3ra-33/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-33/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor

Interne,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Roșca

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției și

Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne și a fost menținută

hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 septembrie 2017 Pavel Roșca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției și

Inspectoratului Național de Patrulare cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 iulie 2017 a înaintat Ministerului

Afacerilor Interne cerere prealabilă prin care a solicitat de a recalcula și a include

în vechimea în muncă activitatea sa în calitate de comandant de pluton în cadrul

Batalionului Serviciului de Escortă și Pază, pentru perioada 29 decembrie 2008 - 5

februarie 2010 și activitatea sa în calitate de comandant de pluton în cadrul

Companiei Batalionului Serviciului Escortă și Pază al Comisariatului General de

Poliție al municipiului Chișinău, perioada 5 februarie 2010 - 25 martie 2011, cu

avantaje.

A menționat că prin răspunsul din 2 august 2017 a Ministerului Afacerilor

Interne a fost informat despre remiterea cererii spre examinare Inspectoratului

General al Poliției.

Prin răspunsul din 18 august 2017 a Inspectoratului Național de Patrulare din

cadrul Inspectoratului General al Poliției, i-a fost refuzat în recalcularea vechimii

în muncă și i s-a comunicat că recalcularea se v-a efectua după eliberarea din

serviciu.

Reclamnatul a considerat că refuzul în recalcularea vechimii în muncă cu

avantaje este ilegal și neîntemeiat, deoarece contravine pct. 8 lit. d) din Hotărârea

1

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea cu privire

la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, art. 30 alin. (1) și art. 41

din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și

medico-legale nr. 1086 din 23 iunie 2000.

A mai relatat că efectuând serviciu de pază, escortare și deținere a persoanelor

reținute și arestate în perioada de activitate, a fost supus riscului sănătății și vieții,

având contact direct cu persoanele bolnave psihic, infectate cu HIV, tuberculoză și

alte maladii periculoase.

Din aceste motive a susținut că are dreptul de a i se calcula vechimea în

muncă cu avantaje, calculându-se două luni vechime pentru o lună de serviciu în

ordinea prevăzută de pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994.

A solicitat admiterea acțiunii, declararea ilegalității răspunsului nr. 420/17 din

18 august 2017 a Inspectoratului General al Poliției și obligarea Ministerului

Afacerilor Interne de a efectua recalcularea vechimii în muncă luându-se în

considerare două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru

perioadele 29 decembrie 2008 - 5 februarie 2010 și 5 februarie 2010 - 25 martie

2011.

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

cererea de chemare în judecată a fost admisă. S-a recunoscut ilegalitatea refuzului

nr. INP/R-420/17 din 18 august 2017 a Inspectoratului Național de Patrulare. S-a

obligat Ministerul Afacerilor Interne de a efectua recalcularea vechimii în muncă a

lui Pavel Roșca, luându-se în considerație două luni vechime în muncă pentru o

lună de serviciu din perioada 29 decembrie 2008 până la 5 februarie 2010 în cadrul

Batalionului Serviciului de Escortă și Pază și perioada 5 februarie 2010 până la 25

martie 2011 în cadrul Companiei Batalionului Serviciului Escortă și Pază al

Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne, s-a casat hotărârea din 27 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție

extinctivă.

Prin decizia din 15 august 2018 a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul declarat de Pavel

Roșca, casată decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne și a fost menținută hotărârea din 27

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluția

pe prevederile art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) lit. a), art. 14, art. 17 alin. (1), art. 26

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, pct.

8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul

de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu

statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, precum și art. 33

2

alin. (2) din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie

1996 (în vigoare până la 21 martie 2008).

În acest sens, instanța de apel analizând circumstanțele de fapt ale cauzei în

raport cu normele citate, a reținut că Pavel Roșca a respectat procedura prealabilă,

precum și termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, având în vedere

că această categorie de litigii are un caracter continuu și nu este condiționată de

termenul de prescripție extinctivă.

La fel, instanța de apel a considerat că Pavel Roșca întrunește condițiile

necesare pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate.

În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural.

La 13 noiembrie 2018 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs

împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material, fiind apreciate arbitrar

probele.

A menționat că Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al

Poliției reprezintă două entități juridice distincte cu autoadministrare financiară și

deși, Pavel Roșca a indicat Ministerul Afacerilor Interne în calitate de pârât,

ultimul nu a încălcat niciun drept al reclamantului.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 octombrie 2018.

Astfel, recursul declarat la 13 noiembrie 2018, este în termen.

La 13 noiembrie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimatul Pavel Roșca, nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor

Interne, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

4

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

5