2ra-960/17 — partajarea proprietății comune în devalmasie

2ra-960/17 — partajarea proprietății comune în devalmasie (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-960/17

prima instanță - (judecătoria Ungheni ) M. Malanciuc

instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Toderaș, A. Gheorghieș, A. Albu

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Banca

Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cepoi Vasilii

împotriva Liliei Cepoi, intervenient accesoriu Banca Comercială „Eximbank-Gruppo

Veneto Banca” societate pe acțiuni privind desfacerea căsătoriei, recunoașterea

bunurilor personale a soților proprietate comună în devălmășie și partajul averii,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul Băncii Comerciale „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe

acțiuni și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Ungheni din 20 iulie 2016,

c o n s t a t ă :

La 14 februarie 2011 Cepoi Vasilii s-a adresat cu cererea de chemare în judecată

împotriva Liliei Cepoi solicitând desfacerea căsătoriei dintre soți, recunoașterea

bunului imobil casa de locuit individuală cu suprafața de 136 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.1, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.02, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.03 și terenul aferent construcțiilor accesorii cu nr. cadastral 9277000.288

situate în localitatea Zagarancea r-nul Ungheni, proprietate comună în devălmășie,

partajarea averii proprietate comună în devălmășie prin stabilirea a câte ½ cotă parte

fiecăruia.

În motivarea pretențiilor a indicat că, la 02 noiembrie 1986 a înregistrat căsătoria

cu Cepoi Lilia, din căsătorie copii minori comuni nu au. Căsătoria a eșuat din cauza

caracterelor diferite și a certurilor din familie.

Susține că, la nuntă bunelul Liliei Cepoi, Semenciuc Alexandru, le-a donat casa

din localitatea Semeni, r-nul Ungheni.

1

La 27 noiembrie 1997 Semenciuc Alexandru a întocmit un contract de donație

autentificat de către secretarul primăriei Zagarancea, r-nul Ungheni.

La Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni contractul de donație nu a fost înregistrat.

În timpul căsătoriei din sursele comune a soților au reconstruit casa, au schimbat

geamurile, ușile, acoperișul, au tencuit casa, au schimbat gardul și poarta. Au demolat

saraiul vechi, bucătăria de vară și au construit alte construcții capitale din piatră albă.

În anul 2001 în locul garajului de lemn au construit un garaj cu anexă din piatră

albă.

La 13 iunie 2005 au primit titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren

și la 14 iunie 2005 au înregistrat imobilul în Registrul bunurilor imobile potrivit

situației la data primirii titlului și nu după cum a fost imobilul la data donației, avînd

însă ca bază legală de înregistrare contractul de donație din 27 noiembrie 1997.

In anul 2006 a extins construcția garajului cu anexa din piatră albă, reprofilidu-1

untr-un magazin cu depozit, iar la 18 septembrie 2006 a primit de la Primăria

Zagarancea autorizația de schimbare a destinației, după ce la 21 august 2006

construcțiile în cauză au fost înregistrate la Oficiul Cadastral Teritorial Ungheni.

Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 08 aprilie 2011 s-a admis acțiunea

înaintată de Cepoi Vasilii.

Căsătoria dintre Cepoi Vasilii și Cepoi Lilia înregistrată la 02 noiembrie 1986 la

Oficiul Stării Civile în registrul de stare civilă sub nr.248, s-a desfăcut.

S-a recunoscut ca proprietate comună în devălmășie a soților Cepoi Vasilii și

Cepoi Lilia, casa de locuit individuală cu suprafața de 136 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.1, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.02, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.03 și terenul aferent construcțiilor accesorii cu nr. cadastral 9277000.288

situate în localitatea Zagarancea r-nul Ungheni.

S-a partajat averea proprietate comună în devălmășie în cote părți ideale a cîte ½

cotă parte din casa de locuit individuală cu suprafața de 136 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.1, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.02, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.03 și terenul aferent construcțiilor accesorii cu nr. cadastral 9277000.288

situate în localitatea Zagarancea r-nul Ungheni.

La 06 august 2012 Banca Comercială ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca”

societate pe acțiuni a înaintat cerere de revizuire împotriva hotărîrii judecătoriei

Ungheni din 08 aprilie 2011, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea

hotărîrii judecătoriei Ungheni din 08 aprilie 2011 și dispunerea rejudecării cauzei în

fond și emitere unei încheieri de atragere a Băncii Comerciale "Eximbank-Gruppo

Veneto Banca” societate pe acțiuni în calitate de intervenient accesoriu. Respingerea

cererii de chemare în judecată formulată de Cepoi Vasilii.

În drept revizuientul și-a întemeiat cererea în baza art.453 lit.b) din Codul de

procedură civilă.

Ulterior, Banca Comercială ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe

acțiuni a înaintat cerere de modificare a temeiurilor de revizuire în ordinea art. 60

2

alin.(2) din Codul de procedură civilă, solicitând examinarea cererii de revizuire în

baza temeiurilor prevăzute de art. 449 lit.c) din Codul de procedură civilă.

În susținerea cererii de revizuire banca a invocat că bunurile recunoscute ca

proprietate comună în devălmășie a soților Cepoi Vasilii și Cepoi Lilia constituie

obiect al contractului de ipotecă din 30 noiembrie 2010 întru asigurarea contractelor de

credit acordate de Banca Comercială ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe

acțiuni Liliei Cepoi.

Astfel, indică că instanța s-a pronunțat și în partea drepturilor băncii, fără ca

banca să cunoască că bunurile ipotecate de către Cepoi Lilia au fost supuse partajării.

Prin încheierea judecătoriei Ungheni din 26 decembrie 2012 s-a admis cererea de

revizuire depusă de Banca Comercială ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe

acțiuni, a fost casată hotărârea judecătoriei Ungheni din 08 aprilie 2011 și s-a dispus

rejudecarea pricinii.

Prin hotărârea judecătoriei Ungheni din 20 iulie 2016 s-a admis parțial acțiunea

înaintată de Cepoi Vasilii.

Căsătoria dintre Cepoi Vasilii și Cepoi Lilia înregistrată la 02 noiembrie 1986 la

Oficiul Stării Civile în registrul de stare civilă sub nr.248, s-a desfăcut.

S-a recunoscut ca proprietate comună în devălmășie a soților Cepoi Vasilii și

Cepoi Lilia, casa de locuit individuală cu suprafața de 136 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.1, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.02, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.03 și terenul aferent construcțiilor accesorii cu nr. cadastral 9277000.288

situate în localitatea Zagarancea r-nul Ungheni.

S-a partajat averea proprietate comună în devălmășie în cote părți ideale a cîte ½

cotă parte din casa de locuit individuală cu suprafața de 136 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.1, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.02, construcția comercială cu suprafața de 25,4 m.p., cu nr. cadastral

9277000.288.03 și terenul aferent construcțiilor accesorii cu nr. cadastral 9277000.288

situate în localitatea Zagarancea r-nul Ungheni.

Nefiind de acord cu hotărîrea judecătoriei Ungheni din 20 iulie 2016, Banca

Comercială ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni, la 09 august 2016

a declarat apel nemotivat, ulterior la 10 octombrie 2016 a depus apel motivat solicitînd

admiterea apelului, casarea parțială a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea lui Cepoi Vasilii în partea recunoașterii bunurilor

personale a soților proprietate comună în devălmășie și partajul averii să fie respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2017 s-a respins apelul declarat

de Banca Comercială ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni și s-a

menținut hotărârea judecătoriei Ungheni din 20 iulie 2016.

La 23 martie 2017, Banca Comercială ”Eximbank-Gruppo Veneto Banca”

societate pe acțiuni a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Ungheni din 20

iulie 2016 și deciziei Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2017, solicitând admiterea

recursului, casarea parțială a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei

decizii prin care acțiunea lui Cepoi Vasilii în partea recunoașterii bunurilor personale a

3

soților proprietate comună în devălmășie și partajul averii să fie respinsă ca

neîntemeiată. Încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1562,50 lei.

Recurentul a declarat cererea de recurs în temeiul art.432, alin.(2) lit.b) care

statuează că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că la examinarea cauzei în fond

instanța de judecată urma să aplice prevederile art.7 alin.4) din Legea cu privire la

ipotecă care prevede că ipoteca se extinde asupra îmbunătățirilor ameliorărilor și

accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se unește prin

accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum și asupra bunurilor noi ce rezultă din

transformarea bunului imobil ipotecat, dacă astfel nu este prevăzut în contract.

Menționează că la momentul constituirii ipotecii în favoarea băncii bunul imobil

era unul personal care aparținea doar Liliei Cepoi.

În cadrul examinării cauzei în fond instanța a aplicat o normă de drept care este

străină situației de fapt existentă, deoarece acordul soțului Cepoi Vasilii nu era necesar

la constituirea ipotecii în favoarea băncii dat fiind faptul că bunul era unul personal.

Relatează recurentul că instanțele ierarhic inferioare au admis cererea

reclamantului în lipsa probelor și neîntemeiat au constatat faptul că Cepoi Vasilii a

făcut investiții comune în casa de locuit. Argumentele acestuia nu au fost probate în

conformitate cu prevederile art.118 alin.1) din Codul de procedură civilă.

De asemenea consideră că este greșită concluzia instanței de apel referitor la

faptul că valoarea bunurilor ipotecate este mai mare decât suma creditelor acordate.

La momentul actual datoria debitorului depășește cu mult valoarea bunului

ipotecat.

Mai susține recurentul că este evident faptul că valoarea bunului ipotecat nu

acoperă datoria băncii, iar acțiunea înaintată de Cepoi Vasilii are drept scop evitarea

urmăririi băncii a întregului bun.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constatată că

Curtea de Apel Bălți a emis decizia la 24 ianuarie 2017.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de comunicare decizia motivată a fost expediată în adresa

participanților la proces la 14 februarie 2017 și recepționată de Banca Comercială

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni, la 17 februarie 2017 (f.d.125

Vol. II).

4

Cererea de recurs a fost declarată la 23 martie 2017, respectiv recursul este

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

5

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Banca Comercială

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca”

societate pe acțiuni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6