2rac-49/19 — încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-537/18

2rac-49/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (M. Juganari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „DV Group Studio”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „DV Group Studio” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Secduc” cu privire la repararea prejudiciului, încasarea dobânzii de

întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Secduc” și

s-a casat hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă:

La 03 august 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „DV Group Studio”

(în continuare „Dv Group Studio" SRL) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Secduc” (în continuare „Secduc"

SRL) cu privire la repararea prejudiciului în mărime de 52287,83 lei, încasarea

dobânzii de întârziere în mărime de 1297,20 de lei și compensarea cheltuielilor de

judecată formate din taxa de stat în sumă de 1608 lei și cheltuieli de asistență juridică

în sumă de 10000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a relatat că între „DV Group Studio" SRL în

calitate de beneficiar și „DV Group Logistic" SRL în calitate de expeditor a fost

încheiat Contractul de expediție nr. VA 421 din 04 mai 2017.

În același context, a menționat că în vederea onorării obligațiunilor

contractuale asumate față de „DV Group Studio" SRL, compania „DV Group

Logistic" SRL a purces la căutarea unui eventual transportator. Ca rezultat, între

„DV Group Logistic" SRL și compania „Secduc" SRL a fost încheiat contractul-

comandă privind prestarea serviciilor de transport nr. VI-149 din 16 mai 2017, în

urma căruia pârâtul s-a obligat să transporte o încărcătură pe ruta România-Moldova.

1

La fel, a indicat că drept urmare a contractelor semnate, compania

transportatoare a preluat la 16 mai 2017 marfa din punctul de încărcare convenit

prealabil.

În continuare, a relevat că la 20 mai 2017 autocamionul care transporta marfa

a perfectat declarația de tranzit la intrarea pe teritoriul țării, iar la data de

22 mai 2017, au fost finisate procedurile vamale și acordat liberul de vamă.

Reclamanta a punctat că conform CMR-ului, destinatarul operațiunii de

transport și persoana cu drept de a dispune de mărfurile transportate era compania

„DV Group Studio" SRL, iar odată ce marfa este liberă de circulație ca efect al

vămuirii, a recepționat cutiile din mijlocul de transport.

„DV Group Studio" SRL a precizat că la 22 mai 2017, în momentul

recepționării cutiilor cu marfă și în momentul deschiderii acestora a depistat că

cutiile sunt pe jumătate goale. Imediat au purces la numărarea cantității de marfă

recepționată, unde au stabilit că marfa a fost livrată incomplet. În același timp au

notat cantitatea de marfă primită și cantitatea de marfă care lipsește din volumul

indicat în invoice și specificația mărfurilor. În acest sens a fost întocmit un

proces-verbal de constatarea a neajunsurilor din 22 mai 2017. Tot la această etapă

au cântărit mărfurile percepute și au constat că au recepționat de fapt numai 46 kg,

pe când conform actelor care însoțeau marfa, inclusiv scrisoarea de trăsură CMR, la

rubrica 11 era menționat că transportatorul a recepționat mărfuri în 7 cutii, care

aveau greutatea totală de 105 kg. În urma numărării pozițiilor de marfa în raport cu

documentele de însoțire a acesteia, au depistat că din numărul total de poziții livrate

în sumă de 447 unități în valoare de 96 959,92 lei, au fost primite de facto 267 de

unități valoarea cărora este de 44 672,09 lei, iar ca rezultat lipsesc 180 unități de

marfă.

Totodată, a subliniat că la procesul-verbal din 22 mai 2017 a fost anexată lista

de inventariere nr. 1 a mărfurilor recepționate în raport cu mărfurile devamate

conform invoice-lui și actelor de însoțire. La acel moment s-a făcut diferența dintre

mărfurile primite de transportator la momentul încărcării acestora față de mărfurile

primite de facto la momentul descărcării.

Astfel, ținând cont de faptul că vinovat de pierderea parțială a încărcăturii se

face transportatorul, în conformitate cu art. 1002 alin. (2) Cod Civil, a formulat

pretențiile sale direct contra transportatorului „Secduc" SRL.

„DV Group Studio" SRL a precizat că în scopul soluționării litigiului dat pe

cale amiabilă, la 24 mai 2017, a expediat în adresa „Secduc" SRL somația privind

repararea prejudiciului estimat la suma de 52 287,83 lei în decurs de 5 zile

calendaristice. Deși somația a fost recepționată la 04 august 2016, fapt confirmat

prin avizul de recepție, pârâtul nu a reacționat în nici-un fel, motiv din care s-a

adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Reclamanta a solicitat aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile și

imobile, conturilor bancare și mijloacelor financiare ale pârâtului în valoare totală

de 52287,83 lei, încasarea din contul „Secduc" SRL în beneficiul „DV Group

Studio" SRL a prejudiciului cauzat în mărime de 52287,83 lei, dobânda de întârziere

în mărime de 1297,20 lei, taxa de stat în sumă de 1608,00 lei și cheltuieli de asistență

juridică în mărime de 10 000 de lei.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni,

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. A fost încasat de la „Secduc"

2

SRL în beneficiul „DV Group Studio" SRL, prejudiciul material în sumă de

52287,83 lei și dobânda de întârziere în mărime de 1297, 20 lei. A fost încasate de

la „Secduc" SRL în beneficiul "Dv Group Studio" SRL cheltuielile de judecată în

mărime de 1608 lei, constituite din taxa de stat achitată la depunerea cererii de

chemare în judecată. Capătul de cerere privind încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 10 000 de lei a fost respins ca neîntemeiat și menținută măsura

de asigurare a acțiunii, sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni din 08 august 2017 până la executarea deplină a prezentei hotărâri.

La 11 aprilie 2018, „Secduc” SRL, reprezentată de avocatul Adrian Crețu, a

depus apel împotriva hotărârii din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Hâncești, sediul

Ialoveni, solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de „Secduc” SRL, reprezentată de avocatul Adrian Crețu, casată

hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în partea

admiterii cererii și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost

respinsă cererea înaintată de către „DV Group Studio” SRL privind încasarea

prejudiciului material în sumă de 52 287,83 lei și dobânda de întârziere în sumă de

1297,20 lei, ca fiind neîntemeiată. A fost încasată de la „DV Group Studio” SRL în

beneficiul „Secduc” SRL cheltuielile aferente cauzei și anume: suma de 5000 de lei

cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică și suma de 1 206 lei cu titlu de taxă de

stat achitată pentru examinarea cererii de apel, în instanța de apel. A fost ridicată

măsura de asigurare aplicată prin încheierea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

din 08 august 2017 asupra bunurilor mobile și imobile, pe conturile bancare și pe

mijloacele financiare deținute de ”Secduc” SRL. În rest hotărârea primei instanțe a

fost menținută fără modificări.

La 21 noiembrie 2018, „DV Group Studio” SRL, a depus recurs împotriva

deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului, recurenta a menționat că nu este de acord cu decizia

din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, deoarece la emiterea acesteia

instanța de apel a încălcat normele de drept, a aplicat legea care nu trebuia să fie

aplicată și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La fel, a relevat că instanța ierarhic inferioară nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru examinarea cauzei, lăsându-se dusă în eroare de

fragmentele unor prevederi legale invocate de apelant în cererea de apel și nu a ținut

cont de argumentele sale indicate în referința depusă asupra apelului.

Totodată, a opinat că cererea de chemare în judecată este întemeiată de fapt și

de drept. Astfel, prima instanță comparativ cu Curtea de Apel corect a determinat

împrejurările cauzei, iar hotărârea emisă este legală și întemeiată, motiv din care

instanța de recurs urmează să o mențină și să caseze decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 20 septembrie 2018 și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 09 octombrie 2018.

3

În aceste circumstanțe recursul, declarat de „DV Group Studio” SRL la

21 noiembrie 2018, se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 11 ianuarie 2019 „Secduc” SRL reprezentată de avocatul Adrian Crețu a

depus referință asupra cererii de recurs prin care a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de „DV Group Studio” SRL, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

4

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de „DV Group Studio” SRL.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „DV Group Studio”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5