2rac-31/19 — încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-518/18

2rac-31/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (V. Buhnaci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Clima, L. Bulgac)

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială

„Didiadi-Prim” Societate cu Răspudere Limitată reprezentată de avocatul Sergiu

Barbăneagră,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul

Concurenței împotriva Societății Comerciale „Didiadi-Prim” Societate cu

Răspudere Limitată cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 23 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Societatea Comercială „Didiadi-Prim” Societate

cu Răspudere Limitată și s-a menținut hotărârea din 02 octombrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 23 mai 2016, Consiliul Concurenței a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății Comerciale „Didiadi-Prim” Societate cu Răspundere Limitată

(în continuare S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L.), cu privire la încasarea în bugetul de stat

din contul ultimului a 1% din venitul obținut prin încălcarea legislației cu privire la

protecția concurenței, în mărime de 69 325 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a relatat că, Agenția Națională pentru

Protecția Concurenței (ANPC, în prezent Consiliul Concurenței) în urma efectuării

investigației inițiate prin dispoziția Consiliului Administrativ al ANPC nr. 6 din

09 martie 2009, prin Hotărârea Consiliului Administrativ al ANPC nr. AA-6-09/62

din 09 iunie 2011, a decis a califica acțiunile coordonate ale S.C. „Didiadi-Prim”

S.R.L. și Î.M. „Iseps-Farma” S.R.L. de la licitațiile publice organizate și desfășurate

de Agenția Medicamentului întru realizarea Programului Național „MoldDiab”

pentru anii 2009-2010 prin înțelegere secretă, cu oferire de prețuri identice, cu

divizarea pieței în funcție de volumul vânzărilor sau achizițiilor, drept acțiuni de

limitare a concurenței și încălcare a art. 7 alin. (1) lit. b), c), d) al Legii nr. 1103 din

30 iunie 2000 cu privire la protecția concurenței (în continuare Legea privind

protecția concurenței) și a intenta o acțiune în instanța de judecată privind încasarea

1

de la S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. și Î.M. „Iseps-Farma” S.R.L. a 1% din venitul

obținut în anul 2010.

Reclamantul a indicat că, la 10 august 2011, S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. s-a

adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare de judecată împotriva ANPC și

a solicitat anularea pct. 1), 3) și 4) ale Hotărârii CA al ANPC nr. AA-6-09/62 din

09 iunie 2011 în privința S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. și anularea Prescripției CA al

ANPC nr. AA-6/09/62/27 din 09 iunie 2011.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca

nefondată cererea de chemare în judecată a S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. privind

anularea pct. 1), 3) și 4) ale Hotărârii CA al ANPC nr. AA-6-09/62 din 09 iunie 2011

în privința S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. și anularea Prescripției CA al ANPC

nr. AA-6/09/62/27 din 09 iunie 2011.

Prin decizia din 09 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. reprezentată de avocatul Sergiu

Barbăneagră și menținută decizia din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, instanța de judecată a confirmat legalitatea Hotărârii CA al ANPC

nr. AA-6-09/62 din 09 iunie 2011 și a Prescripției CA al ANPC nr. AA-6/09/62/27

din 09 iunie 2011.

Reclamantul a precizat că venitul obținut de către S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L.

prin încălcarea Legii cu privire la protecția concurenței și stabilit prin Hotărârea

CA al ANPC nr. AA-6-09/62 din 09 iunie 2011, constituie 69 325 lei, motiv din care

s-a adresat în instanța de judecată.

Reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și încasarea în

bugetul de stat de la S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. a 1% din venitul obținut prin

încălcarea legislației cu privire la protecția concurenței, în mărime de 69325 lei.

Prin hotărârea din 02 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

cererea de chemare în judecată înaintată de Consiliul Concurenței a fost admisă

integral.

La 01 noiembrie 2017, S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în

judecată ca nefondată și scutirea de la plata taxei de stat.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a

dat curs cererii de apel, cu acordarea apelantului termen până la 25 ianuarie 2018,

ora 10:00, pentru înlăturarea neajunsurilor și anume prezentarea dovezii achitării

taxei de stat în mărime de 1559 lei.

La 23 ianuarie 2018 S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. a contestat cu recurs încheierea

din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat admiterea cererii

de recurs, casarea încheierii instanței de apel, cu dispunerea scutirii de la plata taxei

de stat.

Prin decizia din 28 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. și menținută încheierea instanței de

apel.

La 31 mai 2018 S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. a depus cerere de apel suplimentară

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

2

Prin decizia din 23 august 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. și menținută hotărârea din 02 octombrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 01 noiembrie 2018, S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. reprezentată de avocatul

Sergiu Barbăneagră, a declarat recurs împotriva deciziei din 23 august 2018 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărârii

instanței de fond și deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și nefondată.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că nu este de acord cu hotărârea

instanței de fond și decizia instanței de apel, pe care le consideră nefondate,

neîntemeiate și pasibile casării, deoarece au fost emise cu încălcarea și aplicarea

eronată a normelor de drept material și procedural.

La fel, a invocat și faptul că cererea de chemare în judecată a fost înaintată cu

încălcarea termenului de prescripție și examinată contrar competenței

jurisdicționale.

Totodată, a relevat că, odată ce prin hotărârea ANPC nr. AA-6-09-09/02 din

09 iunie 2011, s-a instituit o obligație solidară, iar intimatul a menționat că a încasat

de la ÎM „ISEPS-FARMA” SRL suma indicată în hotărâre, S.C. „Didiadi-Prim”

S.R.L. este exonerată de răspundere, temei asupra căruia instanța de judecată nu s-a

expus sub nici o formă, deși a fost invocat la examinarea cauzei în fond.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 23 august 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

14 septembrie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L.

reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră la 01 noiembrie 2018, se consideră

depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L.

reprezentată de avocatul Sergiu Barbăneagră, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

4

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de S.C. „Didiadi-Prim” S.R.L. reprezentată

de avocatul Sergiu Barbăneagră.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială

„Didiadi-Prim” Societate cu Răspudere Limitată reprezentată de avocatul Sergiu

Barbăneagră.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5