2ra-1440/19 — repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-1440/19

Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul central) A. Donos

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, G. Scutelnic, D. Corolevschi

ÎNCHEIERE

4 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andrei Smîntîna,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie

Claichnet împotriva lui Andrei Smîntîna, intervenienți accesorii Lilia Claichnet și

Marina Smîntîna, cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 28 iulie 2016, Anatolie Claichnet a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Andrei Smîntîna, prin care a solicitat încasarea de la pârât a sumei de

20 077,48 de lei cu titlu de prejudiciu material, 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, 602 lei cheltuieli de judecată pentru taxa de stat, 1 080 de lei și 30,40 de lei

cheltuieli pentru efectuarea expertizei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că conform situației din 24 aprilie

2016, în urma scurgerilor de apă din apartamentul nr. 9 din str. Krîlov, 2, mun.

Bălți, proprietarul cărui este Andrei Smîntîna, a fost inundat apartamentul nr. 7, str.

Krîlov, situat cu un etaj mai jos.

Conform raportului de expertiză nr. 0380464 din 25 mai 2016, prejudiciul

material a fost estimat în sumă de 20 077,48 de lei.

La 8 iunie 2016 reclamantul a somat în scris pârâtul despre prejudiciul cauzat,

însă cererea sa a rămas nesoluționată.

Prin încheierea protocolară din 5 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul

central, în calitate de intervenienți accesorii, în proces s-au atras Lilia Claichnet și

Marina Smîntîna.

Prin hotărârea din 3 iulie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Claichnet împotriva lui

Andrei Smîntîna, intervenienți accesorii Lilia Claichnet și Marina Smîntîna, cu

privire la repararea prejudiciului material și moral.

1

S-a încasat de la Andrei Smîntîna în beneficiul lui Anatolie Claichnet, suma

de 20 077,48 de lei cu titlu de prejudiciu material și cheltuielile de judecată în

sumă de 1 712,72 de lei.

În rest, pretențiile cu privire la repararea prejudiciului moral, s-au respins ca

neîntemeiate.

Instanța de fond și-a întemeiat soluția în baza prevederilor art. 315 alin. (6)

art. 1398 alin. (1) și art. 1413 din Codul civil.

În acest sens, prima instanță a constatat că, reclamantul Anatolie Claichnet

este proprietarul apartamentului nr.7 din str. Krîlov 2, mun. Bălți, iar pârâtul

Andrei Smîntîna este proprietarul apartamentului nr.9 din str. Krîlov 2, mun. Bălți.

La 23 aprilie 2016 apartamentul reclamantului a fost inundat din apartamentul

nr. 9, str. Krîlov 2, mun. Bălți, care aparține pârâtului Andrei Smîntîna.

Pe faptul inundării apartamentului, la 24 aprilie 2016 reclamantul a sesizat

prin plângere Inspectoratul de Politie Bălți.

Prin încheierea Inspectoratului de Politie Bălți din 24 aprilie 2016 s-a

constatat că inundația s-a produs de la țeava de conducere a apei din apartamentul

nr. 9 al cărui proprietar este Andrei Smîntîna.

Conform raportului de expertiză nr. 0380464 din 25 mai 2016, expertiza fiind

petrecută cu participarea reclamantului și a pârâtului, prejudiciul material cauzat în

urma inundației apartamentului nr.7 din str. Krîlov 2, mun. Bălți, constituie

20 077,48 de lei.

Astfel, instanța a conchis că în urma acțiunilor vinovate ale pârâtului, prin

inundarea apartamentului reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material. Iar,

vina pârâtului în producerea inundației se manifestă prin neglijența față de

proprietatea sa, fiind ignorate prevederile art. 315 alin. (6) din Codul civil, potrivit

cărora proprietarul este obligat să îngrijească și să întrețină bunul ce-i aparține dacă

legea sau contractul nu prevede altfel.

La 27 iulie 2018 Andrei Smîntîna a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei hotărâri noi prin care cererea

de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Andrei Smîntîna și s-a menținut hotărârea din 3 iulie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul central.

La 31 mai 2019, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d. 30), Andrei

Smîntîna a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu soluția instanțelor inferioare

de judecată, invocând că este neîntemeiată și emisă cu încălcarea normelor de drept

material.

Consideră că instanțele de judecată în mod eronat au admis cererea de

chemare în judecată privind repararea prejudiciului material, în circumstanțele în

care nu a fost constatată vinovăția în baza unui act de constatare a inundației emis

de către un organ competent.

La fel, consideră că instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art.

315 alin. (6) din Codul civil și au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, și

anume art. 1413 din Codul civil.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a

fost recepționată de Andrei Smîntîna la 16 aprilie 2019 (vol. II, f.d. 18), respectiv,

recursul declarat la 31 mai 2019, este în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Andrei Smîntîna, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Andrei Smîntîna.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4