2ra-250/18 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-250/18

Prima instanță - (Judecătoria Cahul) L. Turculeț

Instanța de apel - (Curtea de Apel Cahul) V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii

ÎNCHEIERE

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Natalia Covaliov în

interesele Întreprinderii Mixte „Moldcell” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Mixtă „Moldcell” Societate pe Acțiuni împotriva lui Andrei Dumitrașcu cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 12 octombrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Moldcell” Societate pe Acțiuni și

menținută hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 07 martie 2017 avocatul ÎM „Moldcell” SA a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrei Dumitrașcu, solicitând încasarea datoriei contractuale în

sumă de 6 017,58 lei, a taxei de stat în sumă de 270 lei și a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 1 000 lei.

Motivele cererii de chemare în judecată, astfel după cum au fost expuse de

reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

La 14 ianuarie 2013 între ÎM „Moldcell” SA în calitate de operator și Andrei

Dumitrașcu în calitate de abonat, a fost încheiat un contract de abonament și acord

suplimentar, potrivit căruia Andrei Dumitrașcu a beneficiat de opțiunea promoțională

de procurare a unui telefon mobil la preț special, cu condiția achitării abonamentului

lunar pe perioada prevăzută în contract.

Conform prevederilor acordului, părțile răspund pentru neexecutarea obligațiilor

sale fără restricții.

Astfel, reclamantul a invocat că, deoarece abonatul a încetat să achite

abonamentul lunar, a cauzat operatorului un prejudiciu ce constă din datoria și

compensația în mărime de 4 011,72 lei, precum și, penalitatea conform pct. 1.1 din

acordul suplimentar în mărime de 0.5% pe zi, pentru 100 zile de întârziere penalitatea

constituind 2 005,86 lei.

Reține că debitorul nu a efectuat careva achitări, iar suma totală a datoriei

constituie 6 017,58 lei.

1

În drept acțiunea este întemeiată în baza prevederilor art. art. 525 alin. (1), 624

alin. (1), (3), 970 alin. (1), 978 alin. (1), (3) din Codul civil și art. 166-167 din Codul

de procedură civilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 mai 2017 s-a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Moldcell” SA împotriva lui Andrei

Dumitrașcu cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției, prima instanță a menționat că, actele cauzei nu conțin date

cu privire la dinamica calculării datoriei și achitărilor efectuate, iar în ședința de

judecată nu s-a stabilit cu certitudine că ÎM „Moldcell” SA într-adevăr a oferit

pârâtului Andrei Dumitrașcu telefonul mobil de model Huawei G330.

La fel, instanța de fond a indicat că reclamantul nu a confirmat nici faptul

transmiterii cartelei SIM care urma să fie utilizată în rețeaua de telefonie mobilă a

reclamantului.

Astfel, instanța a reținut că, faptul primirii de către pârât a dispozitivului nu a

fost probat, la materialele cauzei lipsind Actul de predare-primire, prevăzut de

dispozițiile Acordului suplimentar la contractul de abonament pentru abonații

Moldcell.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 mai 2017 ÎM „Moldcell”

SA a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Cahul din 15 mai

2017 și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 12 octombrie 2017 s-a respins apelul

declarat de ÎM „Moldcell” SA și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 mai

2017.

La 22 decembrie 2017, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 84), avocatul

Natalia Covaliov în interesele ÎM „Moldcell” SA a declarat recurs împotriva deciziei

Curții Apel Cahul din 12 octombrie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii și încasarea de la Andrei Dumitrașcu a datoriei în mărime de

6 017,58 lei a taxei e stat în sumă de 608 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 1 000 lei.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, reiterând argumentele și circumstanțele de drept și de fapt

invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele de judecată inferioare.

În drept, recursul a fost întemeiat în baza art. art. 429, 432 alin. (2) lit. c), 445

alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

participanților la proces la 01 noiembrie 2017, însă dovada legală de recepționare a

acesteia lipsește.

Totodată, în cererea de recurs, reprezentantul recurentului a indicat că a luat

cunoștință cu decizia integrală la 10 noiembrie 2017.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 434 Codul de procedură civilă,

recursul depus la 22 decembrie 2017 se consideră declarat în termen.

2

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

3

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat avocatul

Natalia Covaliov în interesele ÎM „Moldcell” SA nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Natalia Covaliov în

interesele Întreprinderii Mixte „Moldcell” Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Nina Vascan

Dumitru Mardari

4