2ra-150/19 — cu privire la incasarea restantei la platile salariale, declararea nulitatii actului juridic

Dosarul nr. 2ra-150/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central – A. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Taf-Service”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Artiom

Stancov împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Taf-Service” cu privire la

încasarea restanței la plățile salariale și cererea reconvențională înaintată de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Taf-Service” împotriva lui Artiom Stancov cu

privire la declararea nulității actului juridic și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care s-a

admis cererea de apel declarată de către Artiom Stancov, s-a casat hotărârea din 12

aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre,

constată :

La 20 septembrie 2017 Artiom Stancov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Taf-Service”, solicitând încasarea restanței salariale pentru perioada

ianuarie 2017-octombrie 2017 în sumă de 117 000 lei, indemnizația pentru concediul

anual de odihnă nefolosit în sumă de 13 000 lei și a penalității legale în sumă de

16 380 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că la 07 mai 2015 a fost angajat în

calitate de vice-director al SRL „Taf-Service”, în baza contractului individual de

muncă, pe o perioadă nedeterminată.

Potrivit contractului individual de muncă, în calitate de salariat, și-a asumat

obligația de a-și executa obligațiunile față de angajator, iar ultimul de a asigura

executarea muncii sub autoritatea sa și a achita salariul net lunar în mărime de

13 000 lei.

Totodată, în vederea executării atribuțiilor sale, de către angajator, i-a fost

eliberată procura din 11 mai 2015, în scopul reprezentării SRL „Taf-Service”.

1

A indicat că inițial salariul era ridicat din casieria societății în numerar, iar

începând cu luna septembrie 2015, salariul în sumă de 12 973,31 lei era transferat la

contul său bancar de card. Ultimul salariu achitat de către SRL „Taf-Service” a fost

pentru luna decembrie 2015.

Astfel, începând cu ianuarie 2016 și până la depunerea acțiunii în instanța de

judecată SRL „Taf-Service” nu și-a onorat obligațiunile sale contractuale și nu a

achitat restanța la salariu, fiind aduse numai promisiuni din partea administratorului

societății.

A mai indicat că raporturile de muncă dintre salariat și angajator nu au încetat.

Având în vedere că angajatorul nu-și onora obligațiunile sale contractuale la

01 ianuarie 2017 salariatul a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SRL

„Taf-Service” cu privire la încasarea restanței la plățile salariale și alte plăți, care a

fost admisă prin hotărârea din 21 martie 2017 a Judecătoriei Bălți, fiind încasată în

folosul lui Artiom Stancov restanța salarială în sumă de 156 000 lei, indemnizația

pentru concediul nefolosit în anul 2016 în sumă de 13 000 lei și penalitatea în sumă

de 16 380 lei. Hotărârea în cauză a devenit definitivă și executată integral.

Reclamantul a invocat că circumstanțele și faptele pe care se întemeiază cauza

dată au la bază aceleași raporturi juridice de muncă și aceleași circumstanțe, care nu

urmează a fi probate repetat. Perioada pentru care a fost încasată restanța la salariu

este 01.01.2016-01.01.2017, iar SRL „Taf Service” în continuare evită să-și exercite

obligațiile asumate, astfel înregistrând o restanță la salariu pentru o perioadă de 9

luni, 01.01.2017-01.10.2017, în sumă de 117 000 lei.

A menționat că în pct. 7.1 din contractul individual de muncă din 07.05.2015

se prevede că angajatorul își asumă obligația să-i acorde salariatului concediul anual

de odihnă de 28 de zile. Astfel, angajatorul datorează salariatului și indemnizația

anuală de concediu de odihnă pentru perioada 2016-2017 în mărime de 13 000 lei.

Totodată, pentru neachitarea în termen a salariului angajatorul urmează să

achite o penalitate legală de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere în mărime de

14 040 lei pentru restanța la salariu neachitat pentru ultimele 6 luni, ce constituie

78 000 lei. De asemenea, angajatorul urmează să achite o penalitate de 0,1 % pentru

neachitarea în termen a indemnizației de concediu pentru anul 2016, ce constituie

2340 lei.

La 19 ianuarie 2018 SRL „Taf-Service” a depus cerere reconvențională

împotriva lui Artiom Stancov, solicitând declararea nulității contractului individual

de muncă din 07 mai 2015, încheiat între SRL „Taf-Service” și Artiom Stancov.

În motivarea cererii a invocat că potrivit contractului individual de muncă din

07 mai 2015 Artiom Stancov a fost angajat la SRL „Taf-Service” în calitate de vice-

director (manager), însă, în realitate primul nu a desfășurat nici o activitate de muncă

la societate, motiv pentru care consideră că acest contract urmează a fi declarat nul,

fiind unul fictiv și fără intenția de a produce efecte juridice.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de către Artiom Stancov împotriva SRL „Taf-

Service” cu privire la încasarea restanțelor la plățile salariale ca fiind neîntemeiată.

S-a admis cererea reconvențională depusă de către SRL „Taf-Service”. S-a declarat

nul contractul individual de muncă din 07 mai 2015, încheiat între SRL „Taf-

2

Service” și Artiom Stancov. S-a încasat de la Artiom Stancov în beneficiul SRL

„Taf-Service” taxa de stat în mărime de 270 lei. (f.d. 94, 102-104)

La 08 mai 2018 Artiom Stancov a depus apel împotriva hotărârii din 12 aprilie

2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central. A solicitat casarea hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi decizii, prin care a admite cererea de chemare în judecată

depusă de către Artiom Stancov și a respinge cererea reconvențională depusă de

către SRL „Taf-Service”, precum și a încasa cheltuielile de judecată. (f.d. 98, 113-

116)

Prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de către Artiom Stancov. S-a casat hotărârea din 12 aprilie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre, prin care cererea de

chemare în judecată depusă de către Artiom Stancov s-a admis parțial. S-a încasat

de la SRL „Taf-Service” în beneficiul lui Artiom Stancov restanța salarială pentru

perioada 01.01.2017-01.10.2017 în sumă de 117 000 lei și indemnizația pentru

concediul anual nefolosit în mărime de 13 000 lei. În rest, acțiunea s-a respins. S-a

respins cererea reconvențională depusă de către SRL „Taf-Service” împotriva lui

Artiom Stancov cu privire la declararea nulității contractului individual de muncă

din 07 mai 2015, încheiat între SRL „Taf-Service” și Artiom Stancov. S-a încasat de

la SRL „Taf-Service” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2406 lei. (f.d.

152, 153-158)

La 23 octombrie 2018 și la 22 ianuarie 2019 SRL „Taf-Service” a declarat

recurs împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii din 12 aprilie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central. (f.d. 166-168, 180-184)

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că decizia instanței de apel

este ilegală și neîntemeiată.

A menționat că instanța de apel nu a dat răspuns la toate argumentele invocate

de către intimat în instanța inferioară.

A mai indicat că, a prezentat suficiente probe care demonstrează că contractul

individual de muncă din 07.05.2015 nu reprezintă un contract sinalagmatic, care ar

produce efecte juridice, fiind unul fictiv.

La 10 ianuarie 2019 Artiom Stancov, reprezentat de avocatul Ghenadie

Bambuleac a depus referință, solicitând a declara recursul depus de către SRL „Taf-

Service” împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți ca fiind

inadmisibil. (f.d. 178-179)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 16 octombrie

2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 23 octombrie 2018, este depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SRL

„Taf-Service” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

3

a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SRL „Taf-Service” asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către SRL „Taf-Service”, inadmisibil.

4

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a), 440 alin.

(1) și (11) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Taf-Service”,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5