2ra-47/19 — transmiterea in posesie a bunurilor ipotecate, evacuarea persoanelor si bunurilor acestora din bunurile imobile ipotecate si incasarea cheltuielilor de judecata; declararea nulitatii contractului de ipoteca

2ra-47/19 — transmiterea in posesie a bunurilor ipotecate, evacuarea persoanelor si bunurilor acestora din bunurile imobile ipotecate si incasarea cheltuielilor de judecata; declararea nulitatii contractului de ipoteca (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-47/19

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (judecător A. Rusu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Minciuna, V. Mihaila și V. Sîrbu)

D E C I Z I E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Vasile Cepoi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca“ SA împotriva Liliei Cepoi și a lui Vasile Cepoi cu privire

la transmiterea în posesie a bunurilor imobile ipotecate, evacuarea persoanelor și

bunurilor acestora din bunurile imobile ipotecate și încasarea cheltuielilor de

judecată; și la cererea reconvențională depusă de Vasile Cepoi împotriva Liliei

Cepoi și BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA cu privire la declararea

nulității contractului de ipotecă,

împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

apelul declarat de Vasile Cepoi și cererea de alăturare la apel depusă de Lilia Cepoi

au fost respinse și a fost menținută hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei

Ungheni, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 10 octombrie 2011, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a depus

cerere de chemare în judecată împotriva „Liaprod“ SRL (din data de

16 martie 2017, în proces de insolvabilitate) și Liliei Cepoi, intervenient accesoriu

Vasile Cepoi, cu privire la încasarea din contul „Liaprod“ SRL a datoriei în sumă

de 146 109, 65 dolari SUA și 270 525, 27 lei, precum și a dobânzii de întârziere în

sumă de 39 788, 8 lei; transmiterea de la Lilia Cepoi a bunurilor imobile ipotecate

amplasate în XXXXX, și anume: casa de locuit individuală cu suprafața de 136, 4

m2, nr. cadastral XXXXX.01, construcția comercială cu suprafața de 25, 4 m2, nr.

cadastral XXXXX.02, construcția comercială cu suprafața de 57, 2 m2, nr.

cadastral XXXXX.03 și terenul pentru construcții cu suprafața de 0, 0841 ha, nr.

cadastral XXXXX; transmiterea de la „Liaprod“ SRL a bunurilor mobile gajate, și

anume a țigărilor în asortiment; evacuarea Liliei și a lui Vasile Cepoi din bunurile

imobile cu nr. cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX; și

încasarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 4-7).

1

În motivarea acțiunii, reclamanta BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA

a susținut că la 26 noiembrie 2010, a încheiat cu „Liaprod“ SRL contractul de

credit nr. 3641, prin care i-a acordat „Liaprod“ SRL un credit bancar în sumă de

139 000 de dolari SUA, cu rambursare în rate, termenul final de rambursare fiind

stabilit pentru data de 26 noiembrie 2015.

Reclamanta a mai menționat că la tot la 26 noiembrie 2010, a încheiat cu

„Liaprod“ SRL contractul de credit nr. 3642, prin care i-a acordat „Liaprod“ SRL

un credit bancar în sumă de 250 000 de lei, cu rambursare în rate, termenul final de

rambursare fiind stabilit pentru data de 26 noiembrie 2015.

Reclamantul a indicat că în scopul garantării executării de către „Liaprod“

SRL a obligațiilor de rambursare a creditelor bancare și a plăților aferente, la

30 noiembrie 2010, a încheiat cu Lilia Cepoi contractul de ipotecă pe care notarul

public Galina Maslova l-a înregistrat sub nr. 3080.

Reclamanta a relevat că prin acest contract de ipotecă, în favoarea sa a fost

instituită ipoteca asupra următoarelor bunuri imobile amplasate în XXXXX: casa

de locuit individuală cu suprafața de 136, 4 m2, nr. cadastral XXXXX.01,

construcția comercială cu suprafața de 25, 4 m2, nr. cadastral XXXXX.02,

construcția comercială cu suprafața de 57, 2 m2, nr. cadastral XXXXX.03 și

terenul pentru construcții cu suprafața de 0, 0841 ha, nr. cadastral XXXXX.

Reclamanta a subliniat că ipoteca a fost înregistrată în Registrul bunurilor

imobile la 01 decembrie 2010.

Reclamanta a precizat că bunurile imobile ipotecate au fost evaluate la suma

de 863 000 de lei, din care motiv la 26 noiembrie 2010, a încheiat cu „Liaprod“

SRL contractul de gaj nr. 3641, prin care în favoarea reclamantei au fost gajate

țigări în asortiment, potrivit anexei nr. 1 la contract, în valoare totală de 1 353 000

de lei.

În continuare, reclamanta a afirmat că „Liaprod“ SRL nu își onorează

obligațiile asumate prin contractele de credit, și nu anume nu rambursează sumele

bănești în conformitate cu graficul convenit, admițând restanțe.

Astfel, reclamanta a arătat că în baza contractului de credit nr. 3641 din

26 noiembrie 2010, „Liaprod“ SRL a acumulat o datorie totală în sumă de

146 109, 65 dolari SUA, compusă din suma de 139 000 de dolari SUA cu titlu de

datorie de bază, suma de 5 594, 34 dolari SUA cu titlu de dobândă și suma de

1 515, 31 dolari SUA cu titlu de penalitate la dobândă.

Tot aici, reclamanta a indicat că în baza contractului de credit nr. 3642 din

26 noiembrie 2010, „Liaprod“ SRL a acumulat o datorie totală în sumă de

270 525, 27 lei, compusă din suma 250 000 de lei cu titlu de datorie de bază, suma

de 16 207, 79 lei cu titlu de dobândă și suma de 4 317, 48 lei cu titlu de penalitate

la dobândă.

În continuare, reclamanta a relatat că la 07 iulie 2011, a expediat în adresa

„Liaprod“ SRL și Liliei Cepoi o notificare privind exercitarea dreptului de ipotecă

și a dreptului de gaj, solicitând de la „Liaprod“ SRL achitarea integrală a datoriilor

acumulate în baza contractelor de credit și comunicând rezilierea unilaterală a

acestora.

2

Reclamanta a indicat că potrivit mențiunilor factorului poștal, la adresa la

care a fost expediată notificarea către „Liaprod“ SRL nu există o asemenea

întreprindere, iar la adresa la care a fost expediată notificarea către Lilia Cepoi și

Vasile Cepoi, aceștia nu locuiesc.

Totuși, reclamanta a declarat că la 03 august 2011, notificarea a fost

înmânată contra semnătură Liliei Cepoi, care este și administrator al „Liaprod“

SRL, fiind acordat un termen de 20 de zile pentru satisfacerea pretențiilor, ce a fost

ignorat.

Respectiv, reclamanta a indicat că la 26 august 2011, a înregistrat în

Registrul bunurilor imobile preavizul privind exercitarea dreptului de ipotecă, în

care se menționează acordarea termenului de 20 de zile pentru transmiterea

benevolă a bunurilor ipotecate.

De asemenea, reclamanta a evidențiat că la 19 august 2011, a înregistrat în

Registrul bunurilor mobile preavizele privind exercitarea dreptului de gaj, în care

se menționează acordarea termenului de 10 zile pentru transmiterea benevolă a

bunurilor gajate.

Așadar, reclamanta a reliefat că în termenele acordate, „Liaprod“ SRL nu și-

a stins datoriile, iar debitorii gajiști și ipotecari nu au transmis bunurile solicitate în

posesia băncii.

În susținerea cerinței privind rezilierea unilaterală a contractelor de credit,

reclamanta a făcut trimitere la art. 1242 din Codul civil și la pct. 5.4 din contractele

de credit.

În susținerea pretenției privind exercitarea dreptului de gaj, reclamanta a

invocat art. 61 alin. (1) din Legea nr. 449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj și pct.

5 din contractul de gaj, iar în susținerea pretenției privind executarea dreptului de

ipotecă – art. 30 alin. (1) din Legea nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă

și pct. 10 lit. b) din contractul de ipotecă nr. 3080 din 30 noiembrie 2010.

În subsidiar, reclamanta a indicat că este îndreptățită să solicite încasarea

dobânzii de întârziere din momentul aducerii la cunoștința „Liaprod“ SRL a

notificării privind rambursarea datoriilor, având ca temei art. 1243 alin. (3) și 619

din Codul civil.

În final, reclamanta a relevat că a avizat prin notificare și asupra neonorării

obligațiilor prevăzute la pct. 9 lit. h) și k) din contractul de ipotecă, având în vedere

că în temeiul hotărârii judecătorești din 08 aprilie 2011, Vasile Cepoi a devenit

coproprietar al bunurilor imobile ipotecate.

În ședința de judecată din 19 aprilie 2012, reprezentantul reclamantei BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, avocatul Eduard Digore, a depus cerere

prin care a majorat cuantumul pretențiilor privind încasarea dobânzii de întârziere

până la suma de 24 955, 52 dolari SUA și, respectiv, până la suma de 46 205, 71

lei (vol. I, f.d. 48-49; 53). Totodată, reprezentantul reclamantei a solicitat încasarea

taxei de stat în sumă de 50 000 de lei.

În ședința de judecată din 06 august 2012, reprezentantul intervenientului

accesoriu Vasile Cepoi, avocatul Tamara Casian, a depus cerere reconvențională

împotriva Liliei Cepoi și BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA cu privire la

3

declararea nulității contractului de ipotecă nr. 3080 din 30 noiembrie 2010 (vol. I,

f.d. 67-68; 86-87).

În motivarea acțiunii reconvenționale, Vasile Cepoi a susținut că la

02 noiembrie 1986, a fost înregistrată căsătoria sa cu Lilia Cepoi, iar la nuntă

bunicul soției, Alexandru Semenciuc, le-a donat casa din XXXXX.

Vasile Cepoi a relatat că la 27 noiembrie 1997, Alexandru Semenciuc a

întocmit un contract de donație, care a fost autentificat de către secretarul Primăriei

com. Zagarancea, r. Ungheni, dar la Oficiul cadastral teritorial Ungheni al ÎS

„Cadastru“ acest contract nu a fost înregistrat.

Vasile Cepoi a explicat că pe parcursul căsătoriei, au reconstruit casa, iar în

locul șopronului vechi și al bucătăriei de vară, au edificat niște construcții capitale.

În aceeași ordine de idei, Vasile Cepoi a arătat că în anul 2001, în locul

garajului din lemn au construit un garaj cu anexă din piatră albă.

Vasile Cepoi a evidențiat că la 13 iunie 2005, au obținut titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, iar la 14 iunie 2005, au înregistrat

imobilul în Registrul bunurilor imobile conform situației la data obținerii titlului, și

nu conform situației imobilului la data donației, având însă ca temei de înregistrare

contractul de donație din 27 noiembrie 1997.

În continuare, Vasile Cepoi a reliefat că în anul 2006, au extins construcția

garajului cu anexă din piatră albă, reprofilându-l în magazin cu depozit, iar la

18 septembrie 2006, au obținut de la Primăria com. Zagarancea autorizația de

schimbare a destinației, după ce, la 21 septembrie 2006, construcțiile în cauză au

fost înregistrate la Oficiul cadastral teritorial Ungheni al ÎS „Cadastru“.

Vasile Cepoi a invocat că prin hotărârea din 29 aprilie 2011 a Judecătoriei

Ungheni, căsătoria sa cu Lilia Cepoi a fost desfăcută, iar bunurile imobile cu nr.

cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX au fost recunoscute

proprietate comună în devălmășie și au fost partajate, fiecărui dintre foștii soți

fiindu-i atribuită câte 1/2 cotă-parte ideală din aceste bunuri imobile.

Astfel, Vasile Cepoi a invocat că Lilia Cepoi, contrar art. 369 din Codul

civil, a încheiat contractul de ipotecă fără acordul său, ceea ce duce la nulitatea

contractului respectiv în temeiul art. 207 și 220 alin. (2) din Codul civil.

În ședința de judecată din 06 august 2012, reprezentantul reclamantei BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, avocatul Eduard Digore, a depus cerere

prin care a majorat cuantumul pretențiilor privind încasarea dobânzii de întârziere

până la suma de 32 241 de dolari SUA și, respectiv, până la suma de 60 213, 73 lei

(vol. I, f.d. 81-83; 86-87).

În ședința de judecată din 13 iunie 2017, reprezentantul reclamantei BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, Octavian Croitoru, a depus cerere prin

care a renunțat la pretențiile împotriva „Liaprod“ SRL privind încasarea datoriei, a

dobânzii de întârziere, a penalității la dobândă și transmiterea bunurilor gajate, i-a

indicat pe Lilia Cepoi și Vasile Cepoi în calitate de copârâți, solicitând, în final,

transmiterea de la Lilia Cepoi și Vasile Cepoi a bunurilor imobile ipotecate

amplasate cu nr. cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX;

evacuarea Liliei Cepoi și a lui Vasile Cepoi, cât și a tuturor persoanelor și

4

bunurilor acestora din bunurile imobile nominalizate; și încasarea cheltuielilor de

judecată (vol. I, f.d. 181; 182-183).

Prin hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central, corectată prin încheierea din 15 ianuarie 2018 a Judecătoriei Ungheni,

sediul Central, acțiunea inițială înaintată de BC „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca“ SA a fost admisă integral, iar acțiunea reconvențională înaintată de Vasile

Cepoi a fost respinsă ca neîntemeiată (vol. II, f.d. 28-37; 23-24). S-au deposedat

silit Lilia Cepoi și Vasile Cepoi de casa de locuit individuală cu suprafața de 136, 4

m2, nr. cadastral XXXXX.01, construcția comercială cu suprafața de 25, 4 m2, nr.

cadastral XXXXX.02, construcția comercială cu suprafața de 57, 2 m2, nr.

cadastral XXXXX.03 și terenul pentru construcții cu suprafața de 0, 0841 ha, nr.

cadastral XXXXX, amplasate XXXXX, cu transmiterea acestor bunuri imobile în

posesia și administrarea BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, pentru

comercializare de sine stătătoare în vederea stingerii datoriilor conform

contractelor de credit nr. 3641 și 3642. S-au evacuat Lilia Cepoi și Vasile Cepoi,

cât și toate persoanele și bunurile acestora din bunurile imobile nominalizate. S-a

încasat în beneficiul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, în mod solidar

din contul Liliei Cepoi și a lui Vasile Cepoi, taxa de stat în sumă de 50 000 de lei.

La 16 ianuarie 2018, Vasile Cepoi a declarat apel împotriva hotărârii din 18

decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central (vol. II, f.d. 39-43).

La 17 ianuarie 2018, Lilia Cepoi a depus cerere de alăturare la apelul

declarat de Vasile Cepoi împotriva hotărârii din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei

Ungheni, sediul Central (vol. II, f.d. 44-47).

Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Vasile Cepoi și cererea de alăturare la apel depusă de Lilia Cepoi au fost respinse

și a fost menținută hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central (vol. II, f.d. 106-118).

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au reținut că

hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Ungheni, prin care bunurile imobile

ipotecate au fost recunoscute proprietate comună în devălmășie, nu poate avea

efect retroactiv, ceea ce înseamnă că la 30 noiembrie 2010, când a fost încheiat

contractul de ipotecă, Vasile Cepoi nu era coproprietar al bunurilor enunțate și,

respectiv, acordul său la încheierea contractului de ipotecă nu era necesar.

Totodată, instanțele ierarhic inferioare au considerat a fi declarativ

argumentul Liliei Cepoi privind aplicabilitatea temeiului de nulitate prevăzut la art.

229 din Codul civil.

La 09 octombrie 2018, Vasile Cepoi a declarat recurs împotriva deciziei din

20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, cu trimiterea cauzei

spe rejudecare în instanța de fond (vol. II, f.d. 127-135).

În motivarea recursului, recurentul Vasile Cepoi a invocat că instanța de apel

eronat a constatat că la 30 noiembrie 2010, când a fost constituită ipoteca asupra

casei de locuit individuale cu nr. cadastral XXXXX.01, construcției comerciale cu

nr. cadastral XXXXX.02, construcției comerciale cu nr. cadastral XXXXX.03 și

5

terenului pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX, amplasate XXXXX, aceste

bunuri se aflau în proprietatea exclusivă a Liliei Cepoi.

Aici, recurentul a explicat că la 02 noiembrie 1986, a fost înregistrată

căsătoria sa cu Lilia Cepoi, iar la nuntă bunicul soției, Alexandru Semenciuc, le-a

donat casa din XXXXX.

Recurentul a relatat că la 27 noiembrie 1997, Alexandru Semenciuc a

întocmit un contract de donație, care a fost autentificat de către secretarul Primăriei

com. Zagarancea, r. Ungheni, dar la Oficiul cadastral teritorial Ungheni al ÎS

„Cadastru“ acest contract nu a fost înregistrat.

Recurentul a indicat că pe parcursul căsătoriei, deopotrivă cu soția a

reconstruit casa, iar în locul șopronului vechi și al bucătăriei de vară, au edificat

niște construcții capitale. În aceeași ordine de idei, recurentul a arătat că în anul

2001, în locul garajului din lemn au construit un garaj cu anexă din piatră albă.

Recurentul a evidențiat că la 13 iunie 2005, a fost obținut titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, iar la 14 iunie 2005, a fost

înregistrat imobilul în Registrul bunurilor imobile conform situației la data

obținerii titlului, și nu conform situației imobilului la data donației, având însă ca

temei de înregistrare contractul de donație din 27 noiembrie 1997.

În continuare, recurentul a menționat că în anul 2006, a fost extinsă

construcția garajului cu anexă din piatră albă, reprofilându-l în magazin cu depozit,

iar la 18 septembrie 2006, a fost obținută de la Primăria com. Zagarancea

autorizația de schimbare a destinației, după ce, la 21 septembrie 2006, construcțiile

în cauză au fost înregistrate la Oficiul cadastral teritorial Ungheni al ÎS „Cadastru“.

Din acest punct de vedere, recurentul opinează că pe parcursul căsătoriei sale

cu Lilia Cepoi, valoarea casei de locuit individuale cu nr. cadastral XXXXX.01, a

construcției comerciale cu nr. cadastral XXXXX.02, a construcției comerciale cu

nr. cadastral XXXXX.03 și a terenului pentru construcții cu nr. cadastral XXXXX

a crescut considerabil, fapt constatat și prin hotărârea din 20 iulie 2016 a

Judecătoriei Ungheni.

Recurentul a precizat că prin hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei

Ungheni, căsătoria sa cu Lilia Cepoi a fost desfăcută, iar bunurile imobile cu nr.

cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX au fost recunoscute

proprietate comună în devălmășie și au fost partajate, fiecărui dintre foștii soți

fiindu-i atribuită câte 1/2 cotă-parte ideală din aceste bunuri imobile.

Astfel, recurentul consideră că instanțele ierarhic inferioare trebuiau să țină

cont de prevederile art. 20 alin. (3) din Codul familiei, și anume de faptul că sunt

proprietate în devălmășie a soților bunurile imobile care au fost construite,

constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, chiar dacă sunt

procurate sau depuse pe numele unuia dintre soți.

La fel, recurentul a subliniat că în conformitate cu art. 39 alin. (1) din Legea

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, la înregistrarea

dreptului de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor imobile, în baza

cererii unuia sau a ambilor soți, în registrul bunurilor imobile se indică datele

despre ambii soți dacă aceste bunuri au fost procurate sau construite în timpul

6

căsniciei lor și dacă contractul dintre soți, autentificat notarial, nu prevede altfel,

dar neînscrierea în registrul bunurilor imobile a datelor despre celălalt soț nu

conduce la pierderea de către acesta a dreptului de proprietate asupra bunurilor

procurate sau construite în timpul căsniciei.

În această ordine de idei, recurentul a specificat că în pct. 3 din contractul de

ipotecă nr. 3080 din 30 noiembrie 2010 este indicat că bunul ipotecat aparține

debitorului ipotecar, adică Liliei Cepoi, în baza contractului de donație nr. 19 din

27 noiembrie 1997 și a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

9207700288 din 13 iunie 2005, care a fost înregistrat de către Oficiul cadastral

teritorial Ungheni al ÎS „Cadastru“ la 14 iunie 2015, fapt confirmat prin extrasul

din Registrul bunurilor imobile din 24 noiembrie 2010.

Recurentul a invocat că notarul public Galina Maslova, care a autentificat

acest contract de ipotecă, nu și-a exercitat cu diligență atribuțiile, fiindcă nu a

verificat starea civilă a Liliei Cepoi și, subsecvent, nu a solicitat acordul lui Vasile

Cepoi la încheierea contractului de ipotecă.

Totodată, recurentul a susținut că notarul public trebuia să ia în considerare

că la data donației, prețul bunului imobil era de 19 130 de lei, iar la data ipotecării,

bunul a fost evaluat la prețul de 863 000 de lei, valoarea de înlocuire fiind în sumă

de 778 586 de lei.

În același context, recurentul a menționat că bunurile imobile cu nr.

cadastrale XXXXX.02 și XXXXX.03 au fost înregistrate în Registrul bunurilor

imobile la 21 septembrie 2006, în baza autorizației de construire și schimbare a

destinației nr. 39 din 18 septembrie 2006.

Recurentul a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au administrat

probele referitoare la valoarea bunului imobil în contractul de donație, valoarea

bunului imobil la data ipotecării, cronologia înregistrării cadastrale a bunurilor

imobile și aprecierea acestor circumstanțe prin prisma Codului familiei.

În continuare, recurentul a afirmat că este eronată concluzia instanței de apel

privind inexistența caracterului retroactiv al hotărârii din 20 iulie 2016 a

Judecătoriei Ungheni.

Astfel, recurentul a explicat că hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei

Ungheni este una declarativă de drepturi, și nu constitutivă de drepturi, fiindcă prin

aceasta, în temeiul art. 321 alin. (2) din Codul civil, art. 20 alin. (1) și (3) din Codul

familiei și art. 39 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din

25 februarie 1998, a fost recunoscut dreptul său de proprietate asupra bunurilor

imobile cu nr. cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX.

În această privință, recurentul a relevat că hotărârea din 20 iulie 2016 a

Judecătoriei Ungheni are caracter retroactiv în sensul producerii efectelor juridice

din data încheierii căsătoriei, și nu din data intrării în vigoare a hotărârii

judecătorești, or instanța de judecată a recunoscut retroactiv existența unor drepturi

ce au preexistat judecății.

În lumina acestor circumstanțe, recurentul consideră că la data încheierii

contractului de ipotecă, bunurile imobile cu nr. cadastrale XXXXX.01,

XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX constituiau proprietatea comună în

7

devălmășie a soților Vasile Cepoi și Lilia Cepoi, ceea ce înseamnă că la încheierea

acestui contract era obligatoriu și consimțământul lui Vasile Cepoi, după cum

statuează art. 10 din Legea nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, art. 207,

220 și 369 din Codul civil, precum și art. 19-21 din Codul familiei.

Recurentul a declarat că este eronată și concluzia instanței de apel privind

aplicabilitatea regulii de la art. 24 alin. (2) din Codul familiei, care prevede că la

împărțirea proprietății în devălmășie a soților, datoriile comune se împart între ei,

proporțional cotelor-părți ce le-au fost repartizate, ceea ce nu împiedică BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA să urmărească bunurile ipotecate.

Recurentul a notat că la judecarea cauzei nu au fost prezentate probe care ar

dovedi că banii primiți de către „Liaprod“ SRL în baza contractelor de credit nr.

3641 și 3642 din 26 noiembrie 2010, au fost cheltuiți în interesul familiei Cepoi,

creditele fiind contractate de către o societate comercială cu patrimoniu distinct în

scopul procurării tehnicii agricole, cu atât mai mult cu cât la 03 decembrie 2010,

„Liaprod“ SRL a transferat suma primului credit de 139 000 de dolari SUA în

contul unei societăți comerciale din Noua Zeelandă.

Tot aici, recurentul a arătat că nu există nicio hotărâre judecătorească de

încasare din contul său și al Liliei Cepoi a datoriei ce rezultă din contractele de

credit, iar obiectul prezentei acțiuni vizează în exclusivitate executarea dreptului de

ipotecă, care nu are tangență cu obligații pretins asumate în interesul familiei

Cepoi.

În continuare, recurentul a relevat că prima instanță a admis o eroare

procesuală gravă, manifestată prin aceea că deși în ședința de judecată din

13 iunie 2017, reprezentantul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a depus

cerere de concretizare a acțiunii, prin care a renunțat la pretențiile împotriva

„Liaprod“ SRL privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere, a penalității la

dobândă și transmiterea bunurilor gajate, și a formulat pretenții față de Vasile

Cepoi, prima instanță a dispus prin încheiere protocolară anexarea la dosar a

acestei cereri, fără a se expune în privința admiterii spre examinare a cererii și a

renunțării la acțiune.

Recurentul a mai indicat că este ilegală soluția primei instanțe ce ține de

încasarea în beneficiul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, în mod solidar

din contul Liliei Cepoi și a lui Vasile Cepoi, a taxei de stat în sumă de 50 000 de

lei.

În acest context, recurentul a menționat că inițial, BC „Eximbank-Gruppo

Veneto Banca“ SA a solicitat încasarea datoriei în sumă de 146 109, 65 dolari SUA

și 270 525, 27 lei, precum și a dobânzii de întârziere în sumă de 39 788, 8 lei,

transmiterea bunurilor imobile ipotecate și a bunurilor mobile gajate, cât și

evacuarea persoanelor din bunurile imobile, achitând taxa de stat în sumă de

50 000 de lei.

Recurentul a specificat că 3% din valoarea acțiunii constituie suma de

120 634, 22 lei, dar BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a achitat taxa de

stat în sumă de 50 000 de lei din motivul plafonului existent pentru persoanele

juridice.

8

Recurentul a mai susținut că ulterior declanșării acțiunii, BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca“ SA a renunțat la pretențiile privind încasarea datoriei și a

dobânzii de întârziere, precum și transmiterea bunurilor mobile gajate, iar pentru

pretenția privind transmiterea bunurilor imobile ipotecate, BC „Eximbank-Gruppo

Veneto Banca“ SA trebuia să achite taxa de stat în sumă de 18 223 de lei, ceea ce

reprezintă 15% din suma de 120 634, 22 lei.

Astfel, recurentul consideră că în cazul admiterii acțiunii, de la copârâții

Vasile Cepoi și Lilia Cepoi urma să fie încasată, în mod solidar, taxa de stat în

sumă de 546, 69 lei.

În continuare, recurentul a notat că Lilia Cepoi nu a fost „auzită“ de către

instanțele ierarhic inferioare cu privire la cererea sa de admitere a recunoașterii

acțiunii și audiere a martorilor Eduard Botnari și Galina Maslova, înaintată în

primă instanță, dar rămasă nesoluționată.

Totodată, recurentul a afirmat că în cererea de apel a fost invocată

recunoașterea acțiunii de către Lilia Cepoi și în cauza privind partajarea averii

comune, cât și faptul că BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, atrasă în acel

proces în calitate de intervenient accesoriu, a invocat reaua-credință a Liliei Cepoi,

care însă nu a fost dovedită, iar instanța de apel a omis să dea apreciere acestor

circumstanțe.

De asemenea, recurentul a evidențiat că instanța de apel a ignorat dispozițiile

cu privire la condițiile de valabilitate a actului juridic, și anume art. 199 alin. (2) și

201 din Codul civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

După cum rezultă din actele cauzei, și anume din recipisa din

03 septembrie 2018, recurentul Vasile Cepoi a recepționat decizia integrală

contestată la 03 septembrie 2018 (vol. II, f.d. 121).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Vasile Cepoi, care a

declarat recursul la 09 octombrie 2018, s-a conformat prevederilor legale,

încadrându-se în termenul prevăzut la art. 434 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

Examinând recursul, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care urmează a fi admis

cu modificarea hotărârii din 08 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central, și a deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin micșorarea

cuantumului taxei de stat încasate în beneficiul BC „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca“ SA, în mod solidar din contul Liliei Cepoi și al lui Vasile Cepoi, de la

suma de 50 000 de lei până la suma de 25 890 de lei, și cu menținerea în rest a

hotărârii din 08 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, și a

deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, din următoarele raționamente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

Potrivit art. 1236 alin. (1) din Codul civil, prin contractul de credit bancar, o

9

bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziția unei persoane (debitor) o sumă de

bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită și să plătească

dobânda și alte sume aferente prevăzute de contract.

În speță, din materialele dosarului rezultă că la 26 noiembrie 2010, BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a încheiat cu „Liaprod“ SRL contractul de

credit nr. 3641, prin care i-a acordat „Liaprod“ SRL un credit bancar în sumă de

139 000 de dolari SUA, cu rambursare în rate, termenul final de rambursare fiind

stabilit pentru data de 26 noiembrie 2015 (vol. I, f.d. 9-11).

Tot la 26 noiembrie 2010, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a

încheiat cu „Liaprod“ SRL contractul de credit nr. 3642, prin care i-a acordat

„Liaprod“ SRL un credit bancar în sumă de 250 000 de lei, cu rambursare în rate,

termenul final de rambursare fiind stabilit pentru data de 26 noiembrie 2015 (vol. I,

f.d. 12-14).

Art. 1240 alin. (1) din Codul civil prevede că părțile pot conveni asupra

constituirii unor garanții reale (gaj), personale (fidejusiune) sau a unor alte garanții

uzuale în practica bancară.

Garanțiile sunt mijloacele juridice care conferă creditorului titular dreptul

prioritar față de alți creditori în ceea ce privește urmărirea silită a unui bun

determinat din patrimoniul debitorului, sau posibilitatea de a urmări și o altă

persoană care s-a angajat alături de debitor. Garanțiile au menirea de a contracara

riscul pierderii ce rezultă pentru creditor din imposibilitatea debitorului de a

rambursa creditul contractat.

Astfel, în scopul garantării executării de către debitorul „Liaprod“ SRL a

obligațiilor de rambursare a creditelor bancare și a plăților aferente, născute din

contractele de credit nr. 3641 și 3642 din 26 noiembrie 2010, BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca“ SA și „Liaprod“ SRL au convenit asupra constituirii unor

garanții reale.

La 26 noiembrie 2010, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a încheiat

cu „Liaprod“ SRL contractul de gaj nr. 3641, prin care în favoarea BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca“ SA au fost gajate țigări în asortiment, potrivit anexei nr. 1

la contract, în valoare totală de 1 353 000 de lei (vol. I, f.d. 18-19).

La 30 noiembrie 2010, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a încheiat

cu Lilia Cepoi contractul de ipotecă pe care notarul public Galina Maslova l-a

înregistrat sub nr. 3080 (vol. I, f.d. 15-17).

Prin acest contract de ipotecă, în favoarea BC „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca“ SA a fost instituită ipoteca asupra următoarelor bunuri imobile amplasate

în XXXXX: casa de locuit individuală cu suprafața de 136, 4 m2, nr. cadastral

XXXXX.01, construcția comercială cu suprafața de 25, 4 m2, nr. cadastral

XXXXX.02, construcția comercială cu suprafața de 57, 2 m2, nr. cadastral

XXXXX.03 și terenul pentru construcții cu suprafața de 0, 0841 ha, nr. cadastral

XXXXX.

După cum rezultă din extrasul din Registrul bunurilor imobile din

09 septembrie 2011, ipoteca a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile la

01 decembrie 2010 (vol. I, f.d. 29-30).

10

Potrivit pct. 7 din contractul de ipotecă nr. 3080 din 30 noiembrie 2010,

valoarea de piață a bunurilor imobile ipotecate a fost estimată la suma de 863 000

de lei.

În conformitate cu art. 454 alin. (1) din Codul civil, gajul este un drept real

în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanțelor

sale cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor

depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligația

garantată prin gaj.

În accepțiunea acestei norme, termenul „gaj” este folosit pentru a determina

o garanție reală atât asupra mobilelor, cât și asupra imobilelor.

Această normă stipulează că satisfacerea creditorului gajist din valoarea

bunului gajat are loc doar în cazul în care debitorul obligației principale nu execută

această obligație.

Aici, Colegiul subliniază că, conform art. 442 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel,

instanța verifică legalitatea deciziei atacate în limitele invocate în recurs.

În speță, recurentul Vasile Cepoi nu a contestat dreptul propriu-zis al

creditorului gajist BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA de satisfacere a

creanței sale din valoarea bunurilor ipotecate, drept născut din neexecutarea de

către debitorul „Liaprod“ SRL a obligațiilor de rambursare a creditelor și plată a

sumelor aferente, ci a contestat valabilitatea contractului de ipotecă nr. 3080 din

30 noiembrie 2010.

Ca efect, controlul instanței de recurs în sfera aplicării de către instanțele

ierarhic inferioare a normelor de drept material se va limita la verificarea, în

limitele criticii aduse de recurent, a valabilității contractului de ipotecă.

În continuare, Colegiul se va referi la varianta Legii nr. 142 din

26 iunie 2008 cu privire la ipotecă în vigoare la data încheierii contractului de

ipotecă.

Art 4 alin. (1) din Legea nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă

stipulează că ipoteca se instituie în vederea garantării executării obligației și

reprezintă un raport de drept accesoriu față de obligația garantată, fiind

condiționată în timp de durata acesteia, dacă legea sau contractul de ipotecă nu

prevede altfel.

Art. 7 alin. (3) din Legea nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă

prevede că pot fi obiect al ipotecii doar bunurile imobile aflate în circuit civil,

deținute în proprietate și înregistrate în Registrul bunurilor imobile.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la

ipotecă, este debitor ipotecar orice persoană fizică sau juridică cu drept de

proprietate asupra bunului imobil asupra căruia este instituită ipoteca, precum și

posesorul care are dreptul de a înstrăina acest bun.

În conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 142 din 26 iunie 2008 cu

privire la ipotecă, bunul imobil aflat în proprietate comună poate fi ipotecat doar cu

acordul tuturor coproprietarilor, fiecare din coproprietari devenind în acest caz

codebitor ipotecar.

11

Recurentul Vasile Cepoi a invocat că la data încheierii contractului de

ipotecă, bunurile obiect al acestui contract se aflau în proprietatea comună în

devălmășie a soților Vasile și Lilia Cepoi, ceea ce înseamnă că lipsa

consimțământului său la încheierea contractului constituie temei de nulitate

absolută a contractului, acesta fiind în contradicție cu normele imperative ale legii.

Conform art. 220 alin. (1) din Codul civil, actul juridic sau clauza care

contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

În speță, s-a invocat că, contractul de ipotecă contravine art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, care conține o normă

imperativă, menită să protejeze dreptul de proprietate al tuturor coproprietarilor în

ipoteza proprietății comune.

Art. 336 alin. (1) din Codul civil statuează că în cazul în care dreptul de

proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre ele să

fie titularul unei cote-părți ideale din bunul comun, proprietatea este comună în

devălmășie.

Art. 371 alin. (1) din Codul civil prevede că bunurile dobândite de soți în

timpul căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmășie dacă, în conformitate

cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru

aceste bunuri.

Art. 320 alin. (2) din Codul civil stipulează că dreptul de proprietate se poate

dobândi, în condițiile legii, prin ocupațiune, act juridic, succesiune, accesiune,

uzucapiune, precum și prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este

translativă de proprietate.

Potrivit art. 321 alin. (2) din Codul civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul

de proprietate se dobândește la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile, cu

excepțiile prevăzute de lege.

Colegiul notează că la data încheierii contractului de ipotecă, în Registrul

bunurilor imobile Lilia Cepoi era indicată ca unic proprietar al bunurilor imobile

cu nr. cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX.

În conformitate cu art. 23 din Codul familiei, bunurile ce aparțin fiecăruia

dintre soți pot fi recunoscute de instanța judecătorească proprietate în devălmășie a

acestora dacă se va stabili că, în timpul căsătoriei, din contul mijloacelor comune

ale soților sau al mijloacelor unuia dintre soți ori în urma muncii numai a unuia

dintre soți, valoarea acestor bunuri a sporit simțitor (reparație capitală,

reconstrucție, reutilare, reamenajare etc.).

În context, Colegiul observă că la 05 mai 2011, în Registrul bunurilor

imobile a fost înscris dreptul de proprietate al lui Vasile Cepoi asupra bunurilor

imobile cu nr. cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX, drept

temei al înscrierii fiind indicată hotărârea din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei

Ungheni. Astfel, din data de 05 mai 2011, Vasile Cepoi și Lilia Cepoi figurează în

Registrul bunurilor imobile în calitate de proprietari a câte 1/2 cotă-parte ideală din

aceste bunuri imobile.

Or, prin hotărârea din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Ungheni, căsătoria lui

Vasile Cepoi cu Lilia Cepoi a fost desfăcută, iar bunurile imobile cu nr. cadastrale

12

XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și XXXXX au fost recunoscute proprietate

comună în devălmășie și au fost partajate, fiecărui dintre foștii soți fiindu-i

atribuită câte 1/2 cotă-parte ideală din aceste bunuri imobile (vol. I, f.d. 165-170).

Prin încheierea din 26 decembrie 2012 a Judecătoriei Ungheni, a fost admisă

cererea de revizuire depusă de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA

împotriva hotărârii din 08 aprilie 2011 a Judecătoriei Ungheni, aceasta fiind casată

cu dispunerea rejudecării cauzei în fond (vol. I, f.d. 236-240).

Prin hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Ungheni, devenită definitivă

și irevocabilă, căsătoria lui Vasile Cepoi cu Lilia Cepoi a fost desfăcută, iar

bunurile imobile cu nr. cadastrale XXXXX.01, XXXXX.02, XXXXX.03 și

XXXXX au fost recunoscute proprietate comună în devălmășie și au fost partajate,

fiecărui dintre foștii soți fiindu-i atribuită câte 1/2 cotă-parte ideală din aceste

bunuri imobile.

Așadar, Colegiul menționează că la 30 noiembrie 2010, data încheierii

contractului de ipotecă, în corespundere cu datele din Registrul bunurilor imobile,

doar Lilia Cepoi era proprietara bunurilor imobile ce au fost ipotecate, dreptul de

proprietate fiind înregistrat în baza contractului de donație nr. 19 din

27 noiembrie 1997.

În această privință, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că

hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Ungheni are caracter retroactiv în sensul

producerii efectelor juridice anume din data încheierii căsătoriei, instanța de

judecată recunoscând retroactiv existența unor drepturi ce au preexistat judecății,

or recunoașterea dreptului de proprietate al lui Vasile Cepoi asupra bunurilor

imobile ipotecate a avut loc pe baza constatării de către instanță a sporirii

simțitoare a valorii bunurilor pe durata căsătoriei, care a fost desfăcută de

asemenea prin hotărârea din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Ungheni. Astfel,

circumstanțele care au determinat sporirea simțitoare a valorii bunurilor și au

determinat nașterea dreptului de proprietate al recurentului au cunoscut o

dezvoltare continuă, pe durata întregii căsătorii, fiind stabilite doar prin efectul

hotărârii din 20 iulie 2016 a Judecătoriei Ungheni, și nu la data încheierii

contractului de ipotecă nr. 3080 din 30 noiembrie 2010, luând în considerare art.

321 alin. (2) din Codul civil, care stipulează că în cazul bunurilor imobile, dreptul

de proprietate se dobândește la data înscrierii în Registrul bunurilor imobile, cu

excepțiile prevăzute de lege.

Această concluzie se desprinde din interpretarea legislației civile din punctul

de vedere al protejării primordiale a creditorului ipotecar de bună-credință, or nu se

poate pune în mod rezonabil, în sarcina sa, anticiparea emiterii unei hotărâri

judecătorești de recunoaștere a bunului imobil ipotecat ca fiind proprietate comună

în devălmășie a foștilor soți Vasile și Lilia Cepoi.

Preocuparea legiuitorului cu protecția primordială a dobânditorului de bună-

credință, rezultată din necesitatea asigurării stabilității circuitului civil, este expusă

și la art. 351 alin. (2) din Codul civil, care prevede că actele de dispoziție încheiate

în lipsa unanimității sunt lovite de nulitate relativă doar dacă se demonstrează că

terțul este de rea-credință.

13

Respectiv, în speța dedusă judecății, nu prezintă relevanță invocarea

recurentului a art. 39 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din

25 februarie 1998, fiindcă în speță, nu a avut loc pierderea de către recurent a

dreptului de proprietate asupra bunurilor construite în timpul căsniciei din motivul

neînscrierii dreptului în Registrul bunurilor imobile.

De asemenea, este lipsită de substanță și invocarea de către recurent a lipsei

de diligență a notarului public Galina Maslova la întocmirea contractului de

ipotecă nr. 3080 din 30 noiembrie 2010, care a autentificat acest contract, deoarece

notarul s-a bazat pe datele din Registrul bunurilor imobile la data încheierii

contractului, pe care, de altfel, recurentul nu le-a contestat ca fiind eronate.

Aici, Colegiul evidențiază că referirea instanțelor ierarhic inferioare la art.

24 alin. (2) din Codul familiei este inoportună, fiindcă nu s-a stabilit că, creditele

acordate „Liaprod“ SRL au fost în interesul familiei Cepoi, dar această

circumstanță nu afectează concluzia ce ține de valabilitatea contractului de ipotecă,

Astfel, Colegiul consideră că soluția instanțelor ierarhic inferioare cu privire

la valabilitatea contractului de ipotecă în sensul respingerii acțiunii reconvenționale

a lui Vasile Cepoi este legală și întemeiată.

În continuare, Colegiul va supune examinării pretinsele erori procedurale

invocate de recurent.

În ședința de judecată în primă instanță din 13 iunie 2017, reprezentantul

reclamantei BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA a depus cerere prin care a

renunțat la pretențiile împotriva „Liaprod“ SRL, i-a indicat pe Lilia Cepoi și Vasile

Cepoi în calitate de copârâți, solicitând, în final, transmiterea de la Lilia Cepoi și

Vasile Cepoi a bunurilor imobile ipotecate, evacuarea Liliei Cepoi și a lui Vasile

Cepoi, cât și a tuturor persoanelor și bunurilor acestora din bunurile imobile

nominalizate, precum și încasarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 181; 182-

183).

După cum a remarcat recurentul, instanța de judecată a emis o încheiere

protocolară prin care a dispus anexarea cererii la dosar, fără a admite în mod

expres renunțul reclamantei BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA la

pretențiile privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere, a penalității la

dobândă și transmiterea bunurilor gajate, precum și fără a explica reclamantei

efectele renunțului, după cum prevede art. 212 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, instanța de judecată nu a dispus prin încheiere acceptarea

modificării statutului procesual al lui Vasile Cepoi din intervenient accesoriu în

copârât, și nici acceptarea examinării acțiunii modificate, ceea ce ar putea să

denote o carență procesuală admisă de prima instanță.

Totuși, astfel de carențe nu se încadrează în lista încălcărilor de drept

procesual, expres prevăzute la art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă, iar

în conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

14

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În această conjunctură, Colegiul reliefează că și din perspectiva Curții

Europene a Drepturilor Omului, un defect de procedură în cadrul dreptului național

nu va atrage după sine, în mod automat, o încălcare a art. 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, testul încălcării fiind

constituit anume din miza comportată pentru soluționarea corectă a cauzei

(hotărârea în cauza Khan v. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din

26 mai 2000).

Astfel, Colegiul constată că aceste carențe procesuale nu au dus la

soluționarea greșită a cauzei și nici la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Or, omisiunea primei instanțe de admite în mod expres

renunțul reclamantei BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA la anumite

pretenții, precum și omisiunea de a explica reclamantei efectele renunțului, au

avut, în mod prioritar, potențial material și procesual negativ în raport cu

reclamanta, și nu cu celelalte părți la proces, iar acceptarea modificării statutului

procesual al lui Vasile Cepoi din intervenient accesoriu în copârât și acceptarea

examinării acțiunii în noua configurație, în lipsa unei încheieri date de instanță, nu

a avut drept efect lipsirea lui Vasile Cepoi de dreptul de a se apăra, ședința de

judecată din 13 iunie 2017 fiind amânată anume pentru a nu încălca dreptul

acestuia, dar și al Liliei Cepoi, la apărare.

Cu referire la invocarea de către recurent a faptului că a rămas nesoluționată

cererea depusă în prima instanță de Lilia Cepoi cu privire la recunoașterea acțiunii

și audierea martorilor Eduard Botnari și Galina Maslova, Colegiul relevă

următoarele.

În ședința de judecată în primă instanță din 20 noiembrie 2017, pârâta Lilia

Cepoi a depus referință în care, totodată, a indicat câteva solicitări, și anume:

admiterea recunoașterii acțiunii, audierea martorilor Eduard Botnari și Galina

Maslova, declararea nulității contractului de ipotecă și respingerea acțiunii BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA cu privire la transmiterea și evacuarea din

bunul imobil cu nr. XXXXX (vol. I, f.d. 218-219; 241-244).

La fel, în ședința de judecată din 20 noiembrie 2017, pârâta Lilia Cepoi a

declarat că nu are completări la materialele dosarului și că este posibilă finisarea

cercetării judecătorești, adică, în esență, a renunțat la solicitarea de audiere a

martorilor.

Aici, Colegiul relevă că în ședința de judecată în primă instanță din

06 decembrie 2017, la faza susținerilor orale, pârâta Lilia Cepoi a solicitat

respingerea integrală a acțiunii (vol. II, f.d. 10).

Recurentul a mai afirmat că în cererea de apel a fost invocată recunoașterea

acțiunii de către Lilia Cepoi și în cauza privind partajarea averii comune, cât și

faptul că BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, atrasă în acel proces în

calitate de intervenient accesoriu, a invocat reaua-credință a Liliei Cepoi, care însă

nu a fost dovedită, iar instanța de apel a omis să dea apreciere acestor circumstanțe.

În context, Colegiul remarcă, că în concepția Curții Europene a Drepturilor

Omului, dreptul părții de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a prezenta

15

argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

Această obligație are totuși și limită, instanța poate considera necesar să nu

răspundă la argumentele care sunt vădit irelevante și neîntemeiate, din cauza

prevederilor legale clare sau unei practici judiciare constante în privința unor tipuri

de argumente similare (hotărârea în cauza Fomin v. Republica Moldova din

11 octombrie 2011).

Deci, Colegiul consideră că din cauza prevederilor legale clare, și anume a

celor care reglementează condițiile de valabilitate a contractului de ipotecă,

argumentul invocat de recurent, căruia instanța de apel nu i-a dat o apreciere

tranșantă, poate fi considerat vădit irelevant și neîntemeiat, care nu a fost

susceptibil de a schimba soluția în prezenta cauză.

Cu referire la netemeinicia soluției primei instanțe ce ține de încasarea în

beneficiul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, în mod solidar din contul

Liliei Cepoi și a lui Vasile Cepoi, a taxei de stat în sumă de 50 000 de lei, Colegiul

reține următoarele.

După renunțarea de către reclamanta BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“

SA la pretențiile privind încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere, a penalității la

dobândă și transmiterea bunurilor gajate, obiectul principal al acțiunii a devenit

constituit doar din pretențiile privind transmiterea în posesie a bunurilor imobile

ipotecate și evacuarea persoanelor și bunurilor acestora din bunurile imobile

ipotecate,

Conform art. 3 pct. 1) lit. a) din Legea taxei de stat nr. 1216 din

03 decembrie 1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu

caracter patrimonial, tariful taxei de stat este stabilit la cuantumul de 3% din

valoarea acțiunii.

În speță, valoarea acțiunii se raportă la valoarea estimativă a bunurilor

ipotecate, care, după cum a fost menționat anterior, potrivit pct. 7 din contractul de

ipotecă nr. 3080 din 30 noiembrie 2010, este în sumă de 863 000 de lei.

Astfel, taxa de stat pe care urma să o plătească reclamanta BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca“ SA la depunerea cererii de chemare în judecată cu privire

la transmiterea bunurilor ipotecate este în sumă de 25 890 de lei, ceea ce reprezintă

3% din suma de 863 000 de lei.

Având în vedere că prima instanță corect a admis acțiunea inițială a BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA și a respins acțiunea reconvențională a lui

Vasile Cepoi, taxa de stat în sumă de 25 890 de lei urma să fie încasată în mod

solidar din contul Liliei Cepoi și al lui Vasile Cepoi.

Deci, este eronată soluția primei instanțe în partea încasării taxei de stat în

sumă de 50 000 de lei, dar și soluția instanței de apel cu privire la respingerea

apelului declarat de Vasile Cepoi în această parte.

În acest caz, se impune soluția de modificare a hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel prin micșorarea cuantumului taxei de stat încasate în

beneficiul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, în mod solidar din contul

Liliei Cepoi și al lui Vasile Cepoi, de la suma de 50 000 de lei până la suma de

16

25 890 de lei.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul declarat

de Vasile Cepoi este întemeiat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Vasile Cepoi, a modifica hotărârea din 18 decembrie 2017 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central, și decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, prin micșorarea cuantumului taxei de stat încasate în beneficiul BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca“ SA, în mod solidar din contul Liliei Cepoi și al

lui Vasile Cepoi, de la suma de 50 000 de lei până la suma de 25 890 de lei, și a

menține în rest hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central, și decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) și 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Vasile Cepoi.

Se modifică hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central, și decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca“

SA împotriva Liliei Cepoi și a lui Vasile Cepoi cu privire la transmiterea în posesie

a bunurilor imobile ipotecate, evacuarea persoanelor și bunurilor acestora din

bunurile imobile ipotecate și încasarea cheltuielilor de judecată; și la cererea

reconvențională depusă de Vasile Cepoi împotriva Liliei Cepoi și BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca“ SA cu privire la declararea nulității contractului de ipotecă,

prin micșorarea cuantumului taxei de stat încasate în beneficiul BC „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca“ SA, în mod solidar din contul Liliei Cepoi și al lui Vasile

Cepoi, de la suma de 50 000 de lei până la suma de 25 890 de lei.

În rest, hotărârea din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central, și decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

17