2ra-264/19 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-264/19 — repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-264/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul central) V. Puica

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) S. Iorgov, E. Clim, M. Moraru

ÎNCHEIERE

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Eduard Melnic în

interesele Întreprinderii Mixte „Moldcell” Societate pe Acțiuni și recursului

declarat de avocatul Ilie Ceban în interesele lui Anatol Vidrașcu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii

Mixte „Moldcell” Societate pe Acțiuni împotriva lui Anatol Vidrașcu, intervenient

accesoriu Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule, cu privire la repararea

prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de Anatol Vidrașcu și de Întreprinderea Mixtă

„Moldcell” Societate pe Acțiuni și s-a menținut hotărârea din 7 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 13 martie 2017 ÎM „Moldcell” SA a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anatol Vidrașcu, solicitând încasarea sumei de 243 627 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată

compuse din taxa de stat în sumă de 7 309 lei și costul asistenței juridice în sumă

de 12 000 lei (f.d. 4-6, 96).

În motivarea acțiunii a indicat că la 1 martie 2016, între asigurătorul SA

„Acord Grup” și asiguratul ÎM „Moldcell” SA, proprietar al automobilului

Mercedes GLE 250, n/î xxxxx, a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a

mijloacelor de transport auto, conducătorului auto și pasagerilor auto - CASCO nr.

02.03.021/16.

În rezultatul accidentului rutier care a avut loc la 24 august 2016, ora 14:20, în

mun. Chișinău, pe str. Albișoara, cu implicarea autovehiculului Mercedes ML 250,

n/î xxxxx, posesor SRL „Grupul Editorial Litera”, condus de administratorul

Anatol Vidrașcu, a fost deteriorat autovehiculul Mercedes GLE 250, n/î xxxxx, ce

aparținea ÎM „Moldcell” SA, condus de șoferul Vitalie Plămădeală.

1

Vinovat de cauzarea accidentului rutier a fost recunoscut pârâtul Anatol

Vidrașcu.

A menționat că, deoarece autovehiculul Mercedes GLE 250, n/î xxxxx a fost

deteriorat considerabil, echivalent distrugerii totale, asigurătorul SA „Acord Grup”,

la 12 decembrie 2016, cu întârziere, a achitat suma de 1 308 645 lei, ce constituie

90% din suma de asigurare a autoturismului (1 454 050 lei), fiind reținută franșiza

în mărime de 10 %.

Reclamantul a indicat că întârzierea achitării sumei de asigurare se datorează

acțiunilor pârâtului, vinovat de comiterea accidentului rutier, fapt care a atras în

consecință întocmirea cu întârziere a procesului-verbal cu privire la contravenție și

adoptării deciziei, acte ce urmau a fi transmise, în mod obligatoriu, companie

asigurare.

Astfel, a invocat că a suportat cheltuieli în sumă de 98 221,64 de lei, legate de

închirierea unui autoturism în perioada 26 august 2016 - 25 octombrie 2016.

Prin urmare, a reținut că prejudiciul material cauzat este constituit din suma

de 145 405 lei ce reprezintă 10 % din suma de asigurare reținută de către compania

asigurare cu titlu de franșiză și suma de 98 221,64 de lei ce constituie costul

închirierii autoturismului pentru perioada 26 august 2016 - 25 octombrie 2016, iar

în total suma de 243 626,64 lei.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 24 ianuarie 2017, ÎM

„Moldcell” SA a expediat pârâtului o reclamație, însă prin referința din 3 februarie

2017 Anatol Vidrașcu a exprimat dezacordul cu pretenția înaintată.

Prin încheierea protocolară din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul central, în calitate de intervenit accesoriu, în proces s-a atras Biroul National

al Asigurătorilor de Autovehicule. (f.d.84-85)

Prin hotărârea din 7 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Moldcell” SA

împotriva lui Anatol Vidrașcu, intervenient accesoriu Biroul National al

Asigurătorilor de Autovehicule.

S-a încasat de la Anatol Vidrașcu în beneficiul ÎM „Moldcell” SA, 98 221,64

de lei cu titlu de despăgubiri și 7 947 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în

total suma de 106 168,64 de lei.

S-a respins ca neîntemeiată pretenția privind încasarea cuantumului franșizei.

În motivarea soluției, prima instanță a constatat că după producerea

accidentului rutier, la 26 august 2016, între SC Autoparcom SRL și ÎM „Moldcell”

SA a fost încheiat contractul de locațiune cu executare succesivă nr. 01, obiectul

căruia constituie locațiunea unui automobil pentru perioada 26 august 2016 - 25

septembrie 2016, costul constituind 49 110,82 lei sau 1584,22 lei pe zi. Totodată,

prin Acordul adițional nr. 2, durata de valabilitate a contractului s-a prelungit până

la 25 noiembrie 2016.

Astfel, instanța de fond a reținut că cheltuielile legate de închirierea unui

mijloc de transport de către persoana păgubită în perioada reparației

autovehicolului sau achitării despăgubirilor de către asigurător, constituie

prejudicii care nu se încadrează în limitele riscurilor asigurate, respectiv nu se

încasează de la asigurător, ci de la persoana răspunzătoare de producerea

accidentului.

2

Referitor la pretenția privind încasarea cuantumului franșizei în sumă de

145 405 lei, instanța a menționat că aceasta este neîntemeiată, or, conform art. 1

din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, franșiză este parte

din prejudiciu suportată de asigurat, care este stabilită în calitate de sumă fixă sau

de procent din despăgubirea de asigurare ori din suma asigurată și care este

prevăzută în contractul de asigurare.

Prin cererea din 4 iunie 2018 Anatol Vidrașcu a solicitat instanței de judecată

să emită o hotărâre suplimentară privind încasarea cheltuielilor pentru asistență

juridică proporțional părții respinse din pretențiil reclamantului, motivând prin

faptul că instanța nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere la examinarea cauzei în

fond.

Prin hotărârea suplimentară din 11 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul central, s-a admisă cererea pârâtului Anatol Vidrașcu privind emiterea unei

hotărîri suplimentare.

S-a încasat de la ÎM „Moldcell” SA în beneficiul lui Anatol Vidrașcu 7 500

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, ÎM „Moldcell” SA și Anatol

Vidrașcu au declarat apel.

Prin decizia din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de Anatol Vidrașcu și de ÎM „Moldcell” SA și s-a menținut

hotărârea din 7 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central.

La 17 decembrie 2018, avocatul Eduard Melnic, în interesele ÎM „Moldcell”

SA, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, casarea parțială a hotărârii din 7 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să

fie admisă integral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, fiind reiterate circumstanțele de fapt ale cauzei,

recurentul a exprimat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată ierarhic

inferioare, invocând că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 1 din

Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări și nu a aplicat art. 14

alin. (1) și (2) din Codul civil.

Ulterior, la 18 ianuarie 2019, avocatul Ilie Ceban, în interesele lui Anatol

Vidrașcu, a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei din 30 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, casarea parțială a

hotărârii din 7 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea încasării

sumei de 98 221,64 de lei cu titlu de despăgubiri și 7 947 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri în partea casată, prin care

pretenția privind încasarea despăgubirilor materiale și compensarea cheltuielilor de

judecată să fie respinsă, cu menținerea hotărârii în partea respingerii pretenției cu

privire la încasarea cuantumului franșizei. Totodată, a solicitat și încasarea de la

intimat a taxei de stat achită în apel și recurs și a onorariului avocatului,

proporțional admiterii pretențiilor.

În motivare recursului, avocatul Ilie Ceban a invocat că decizia instanței de

apel este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată deoarece instanța a interpretat

eronat legea.

3

Astfel, a relatat că reclamantul ÎM „Moldcell” SA nu a dovedit necesitatea de

a încheia contractul de locațiune a unui automobil de lux.

Respectiv, instanțele inferioare urmau să interpreteze corect legea (art. 14-16

a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă), or, normele

respective presupun , inter alia, că locațiunea automobilului (plata locațiunii a cărui

nu se restituie) urmează a fi una necesară și rezonabilă, or, legea nu poate fi

aplicată/interpretată în mod abuziv.

La fel, a relatat că la data de 25 septembrie 2016 inspectorul superior al

SDAR al SSTCR a DP mun. Chișinău, care a întocmit procesul-verbal de aplicare

a sancțiunii contravenționale, a solicitat Șefului al DP mun. Chișinău prelungirea

termenului de examinare a materialelor referitor la accidentul rutier în cauză până

la data de 25 octombrie 2016, la care a fost numită expertiza auto tehnică pentru

emiterea unei decizii obiective conform legislației în vigoare. Întrebări către expert

au fost formulate inclusiv de către Plămădeală Vitalie.

În astfel de circumstanțe, consideră că întocmirea procesului-verbal nu s-a

datorat acțiunilor culpabile ale pârâtului-recurent, ci a efectuării expertizei auto

tehnice.

La fel a remarcat că tot intimatul a optat pentru a califica cazul ca daună totală

și a fost necesară dispunerea expertizei, fapt care a prelungit examinarea cauzei și

emiterea procesului-verbal de constatare a contravenției administrative.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa participanților la proces la 22 noiembrie 2018, însă dovada

legală de recepționare a acesteia lipsește.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recurenții s-au conformat

prevederilor legale și au declarat recursurile în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursurilor declarate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

4

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarate de

avocatul Eduard Melnic în interesele ÎM „Moldcell” SA și recursul declarat de

5

avocatul Ilie Ceban în interesele lui Anatol Vidrașcu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de avocatul Eduard Melnic în

interesele Întreprinderii Mixte „Moldcell” Societate pe Acțiuni și de avocatul Ilie

Ceban în interesele lui Anatol Vidrașcu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6