3ra-67/19 — contestarea actului administrativ

3ra-67/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 3ra-67/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru jud: Z. Talpalaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău jud: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primarul General interimar

al municipiului Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al municipiului

Chișinău, intervenienți accesorii Oleg Poiată, Eugenia Graur și Petru Budurin cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea de apel declarată de Primarul General interimar al municipiului

Chișinău, reprezentat de Svetlana Corcimari și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 27 decembrie 2017,

c o n s t a t ă:

La 27 iunie 2017, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primarului General al municipiului

Chișinău, intervenienți accesorii Oleg Poiată, Eugenia Graur și Petru Budurin cu

privire la anularea dispoziției nr. 239/1-dc din 14 aprilie 2017 „ Cu privire la

avansarea funcționarilor publici ale conducerii Preturii sectorului Centru în trepte de

salarizare”.

În motivarea acțiunii, reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat a invocat că, la data de 14 aprilie 2017 Primarul general al municipiului

Chișinău a emis dispoziția nr. 239/1-dc „Cu privire la avansarea funcționarilor

publici ale conducerii Preturii sectorului Centru în treptele de salarizare”.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a menționat că,

în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală și Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845

din 18 decembrie 2009, a efectuat controlul legalității al dispoziției menționate și a

constatat că aceasta a fost emisă parțial contrat prevederilor legislației.

1

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a indicat că, în

conformitate cu art. 68 alin.(2) din Legea privind organizarea publică locală, pct. 9,

sbp. 2 lit. a) din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor

teritoriale al Cancelariei de Stat, ia data de 25 mai 2017 a fost înaintată notificarea

nr. 1304/OT -976 din 25 mai 2017, prin care s-a solicitat anularea actului

4

administrativ.

Reclamantul, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a relatat că,

prin răspunsul nr. 02-119/3884 din 14 iunie 2017 pârâtul a informat că dispoziția

contestată este legală, invocând neconcordanțele legislației în vigoare și prevederile

noii Legi privind statutul municipiului Chișinău, în ceea ce privește categoriile

funcțiilor de pretor și vicepretor.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a indicat că,

potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) și (3) al Legii nr. 136 din 17 iunie 2016 privind

statutul municipiului Chișinău care prevede că pretorul este persoana cu funcție de

demnitate publică, numită și eliberată din funcție de către Primarul general, în

condițiile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică. Pretorul este asistat de către vice pretori, care sânt persoane

cu funcții de demnitate publică, numiți și eliberați din funcție de către primarul

general la propunerea pretorului.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a invocat că,

conform prevederilor art. 6 alin. (3) și (7) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001

privind actele legislative, actul legislativ special cuprinde norme juridice aplicabile

în exclusivitate unor categorii de raporturi sociale sau subiecte strict determinate

prin derogare de la regula generală În caz de divergențe între norma actului legislativ

general și o normă a actului legislativ special cu aceeași forță juridică, se aplică

norma actului legislativ special, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași

forță juridică apare conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra aceluiași

obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a relatat că,

deși la clasificatorul funcției publice prevede funcția de pretor și vicepretor ca funcții

publice, se aplică prevederile Legii nr. 136 din 17 iunie 2016 în calitate de lege

specială și posterioară Legii nr. 155 din 21 iulie 2011, prin care funcția de pretor este

atribuită funcțiilor de demnitate publică.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a invocat

prevederile art. 14 din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică care prevede că salarizarea persoanelor

cu funcții de demnitate publică cu excepția celor cu statut de magistrat au dreptul,

pentru activitatea desfășurată în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, la

un salariu lunar stabilit conform anexelor nr. 2 și 3 care reprezintă unica formă de

salarizare a lor.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a menționat că

actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor legale, întrucât

pretorul și viceptetorul sectorului Centru, fiind funcție de demnitate publică nu

dispun de trepte de salarizare ci beneficiază de un salariu lunar stabilit.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 33, 166, 192 alin.

(2), 277, 278, Cod de procedură civilă, art. 68 al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006

2

privind administrația publică locală, art. 3, 5 lit. b), 17 alin. (2), 21 alin. 1) al Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat

anularea dispoziției Primarului General al municipiului Chișinău nr. 239/1-dc din

data de 14 aprilie 2017 „ Cu privire la avansarea funcționarilor publici ale conducerii

Preturii sectorului Centru în trepte de salarizare”.

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis, cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al municipiului Chișinău,

intervenienți accesorii Oleg Poiată, Eugenia Graur și Petru Budrin cu privire la

contestarea actului administrativ, s-a anulat dispoziția Primarului General al

municipiului Chișinău nr. 239/1-dc din 14 aprilie 2017 „cu privire la avansarea

funcționarilor publici ale conducerii Preturii sectorului Centru în trepte de

salarizare” ca fiind ilegală.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de reprezentantul Primarului General interimar al municipiului

Chișinău, Svetlana Corcimari și s-a menținut hotărârea din 27 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva

Primarului General al municipiului Chișinău, intervenienți accesorii Oleg Poiată,

Eugenia Graur și Petru Budurin cu privire la contestarea actului administrativ

dispoziția Primarului General al municipiului Chișinău nr. 239/1-dc din 14 aprilie

2017 „cu privire la avansarea funcționarilor publici ale conducerii Preturii sectorului

Centru în trepte de salarizare”.

Instanța de apel a constatat că, la data de 27 februarie 2017 prin procesul-

verbal nr. 01 al ședinței Comisiei privind trecerea funcționarilor publici ai Preturii

sectorului Centru într-o treaptă de salarizare superioară din 27 februarie 2017,

comisia a hotărât conform pct. 1 să avanseze din data de 01 martie 2017 funcționari

publici de conducere/execuție din cadrul Preturii sectorului Centru într-o treaptă

superioară de salarizare conform anexei nr. 1.

La fel, instanța de apel a constatat că, la data de 13 aprilie 2017 sub nr. 148/03-

12 Pretura sectorului Centru a emis o solicitare, prin care a prezentat Primăriei mun.

Chișinău schema de încadrare pentru anul 2017 a funcționarilor aparatului preturii,

cerând totodată informația cu privire la avansarea într-o treaptă de salarizare

superioară a conducerii Preturii sectorului Centru. În acest sens, dispoziția contestată

fiind emisă în baza Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, Legii nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de

salarizare a funcționarilor publici și Hotărârii Guvernului nr. 331 din 28 mai 2012

privind salarizarea funcționarilor publici.

Instanța de apel a invocat prevederile art. 20 alin. (1) și alin.(3) al Legii nr.

136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău, care stipulează că

pretorul este persoană cu funcție de demnitate publică, numit și eliberat din funcție

de către primarul general, în condițiile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, Pretorul este asistat de către vice

pretori, care sânt persoane cu funcții de demnitate publică, numiți și eliberați din

funcție de către primarul general la propunerea pretorului.

3

De asemenea, instanța de apel a invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 199

din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică

care prevede că salarizarea persoanelor cu funcții de demnitate publică se efectuează

în modul, în condițiile și în mărimile prevăzute de Legea nr. 355-XVI din 23

decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar sau de Legea

salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002.

Totodată, instanța de apel a indicat că, potrivit prevederilor art. 6 din Legea

nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar,

persoanele care dețin funcții de demnitate publică (cu excepția celor cu statut de

magistrat) au dreptul, pentru activitatea desfășurată în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare, la un salariu lunar stabilit conform anexelor nr. 2 și 3, care

reprezintă unica formă de salarizare a lor.

Astfel, instanța de apel a reiterat că, prima instanță a făcut o concluzie justă

cu privire la aceea că, dispoziția Primarului general al mun. Chișinău, nr. 239/1-dc

din 14 aprilie 2017 ”Cu privire la avansarea funcționarilor publici ale conducerii

Preturii sector Centru în trepte de salarizare” a fost adoptată contrar prevederilor

legale. Or, aceasta a fost emisă la data de 14 iulie 2017, când erau deja operate

modificările în Legea cu privire la statutul municipiului Chișinău prin care a fost

stabilit că pretorul și vice pretorul sunt persoane cu funcție de demnitate publică, în

privința acestora numai fiind aplicabile prevederile Legii cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public.

Instanța de apel a menționat că, Primarul general neîntemeiat a dispus

avansarea în treptele de salarizare a conducerii preturii sectorului Centru, Poiată

Oleg pretor al sectorului Centru, Graur Eugenia vice pretor al sectorului Centru,

Budurin Petru vice pretor al sectorului Centru, începând cu data de 01 martie 2017

or, la momentul emiterii dispoziției contestate erau deja introduse modificările în

lege.

Instanța de apel consideră legal și temeinic argumentul primei instanțe

referitor la faptul că, Primarul general al municipiului Chișinău la adoptarea actului

administrativ contestat a ignorant prevederile legale, iar Legea nr. 136 din 17 iunie

2016 cu privire la statutul municipiului Chișinău, este o lege posterioară Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, și care reglementează

particularitățile specifice ale organizării și funcționării autorităților administrației

publice ale municipiului Chișinău.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a anulat dispoziția

Primarului general al mun. Chișinău nr. 239/1-dc din 14 aprilie 2017 ”Cu privire la

avansarea funcționarilor publici ale conducerii Preturii sector Centru în trepte de

salarizare” indicând că soluția emisă de prima instanță este justă și întemeiată, având

la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică

cuvenită, iar argumentele aduse de Primarul general al mun. Chișinău în cererea de

apel înaintată, în susținerea poziției sale, sunt pur declarative și fără un suport legal

și probatoriu, or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

La 27 noiembrie 2018, Primarul General interimar al municipiului Chișinău,

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel

4

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii, de respingere a acțiunii

depuse de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Primarul General interimar al

municipiului Chișinău, a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanței, le consideră ilegale și neîntemeiate, care urmează a fi

casate, din motiv că au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept

material.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, a indicat că,

prima instanță, cât și instanța de apel au aplicat eronat normele pe care și-au

întemeiat soluția.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, a invocat

prevederile art. 32 alin. (1) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală în care este stipulat că în exercitarea atribuțiilor

sale, primarul emite dispoziții cu caracter normativ și individual.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, a menționat

că, dispoziția contestată a fost emisă în strictă concordanță cu prevederile legale și

anume art. 29 alin. (2) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația

publică locală care prevede că primarul, în calitatea sa de autoritate publică locală

executivă, exercită și alte atribuții prevăzute de legislația în vigoare sau încredințate

de consiliul local.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău consideră că

este eronată concluzia primei instanțe, precum că dispoziția contestată a fost emisă

contrar prevederilor art. 20 alin. 1) din Legea 136 din 17 iunie 2016 privind statutul

municipiului Chișinău, care prevede că Pretorul este persoană cu funcție de

demnitate publică, numit și eliberat din funcție de către primarul general, în

condițiile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, a invocat

prevederile art. 20, alin. (1) al Legii nr. 136 din 17 iunie 2016 privind statutul

municipiului Chișinău în care este stipulat că pretorul este persoană cu funcție de

demnitate publică, numit și eliberat din funcție de către primarul general, în

condițiile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică. Însă conform art. 30 a legii sus numită Guvernul, în termen de

3 luni de la data publicării prezentei legi va prezenta Parlamentului propuneri pentru

aducerea legislației în vigoare în concordanță cu prezenta lege, va aduce actele sale

normative în conformitate cu prezenta lege, ceea ce s-a realizat mult mai tîrziu datei

emiterii dispoziției contestate.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, a declarat că

Clasificatorului unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr. 155 din 21 iulie

2011, la capitolul III, pretorul și vicepretorul era în lista funcționarilor publici de

conducere din cadrul administrației publice locale de nivelul al doilea, iar în lista

funcțiilor de demnitate publică din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, inclusiv în anexa nr. 2 și 3 din

Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 privind sistemul de salarizare în sectorul

bugetar, pretorul și vicepretorul nu erau incluși.

5

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, a invocat art.

3 din Legea nr. 166 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică care stipulează că prevederile prezentei legi se aplică persoanelor

cu funcții de demnitate publică specificate în anexa la prezenta lege.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, consideră că

pînă la racordarea cadrului legal ce reglementează statutul pretorului și

vicepretorului, și anume în raporturile ce țin de salarizarea acestora, urmează să fie

aplicate normele ce vizează salarizarea funcționarului public, și anume Legea nr.

158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

Legea nr. 48 din 22 martie 2012 privind sistemul de salarizare a funcționarilor

publici, Hotărîrea de Guvern nr. 331 din 28 mai 2012 privind salarizarea

funcționarilor publici, or actele de numire în funcție și metodologia de remunerare a

acestora nu au putut fi anulate și nici emise altele noi în conformitate cu art. 20 alin.

(1) și (2) din Legea 136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chișinău,

deoarece legislația pertinentă nu era racordată noilor prevederi.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, a menționat

că dispoziția nr. 23/1-dc din 14 aprilie 2017 cu privire la avansarea funcționarilor

publici ale conducerii Preturii sector Centru în trepte de salarizare este emisă de

Primarul General al mun. Chișinău în corespundere cu cadrul legal în vigoare, iar

normele invocate de către reclamant nu au fost încălcate, deoarece ele nu sunt

aplicabile spetei date.

Recurentul Primarul General interimar al municipiului Chișinău, consideră că

este eronată concluzia primei instanțe, precum că dispoziția contestată a fost emisă

contrar prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea 136 din 17 iunie 2016 privind statutul

municipiului Chișinău, care prevede că pretorul este persoană cu funcție de

demnitate publică, numit și eliberat din funcție de către primarul general, în

condițiile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică. Cele afirmate sunt total inadmisibile, or pretorul și

vicepretorul la acel moment nu erau în lista funcțiilor de demnitate publică din Legea

nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, inclusiv în anexa nr. 2 și 3 din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 privind

sistemul de salarizare în sectorul bugetar. Ținând cont de cele menționate,

concluziile primei instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii și cu

normele legale în vigoare la acel moment. Atâta timp cât modificările la actele

normative menționate-supra nu erau operate, art. 20 din Legea 136 din 17 iunie 2016

privind statutul municipiului Chișinău nu putea fi aplicat.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată recurentului Primarul

General interimar al municipiului Chișinău, la 27 septembrie 2018, conform scrisorii

nr. 3402 (f.d.112), însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei, lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus de către

Primarul General interimar al municipiului Chișinău, la 27 noiembrie 2018, cu

respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

6

La 08 decembrie 2018, în adresa intimatului Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, a fost expediată copia recursului declarat de Primarul General

interimar al municipiului Chișinău, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței.

La 21 decembrie 2018 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus referință la cererea de recurs declarat de Primarul General interimar al

municipiului Chișinău prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Primarul General interimar al

municipiului Chișinău, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primarul General interimar al

municipiului Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Primarul General

interimar al municipiului Chișinău se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

7

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Primarul General interimar al

municipiului Chișinău.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primarul General interimar al

municipiului Chișinău împotriva deciziei din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al

municipiului Chișinău, intervenienți accesorii Oleg Poiată, Eugenia Graur și Petru

Budurin cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

8