2ra-119/19 — repararea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-119/19 — repararea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-119/19
prima instanță: Judecătoria Bălți (jud. V. Pădurari)
instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi)
ÎNCHEIERE
16 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Marcel Crișciuc
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni
„Contact-Market” împotriva lui Marcel Crișciuc cu privire la repararea prejudiciului
material și încasarea cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Contact-Market”, casată hotărârea
din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Bălți și emisă o nouă hotărâre
constată:
La 5 noiembrie 2015, SA „Contact-Market” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Marcel Crișciuc cu privire la repararea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii a invocat că la data de 12 iulie 2015, ora 8.00, vânzătorul
din magazinul SA „Contact-Market” a depistat că sala comercială, depozitul și
oficiul magazinului sunt inundate cu apă, care se scurgea ambundent din tavan și
pereți.
Ca urmare, a fost anunțat serviciul de avariere a ÎM „GLC Bălți”, care a
constatat că scurgerea apei a avut loc din apartamentul XXXXX, ce aparține
pârâtului, însă nu au avut acces în imobil, pe motiv că locuitorii lipseau.
Mai târziu, a fost înlăturată scurgerea de o persoană terță, care s-a interesat de
paguba cauzată și care a comunicat că este de acord să repare o parte din aceasta.
Ulterior, directorul magazinului a fost contactat de către Marcel Crișciuc, care
a întrebat despre mărimea prejudiciului cauzat prin inundare, fiindu-i comunicat că
prejudiciul urmează a fi constatat prin calcularea sumei necesare pentru reparația
lucrurilor deteriorate.
Reclamanta a menționat că anterior, la data de 13 noiembrie 2011, a mai avut
loc inundarea magazinului din același apartament, acest fapt fiind confirmat prin
1
actul de constatare din 15 noiembrie 2011. În cazul anterior, la fel Marcel Crișciuc
a promis că va repara prejudiciul, însă nu a făcut-o.
A indicat reclamanta că în urma inundației, SA „Contact-Market” a suferit un
prejudiciu material, inclusiv tehnica deteriorată a fost schimbată, deoarece nu a putut
fi reparată.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta și-a concretizat pretențiile,
solictând încasarea de la pârât în beneficiul SA „Contact-Market” a costului
lucrărilor de reparație în mărime de 18 632,50 de lei, costul mărfii deteriorate în
mărime de 1 474 de lei, costul monitorului și claviaturii în mărime de 2 470 de lei,
costul telefonului – 1 559 de lei, achitarea lucrurului suplimentar al personalului –
1 275 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Bălți, acțiunea a fost respinsă
ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul
declarat de către SA „Contact-Market”, casată hotărârea primei instanțe, cu emiterea
unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. A fost încasată de la Marcel Crișciuc suma
de 20 945 de lei cu titlu de prejudiciu material.
Prin încheierea din 8 iunie 2017 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea
SA „Contact-Market” privind emiterea unei decizii suplimentare.
La 16 noiembrie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Marcel Crișciuc a
declarat recurs împotriva deciziei din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Bălți,
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar
probele administrate, a interpretat și aplicat eronat normele de drept material și
procedural, iar concluziile formulate vin în contradicție cu circumstanțele de fapt și
de drept ale pricinii.
Examinând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Marcel Crișciuc ca inadmisibil,
din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare
prevăzut la art. 434 CPC.
Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul
de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție constată că recursul declarat de către Marcel Crișciuc urmează
a fi considerat inadmisibil din motiv că este depus cu omiterea termenului de
declarare.
Astfel, după cum denotă actele cauzei, decizia Curții de Apel Bălți contestată
cu recurs de Marcel Crișciuc, prin care a fost admis apelul declarat de SA „Contact-
Market”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre de admitere a
acțiunii, a fost emisă și pronunțată la 21 februarie 2017, în prezența reprezentantului
2
lui Marcel Crișciuc - avocatul Oxana Melnic, fapt ce se oglindește direct din
procesul-verbal al ședinței instanței de apel din 21 februarie 2017 (f. d. 113-115).
Tot din materialele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel
a fost expediată în adresa părților, inclusiv și a recurentului, la 15 martie 2017, fapt
confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 124).
Cu toate acestea, recursul împotriva deciziei din 21 februarie 2017 a Curții de
Apel Bălți, a fost depus de către Marcel Crișciuc numai la 16 noiembrie 2018.
Prin urmare, se constată că recursul împotriva deciziei instanței de apel este
depus cu omiterea excesivă a termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC,
acesta constituind aproximativ 1 an și 9 luni.
Or, Marcel Crișciuc având la cunoștință despre existența prezentului litigiu și
examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează
atât jurisprudența națională, cât și CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la
instanță prin efectuarea în termen legal a tuturor acțiunilor procedurale, inclusiv și
prin depunerea în termenul legal a cererii de recurs.
Argumentul recurentului privind aflarea sa peste hotarele țării, va fi apreciat ca
fiind neîntemeiat pe motiv că acest fapt nu satisface exigența unor circumstanțe
fundamentale și obligatorii ce ar justifica omiterea termenului în care trebuie
efectuate anumite acțiuni procesuale.
Pe cale de consecință se va menționa că, potrivit alin. (2) art. 434 CPC,
termenul de 2 luni de declarare a recursului, este unul de decădere și nu poate fi
restabilit, prin urmare acesta urma a fi respectat întocmai de către recurentul Marcel
Crișciuc.
La acest segment se va reitera că o astfel de soluție este compatibilă și cu
respectarea standardelor inserate în Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea
nejustificată, chiar și cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar
împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii
judecătorești emise în instanțele de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității
raporturilor juridice.
În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții
Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din
3 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță
nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile
în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou
descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de
introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru
motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurentul a depus
cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a recursului,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul
declarat de Marcel Crișciuc urmează a fi considerat ca inadmisibil.
3
În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. b), art. 440
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de Marcel Crișciuc se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Svetlana Filincova
Nicolae Craiu
4