s-a adresat Consiliului or. Căușeni pentru executarea
titlului executoriu și petrecerea licitației funciare, dar nu a primit nici un răspuns.
La fel, s-a adresat executorului judecătoresc Iulia Danu pentru intentarea
proceduri de executare silită a documentului executoriu, care prin încheierea nr.168-
3/24-2012 din 20 aprilie 2012 a dispus primirea spre executare a documentului
executoriu și acordarea termenului de 15 zile pentru executare benevolă, însă
debitorul a refuzat executarea și nu a reacționat în nici un fel la solicitările
executorului judecătoresc.
La 18 august 2014 s-a adresat Consiliului orășenesc cu cerere, înregistrată cu
numărul de intrare 02/1-23-1077, privind executarea titlului executoriu, iar la 14
august 2014, 17 decembrie 2014 și 6 iulie 2015 s-a adresat executorului
judecătoresc Iulia Danu, în temeiul deciziei Curții de Apel Bender din 17 iulie 2014,
cu cerere de reluare a executării titlului executoriu.
Ulterior, prin cererile din 26 ianuarie 2017, cu numărul de intrare 02/1-25-54,
din 23 februarie 2017, cu numărul de intrare 02/1-25-218 și din 2 mai 2018, cu
numărul de intrare 02/1-25-469, s-a adresat Consiliului orășenesc Căușeni cu cerere
de executare a titlului executoriu emis în temeiul hotărârii Judecătoriei Căușeni din
1 decembrie 2011 privind obligarea petrecerii licitației funciare anunțată pentru data
de 20 iunie 2011, ora 14:00, conform comunicatului informativ.
Prin decizia Consiliului or. Căușeni nr.6/19 din 29 iunie 2018 s-a decis să se i-
a act de cererea de executare depusă de Anatolie Focșa cu numărul de înregistrare
02/1-25-469 din 2 mai 2018.
La 4 iunie 2018 s-a adresat executorului judecătoresc Bezede Vladimir pentru
executarea forțată a hotărârii Judecătoriei Căușeni din 1 decembrie 2011.
Prin încheierea nr.009-2646/18 din 2 iulie 2018 s-a dispus intentarea
procedurii de executare a documentului executoriu nr.2-1058/2011 din 1 decembrie
2011, iar prin încheierea nr.009-2646/18 din 1 august 2018, emisă de executorul
judecătoresc Bezede Vladimir, s-a dispus continuarea procedurii de executare.
Prin somația nr.009-2646/18 din 10 septembrie 2018 s-au atenționat consilierii
orășenești despre obligativitatea executării hotărârii judecătorești.
Reclamantul a menționat că nici în cadrul procedurii de executare silită aflată
procedura executorului judecătoresc Vladimir Bezede, Consiliul or. Căușeni nu s-a
conformat și nu a executat titlul executoriu nr.2-1058/2011 din 1 decembrie 2011,
astfel fiindu-i încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 septembrie 2020, s-a
admis parțial acțiunea.
S-a constatat încălcarea dreptului lui Anatolie Focșa la executarea în termen
rezonabil a hotărârii din 1 decembrie 2011, adoptată de Judecătoria Căușeni în
cauza civilă intentată la acțiunea lui Anatolie Focșa împotriva Consiliului or.
Căușeni cu privire la obligarea petrecerii licitației și compensarea prejudiciului
moral.
S-a încasat din contul statului Republica Moldova prin intermediul
Ministerului Justiției, în beneficiul lui Anatolie Focșa, suma de 20 000 lei cu titlu de
satisfacție echitabilă în contul reparării prejudiciului moral.
În rest acțiunea reclamantului s-a respins ca neîntemeiată.
2
La 14 septembrie 2020, Ministerul Justiției a contestat cu apel hotărârea primei
instanței, solicitând admiterea apelului, casarea ei și emiterea unei hotărâri noi prin
care acțiunea să fie respinsă integral.
Tot la 14 septembrie 2020, și Anatolie Focșa a contestat cu apel hotărârea
primei instanței, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a acesteia și emiterea
unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă integral.
Prin decizia din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Anatolie Focșa.
S-a admis apelul declarat de Ministerul Justiției.
S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 septembrie
2020 și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care:
S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Focșa
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu și Consiliul or. Căușeni, cu
privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a
hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral.
S-a constatat încălcarea drepturilor reclamantului Anatolie Focșa la executarea
în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Căușeni din 1 decembrie 2011.
S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției,
în beneficiul lui Anatolie Focșa, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Căușeni din 1
decembrie 2011, suma de 12 000 lei.
În rest acțiunea reclamantului s-a respins ca neîntemeiată.
În motivare, Colegiul instanței de apel a constata că instanța de fond corect a
apreciat încălcarea dreptului reclamantului Anatolie Focșa la executarea hotărârii
Judecătoriei Căușeni din 1 decembrie 2011, însă, la soluționarea fondului problemei
nu a ținut cont de aspectele care determină durata de neexecutare și anume de faptul
că, fiind restituit fără executare prin încheierea nr.168-3/24-2012 din 6 iulie 2015,
emisă de executorul judecătoresc Iulia Danu, pe motivul neavansării cheltuielilor de
executare, creditorul a prezentat repetat spre executare același document executoriu
abia la data de 4 iunie 2018, fiind intentată procedura de executare prin încheierea
nr.009-2646/18 din 2 iulie 2018, emisă de executorul judecătoresc Bezede Vladimir.
Instanța de apel a reținut că la 10 iulie 2018, Anatolie Focșa s-a adresat cu
cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți
accesorii executorul judecătoresc Iulia Danu și Consiliul or. Căușeni, cu privire la
constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
Judecătoriei Căușeni din 1 decembrie 2011.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 noiembrie 2018,
menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2019, acțiunea a fost
respinsă ca fiind depusă tardiv. Recursul declarat de Anatolie Focșa împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2019 în cauza indicată a fost
considerat inadmisibil.
Din acest considerent, a conchis că perioada de neexecutare cuprinsă între 21
decembrie 2011, data la care hotărârea judecătorească a cărei neexecutare se
pretinde în speță a devenit definitivă, și până la 10 iulie 2018, data adresării
reclamantului Anatolie Focșa cu acțiune care a fost respinsă ca tardivă prin
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 noiembrie 2018, urmează a
fi exclusă în condițiile speței de la supunerea controlului judiciar și corespunzător
din perioada pasibilă compensării cu titlu de reparare a prejudiciului moral.
3
Astfel, perioada de neexecutare urmează a fi calculată începând cu data de 10
iulie 2018.
Referitor la cuantumul despăgubirii în echivalent bănesc, instanța a calificat
drept una echitabilă și proporțională circumstanțelor speței, reieșind în special din
miza reclamantului și interesul acestuia, necesitatea reparării prejudiciului moral
prin încasarea în beneficiul reclamantului, suma de 12 000 lei cu titlu de
compensare a prejudiciului moral cauzat pentru încălcarea termenului rezonabil de
executare a hotărârii judecătorești.
La 9 iunie 2021, prin intermediul poștei (vol. II, f.d.9), Anatolie Focșa a
declarat recurs împotriva deciziei din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, casarea parțială a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea să fie
admisă integral.
În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a
fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul
de procedură civilă.
Anatolie Focșa a susținut că, instanțele de judecată ierarhic inferioare au
încălcat prevederile legale aplicabile speței și jurisprudența CtEDO și consideră că,
cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral încasat de instanța de fond,
modificat în mod arbitrar și contrar normelor legale și convenționale de instanța de
apel, nu este rezonabil și nu constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul
cauzat acestuia prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei
Căușeni din 1 decembrie 2011.
La 7 iulie 2021, Ministerului Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din
14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei și emiterea unei decizii noi prin care acțiunea să fie respinsă ca
neîntemeiată.
În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a
fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1) și (2) lit. c) din
Codul de procedură civilă.
A susținut că, simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o
satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral și consideră că la stabilirea
cuantumului compensației pentru prejudiciul moral, instanța nu a ținut cont de
comportamentul părților, importanța procesului pentru reclamant, precum și de
durata neexecutării hotărârii judecătorești. La fel, instanța de apel nu a ținut cont de
caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice, luând în considerare
circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al
persoanei vătămate.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost
expediată participanților la proces la 5 mai 2021, prin intermediul poștei (vol.II,
f.d.209).
Dovada legală de recepționare a deciziei de către recurentul Anatolie Focșa la
dosar lipsește.
4
Totodată, potrivit copiei de pe scrisoarea de însoțire a deciziei expediate,
aceasta a fost recepționată de Ministerul Justiției la 17 iunie 2021.
Din aceste considerente, Colegiul consideră recursurile declarate în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,
după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Copiile cererilor de recurs au fost comunicate părților. Iar prin referința din 27
iulie 2021 Anatolie Focșa a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul
Justiției.
Ministerul Justiției nu a depus referință la recursul declarat de Anatolie Focșa.
Examinând temeiurile recursurilor declarate, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține
următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind
admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate
în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs depuse
nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei
de casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se
invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în
cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
5
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de
acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza
Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în
această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel
(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea
Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,
).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile declarate de
Anatolie Focșa și Ministerul Justiției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se declară inadmisibil recursul depus de Anatolie Focșa și recursul depus de
Ministerul Justiției.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
6