2ra-2658/16 — declararea bunului ca proprietate comuna in devalmasie, partajarea bunului si determinarea cotelor parti ideale din bun
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea bunului ca proprietate comuna in devalmasie, partajarea bunului si determinarea cotelor parti ideale din bun
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2658/16 — declararea bunului ca proprietate comuna in devalmasie, partajarea bunului si determinarea cotelor parti ideale din bun (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: C. Prisăcari 2ra–2658/16
Instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi
Î N C H E I E R E
23 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, – Svetlana Filincova
Judecători – Galina Stratulat, Dumitru Mardari
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul
Odobescu Ghenadie, în interesele Ianei Costiuc,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ianei Costiuc către
Anatolie Belotcaci privind declararea bunului ca proprietate comună,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25.08.2016 prin care a fost respins
apelul declarat de reprezentantul Ianei Costiuc, avocatul Odobescu Ghenadie, și
menținută hotărârea Judecătoriei Edineț din 19.04.2016,
c o n s t a t ă:
La 03.03.2016, Costiuc Iana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
împotriva lui Belotcaci Anatolie privind declararea bunului ca proprietate comună.
În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada lunilor mai - noiembrie 2006, ea
și Belotcaci Anatolie, se aflau în relație de concubinaj. În perioada dată, a fost
procurat apartamentul nr. 47, de pe str. Chișinăului, 23, or. Cupcini din raionul
Edineț. Apartamentul a fost procurat cu banii donați de părinții ei în sumă de 4250
de dolari USA și 4250 de dolari USA donați de mama fostului soț, în total acest
imobil i-a costat 8500 (opt mii cinci sute) de dolari USA.
La 07.10.2006, de către Primăria or. Cupcini, raionul Edineț, a fost
înregistrată căsătoria dintre ea și cet. Belotcaci Anatolie. În rezultatul acestei
căsătorii, la data de 12 mai 2008, s-au născut fiii: Belotcaci Ilia si Belotcaci Nikita,
care acum se află la educația si întreținerea reclamantei.
La 05.07.2013, ea, în calitate de debitor, a încheiat un contract de credit cu nr.
73-13, în sumă de 10000 (zece mii) de lei, cu BC „VICTORIABANK,, SA, în
calitate de creditor. Banii, luați în credit, au fost cheltuiți pentru repararea
apartamentului nr. 47, de pe str. Chișinăului, 23, or. Cupcini, raionul Edineț.
Această sumă a fot restituită de către ea până la data de 01.06.2014.
Căsătoria dintre ea și pârât a fost desfăcută, prin hotărârea Judecătoriei Edineț
din 26.06.2015, fiind stabilit domiciliul copiilor minori cu mama copiilor și
încasată de la pârât, în beneficiul reclamantei, pensia alimentară de întreținere a
copiilor minori.
Drept motiv de înaintare a cererii de chemare în judecată este bunul imobil –
apartamentul nr. 47, de pe str. Chișinăului, 23, or. Cupcini din raionul Edineț, care
urmează a fi partajat conform art. 366 Cod civil, în cote-părți ideale a bunului
proprietate-comună în devălmășie. Acest bun a fost procurat din banii comuni, în
timpul concubinajului, însă actele de procurare a acestuia au fost întocmite pe
numele fostului soț.
Întru justificarea cerințelor, reclamanta a menționat că atât în perioada
concubinajului, căsătoriei, nașterii copiilor, cât și în perioada derulării procesului
de divorț, inclusiv până în luna noiembrie 2015, ea împreună cu copiii au locuit în
apartamentul nominalizat.
Conform prevederilor art. 25 alin. (l) Codul familiei, împărțirea proprietății în
devălmășie a soților poate fi făcută atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea
ei, la cererea oricăruia dintre soți. Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că, în
caz de neînțelegere, determinarea cotei-părți a fiecărui soț în proprietatea în
devălmășie, precum și împărțirea acesteia în natură, se face pe cale judecătorească.
Drept dovadă ca ea si pârâtul au dus o gospodărie comună sunt: bunurile
personale lăsate în apartament, lucrurile copiilor, pe care nu are voie să le ia, fiind
împiedicată de fostul soț. Precum și înscrierea din buletinul de identitate, unde este
indicat domiciliul - Edineț, or. Cupcini, str. Chișinăului, 23, ap. 47. De asemenea,
bonurile de plată de întreținere a apartamentului, care sunt achitate de ea până în
luna decembrie 2015, inclusiv.
Consideră că, contribuția ei la achiziționarea și modernizarea apartamentului a
fost mai mare, dat fiind faptul că pe lângă contribuția inițială la procurarea bunului,
a contribuit cu banii luați sub formă de credit de la BC „VICTORIABANK,, SA.
Conform art. 372 Cod civil, bunurile dobândite de soți înainte de încheierea
căsătoriei constituie proprietate personală a fiecăruia dintre soți. După regula
generală, stipulată în art. 371, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt
proprietatea lor comună în devălmășie. Pornind de la faptul că bunurile care au
aparținut soților înaintea de încheierea căsătoriei nu au fost dobândite în timpul
căsătoriei, acestea nu fac parte din comunitatea de bunuri. Dacă anterior soții au
trăit în concubinaj, bunurile dobândite în această perioadă sunt bunuri propriii ale
acelui care le-a achiziționat, afară de cazul când la dobândirea lor au contribuit
ambii concubini, caz, în care fiecare dintre ei are o cotă-parte din dreptul de
proprietate, mărimea căruia depinde de aportul fiecărui concubin.
Astfel, reclamanta a solicitat: să fie recunoscut dreptul de proprietate comună
în devălmășie a ei și a fostului soț, Belotcaci Anatolie, asupra bunului imobil -
apartamentul nr. 47, cu suprafața totală de 43,80 m2, amplasat pe str. Chișinăului,
23, or. Cupcini, raionul Edineț; partajarea proprietății comune în devălmășie a ei și
a fostului soț, Belotcaci Anatolie, și anume, a bunului imobil - apartamentul nr. 47,
cu suprafața totală de 43,80 m2, amplasat pe adresa nominalizată; determinarea și
atribuirea 1/2 cotă - parte ideală din bunul imobil - apartamentul nr. 47, cu
suprafața totală de 43,80 m2, cod cadastral 4102106.013.01.047, amplasat pe str.
Chișinăului, 23, or. Cupcini, raionul Edineț.
Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 19.12.2016, menținută prin decizia
Curții de Apel Bălți din 25.08.2016, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 29.09.2016, avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele Ianei Costiuc, a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25.08.2016, prin care a
solicitat casarea acesteia cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a
acțiunii, în motivarea recursului invocând că instanța de apel a încălcat și a aplicat
eronat normele de drept material, fapt ce a condus la emiterea unei decizii
neîntemeiate și ilegale.
La 09.11.2016, Belotcaci Anatolie a depus referință la cererea de recurs,
solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de avocatul Odobescu
Ghenadie, în interesele Ianei Costiuc.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de
recurs, cu cele invocate în referință, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele Ianei Costiuc, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să
justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în
care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că
recursul declarat de avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele Ianei Costiuc, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece
recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței
de apel și a hotărârii primei instanțe, ci a formulat critici ce se axează asupra
fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de
casare a actelor recurate.
Recursul exercitat, conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv doar asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în cercetarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că, conform jurisprudenței
CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea
situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta
în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă
motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
avocatul Odobescu Ghenadie, în interesele Ianei Costiuc, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.
(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Odobescu
Ghenadie, în interesele Ianei Costiuc.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele ședinței,
Svetlana Filincova
Judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari