3ra-27/19 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-27/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: O. Ionașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: V. Buhnaci, A. Malîi, M. Guzun

ÎNCHEIERE

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Paraschiv către

SA „Apă-Canal Chișinău”, ÎM „Infocom” cu privire la anularea parțială a ordinelor

de încasare a numeralului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și menținută hotărârea din 26

septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani de admitere parțială a

acțiunii,

constată:

La 23 martie 2017, Andrei Paraschiv s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către SA „Apă-Canal Chișinău”, ÎM „Infocom”, prin care a solicitat

anularea parțială a ordinelor de încasare a numerarului și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii, a indicat că, prin ordinul de încasare a numerarului nr.

134808173 pentru luna ianuarie 2017, înaintat spre plată de ÎM „Infocom”, s-a

dispus încasarea costului volumului de apă potabilă în mărime de 8, 8439 m3,

inclusiv sub formă de cotă-parte în volum de 3,8439 m3. Înaintarea spre plată a

cotei-părți este ilegală și neîntemeiată.

SA „Apă-Canal Chișinău” deține o poziție dominantă pe piață privind

furnizarea apei potabile, respectiv este obligată să mențină relații contractuale cu

consumatorii sau gestionarii blocului locativ. Astfel, potrivit datelor ordinului de

încasare nr. 134808173, gestionar al casei de locuit din XXX, mun. Chișinău este

APLP-54/167, care nu gestionează de facto blocul locativ menționat. Însă, în

temeiul contractului nr. 55-0004-33 din 18 februarie 2003, încheiat cu SA „Apă-

Canal Chișinău”, gestionează 15 blocuri locative de pe XXX, mun. Chișinău.

În același timp, susține că gestionarul casei de locuit din str. XXX, mun.

Chișinău este APLP-54/197, care nu dispune de relații contractuale cu SA „Apă-

Canal Chișinău”, iar toate datele de la contorul comun sunt luate de reprezentanții

SA „Apă-Canal Chișinău” și prezentate către ÎM „Infocom”.

În aceste condiții, reclamantul este de părere că furnizorul, în temeiul pct. 40-

42 al Regulamentului ANRE nr. 271/2015 din 16 decembrie 2015, urma să încheie

contract cu gestionarul casei de locuit - APLP nr.54/197 și în mod obligatoriu să

întocmească un proces-verbal privind stabilirea punctului de delimitare a

responsabilității părților, ca parte componentă și anexă la contract. Or, în cazul în

care furnizorul nu dispune de relații contractuale cu consumatorul sau cu

gestionarul casei de locuit, responsabilitatea pentru volumul de apă suplimentară

(cota-parte) neconsumată de consumator, rămâne pe seama furnizorului.

Cererea prealabilă, depusă la 17 octombrie 2016, privind anularea cotei-părți

de apă potabilă, a fost respinsă, fiind examinată formal.

Prin cererea de concretizare a cererii de chemare în judecată, reclamantul a

solicitat anularea cotei-părți din ordinul de încasare nr. 135703705 pentru luna

februarie 2017 a volumului de apă potabilă în mărime de 1,7801 m3 și încasarea

sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea din 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

APLP nr. 54/167 și APLP nr. 54/197, au fost atrași în proces în calitate de

intervenienți accesorii.

Prin încheierea din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

cauzele civile nr. 3-399/17 și nr. 3-369/17, inițiate la cererile de chemare în

judecată a lui Andrei Paraschiv către SA „Apă-Canal Chișinău” și ÎM „Infocom”

cu privire la anularea cotelor-părți din volumul de apă potabilă din ordinele de

încasare a numerarului nr. 134808173 pentru luna ianuarie 2017 și nr. 135703705

pentru luna februarie 2017 și repararea prejudiciului moral, au fost conexate într-

un singur proces, fiindu-i atribuit numărul unic de referință 3-399/17.

Prin hotărârea din 26 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, menținută prin decizia din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

acțiunea a fost admisă parțial.

SA „Apă-Canal Chișinău” a fost obligată să excludă din ordinele de încasare a

numerarului nr. 134808173 și nr. 135703705, emise pentru ap. XX din str. XXX,

mun. Chișinău, plățile pentru cotele-părți de apă potabilă calculate pentru luna

ianuarie 2017 în volum de 3,8439 m3 și pentru luna februarie 2017 în volum de

1,7801 m3.

Întru menținerea soluției primei instanțe, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a reținut că instanța de fond a

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, a oferit o

apreciere justă probelor administrate și a aplicat corect normele de drept material și

procedural, hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 Cod de procedură civilă.

La 28.09.2018, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs împotriva deciziei

din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel și o consideră neîntemeiată și nefondată.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a

acțiunii.

La 05.12.2018, Andrei Paraschiv a depus referință la cererea de recurs prin

care a solicitat ca recursul să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 24

iulie 2018 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 17 septembrie

2018 (f. d. 198), iar recursul a fost depus la 28 septembrie 2018. Astfel, se constată

că societatea-recurentă s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA

„Apă-Canal Chișinău”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SA „Apă-Canal Chișinău”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova