2ra-2236/18 — anularea ordinului, încasarea compensației ș.a.

2ra-2236/18 — anularea ordinului, încasarea compensației ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2236/18

prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (Vasilii Hrapacov)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (Grigori Colev, Stefan Starciuc, Afanasii Curdov)

DECIZIE

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Anjela Țurcan,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anjela

Țurcan împotriva întreprinderii de stat „Poșta Moldovei” și directorului Centrului

de Poștă Comrat, Nicolai Terzi, cu privire la anularea ordinului de desfacere a

contractului individual de muncă, încasarea compensației în locul restabilirii în

funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de

la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care s-a

admis apelul declarat de întreprinderea de stat „Poșta Moldovei”, s-a casat

hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, și s-a pronunțat

o nouă hotărâre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de

Anjela Țurcan,

constată:

La 29 septembrie 2015, Anjela Țurcan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva întreprinderii de stat „Poșta Moldovei” și directorului Centrului de

Poștă Comrat, Nicolai Terzi, cu privire la anularea ordinului de desfacere a

contractului individual de muncă, încasarea compensației în locul restabilirii în

funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de

la muncă și repararea prejudiciului moral, care a fost concretizată prin cererea din

10 ianuarie 2017 (vol. I, f.d. 1-3, 116).

În motivarea acțiunii a menționat că, din luna noiembrie anului 2012 a

deținut funcția de traducător la Centrul de Poștă Comrat, în baza contractelor de

muncă pe durata determinată. Ultimul contract de muncă, și anume sub nr. 3, a fost

încheiat la 01 iulie 2013, pe un termen de 6 luni, până la 31 decembrie 2013, cu

stabilirea remunerației pentru lucrările efectuate în mărime de 1 500 de lei.

Reclamanta a relevat că, după data de 31 decembrie 2013, a continuat să

dețină această funcție, executându-și obligațiile sale funcționale în temeiul

1

contractului încheiat până în ziua concedierii, efectuând traducerea tuturor

documentelor de intrare din limba de stat în limba rusă.

Prin ordinul nr. l32-K din 22 iunie 2015 a directorului Centrului de Poștă

Comrat, Nicolai Terzi, care i-a fost adus la cunoștință la 30 iunie 2015, a fost

desfăcut contractul individual de muncă în legătură cu expirarea termenului

contractului și modificarea condițiilor.

Reclamanta a considerat ordinul nr. 132-K din 22 iunie 2015 ca fiind ilegal și

care necesită a fi anulat, deoarece a fost emis cu încălcări ale normelor legislației

de muncă, ce reglementează procedura concedierii din inițiativa angajatorului, și

anume art. 83 alin. (l) și (4) din Codul muncii. Or, în speță, angajatorul nu a

înștiințat-o în scris despre expirarea termenului contractului individual de muncă

pe durată determinată. Ba mai mult decât atât, relațiile ei de muncă, de fapt, au

continuat după 31 decembrie 2013, circumstanță care a prelungit în mod tacit

raporturile de muncă pentru o durată nedeterminată.

De asemenea, este neîntemeiat și temeiul de desfacere a contractului de

muncă în legătură cu modificarea condițiilor, or, dispozițiile art. 82 și art. 86 din

Codul muncii nu prevăd un asemenea temei.

La fel, reclamanta a invocat că angajatorul a încălcat dispozițiile imperative

ale art. 81 alin. (3) din Codul muncii, deoarece nu i-a adus la cunoștință ordinul

privind desfacerea contractului individual de muncă la data eliberării din serviciu –

22 iunie 2015, ci doar la 30 iunie 2015.

Astfel, Anjela Țurcan a indicat că în perioada din data emiterii ordinului

nr. 132 din 22 iunie 2015 și până în prezent a fost și este privată de dreptul la

muncă în funcția de traducător al Centrului de Poștă Comrat și de a fi remunerată

pentru această muncă.

Totodată, având în vedere imposibilitatea ulterioară de a continua relațiile de

muncă, din motivul prezentului litigiu, reclamanta a considerat oportun de a

solicita, în locul restabilirii la locul de muncă, încasarea de la Centrul de Poștă

Comrat în beneficiul său a 5 salarii medii lunare, adică 7 500 de lei.

Deopotrivă, reclamanta a reliefat că, prin privarea ilegală de dreptul de a

munci, angajatorul i-a cauzat un prejudiciu moral, însă suma de 4 500 de lei (3

salarii medii lunare) este proporțională acestor suferințe morale și le-ar putea

compensa.

În această ordine de idei, reclamanta a solicitat

- a anula ca fiind ilegal ordinul nr. 132-K din 22 iunie 2015 „cu privire la

desfacerea contractului individual de muncă” emis de directorul Centrului de Poștă

Comrat;

- în conformitate cu art. 90 alin. (4) din Codul muncii, a încasa din contul

ÎS „Poșta Moldovei” în beneficiul Anjelei Țurcan, în locul restabilirii funcție

anterioară, o compensație suplimentară în mărime de 7 500 de lei;

- a încasa din contul ÎS „Poșta Moldovei” salariul pentru absența forțată de la

locul de muncă, reieșind din salariul mediul lunar în mărime de 1 500 de lei, pentru

perioada începând de la 22 iunie 2015 și până la data intrării în vigoare a hotărârii

judecătorești;

- a încasa din contul ÎS „Poșta Moldovei” suma de 4 500 de lei, cu titlu de

compensare a prejudiciului moral.

- a compensa din contul ÎS „Poșta Moldovei” cheltuielile de judecată.

2

Prin hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, (vol. I,

f.d. 199, 200 recto-verso, vol. II, f.d. 1-10 recto-verso) s-a admis parțial acțiunea

depusă de Anjela Țurcan; s-a încasat din contul ÎS „Poșta Moldovei”, în

conformitate cu art. 90 alin. (4) din Codul muncii, în beneficiul Anjelei Țurcan, în

locul restabilirii la locul de muncă în funcția deținută anterior compensația în

mărime de 6 000 de lei, suma de 35 900 de lei cu titlu de compensare a salariului

pentru absența forțată de la locul de muncă (câte 1 500 de lei lunar pentru perioada

22 iunie 2015 – 20 iunie 2017) și suma de 1 500 de lei cu titlu de compensare a

prejudiciului moral cauzat, iar în rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, la expirarea

termenului de valabilitate a contractului individual de muncă nr. nr. 3 din 01 iulie

2013, și anume 31 decembrie 2013, niciuna din părțile contractante nu a solicitat

încetarea lui, iar relațiile de muncă de fapt au continuat. Astfel, în conformitate cu

prevederile art. 83 alin. (4) din Codul muncii, acest fapt a servit temei pentru

prelungirea contractului pentru o perioada de timp nedeterminată.

Totodată, prima instanță a reținut că temeiurile de desfacere din inițiativa

angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată sunt

stipulate în mod exhaustiv în art. 86 din Codul muncii, care nu prevede

„modificarea condițiilor” ca temei de concediere.

Prin urmare, este neîntemeiată și ilegală desfacerea contractului individual de

muncă cu Anjela Țurcan, prin ordinul nr. l32-K din 22 iunie 2015, în legătură cu

expirarea termenului contratului și modificarea condițiilor.

Distinct circumstanțelor constatate, prima instanță a ajuns la concluzia

respingerii capătului de cerere privind anularea ordinului nr. l32-K din 22 iunie

2015, or, acesta a fost anulat prin ordinul nr. 38-P din 23 octombrie 2015 a

directorului Centrului de Poștă Comrat.

Astfel, cu titlu subsecvent, Judecătoria Comrat, sediul Central, a ajuns la

concluzia că, prin prisma art. 90 alin. (4) din Codul muncii, reclamantei urmează a-

i fi achitată o compensație, în locul restabilirii la locul de muncă, în mărime de 4

salarii medii lunare, ceea ce constituie suma de 6 000 de lei, care este echitabilă

pentru faptul că aceasta a fost lipsită forțat de posibilitatea de a munci și a fi

retribuită.

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Comrat (vol. II, f.d. 89, 91-100

recto-verso) s-a admis apelul declarat de ÎS „Poșta Moldovei”, s-a casat hotărârea

din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, și s-a pronunțat o nouă

hotărâre, prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Anjela

Țurcan.

În consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, clauzele contractelor

încheiate între reclamanta Anjela Țurcan și ÎS „Poșta Moldovei”, prin intermediul

Centrului Poștal UTA Găgăuzia, nu îmbracă forma unui contract individual de

muncă, ci a unui contract de prestări servicii. Acest fapt este confirmat prin

conținutul condițiile contractului, care sunt specifice anume contractului de prestări

servicii, și anume denumirea părților contractante, obiectul, termenii, condițiile de

salarizare, precum și condițiile de desfacere a contractului.

Ba mai mult ca atât, conform statelor de personal al Centrului Poștal UTA

Găgăuzia, aceasta nu deține unități pentru funcția de traducător, circumstanță care,

3

la fel, exclude posibilitatea încheierii unui contract individual de muncă pentru

această funcție.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, inexistența de facto a raporturilor

de muncă dintre Anjela Țurcan și Centrul Poștal Comrat este confirmată și prin

faptul că prima nu a depus cerere cu privire la angajare, precum și nu i s-a acordat

concediu anual plătit.

Prin urmare, raporturile de drept născute între Anjela Țurcan și ÎS „Poșta

Moldovei” în baza contractului nr. 3 din 01 iulie 2013 poartă un caracter civil, și

nicidecum de muncă.

La 10 august 2018, Anjela Țurcan a declarat recurs împotriva deciziei din 23

mai 2018 a Curții de Apel Comrat (vol. II, f.d. 127-129 recto verso).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În acest sens, recurenta a menționat că, instanța de apel eronat a ajuns la

concluzia că între dânsa și ÎS „Poșta Moldovei” nu au existat raporturi de muncă

și că această circumstanță se confirmă inclusiv prin faptul că nu a depus cerere de

angajare, nu a beneficiat de concediul anual plătit, iar presupusa funcție deținută

nu este prevăzută de statele de personal.

Or, această concluzie contravine dispozițiilor art. 56 alin. (1) și (2) din

Codul muncii, conform cărora contractul individual de muncă se încheie în baza

negocierilor dintre salariat și angajator și nu în baza unei cereri depuse de persoana

care dorește să se angajeze. Mai mult ca atât, potrivit art. 57 din Codul muncii,

depunerea unei asemenea cereri nici nu este obligatorie la încheierea contractului

individual de muncă.

La fel, recurenta a relevat că neacordarea concediilor anuale plătite denotă

doar încălcarea drepturilor sale de salariat, or, conform art. 10 alin. 92) lit. a) din

Codul muncii, angajatorul este obligat să respecte legile și alte acte normative,

clauzele contractului colectiv de muncă și ale convențiilor colective.

În această consecvență, recurenta a opinat că existenta raportului de muncă

dintre dânsa și ÎS „Poșta Moldovei” este confirmată și prin faptul că în perioada

anilor 2012-2015 Centrul Poștal Comrat i-a achitat salariu și i-a calculat veniturile

și a reținut impozitul pe venit.

Astfel, recurenta Anjela Țurcan a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Comrat, cu menținerea hotărârii din 20

iunie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Prin încheierea din 05 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a

considerat admisibil recursul declarat de Anjela Țurcan împotriva deciziei din 23

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și transmis Colegiului lărgit pentru examinare

în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, casată integral decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău și menținută hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul

Central, din considerentele ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

4

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție vădește că instanța de apel a examinat superficial cauza și nu a constatat

corect raporturile juridice existente între Anjela Țurcan și ÎS „Poșta Moldovei”, iar

drept consecință nu a aplicat cadrul legat pertinent speței și a adoptat o soluție

greșită.

Astfel, în debut, Colegiul reține că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia

că între Anjela Țurcan nu au avut loc raporturi de muncă.

Or, în acest sens, este pertinent faptul că, prin contractul de muncă nr. 3 din

15 noiembrie 2012, încheiat între Anjela Țurcan și Centrul poștal Comrat al

ÎS „Poșta Moldovei”, prima a fost angajată în funcția de traducător în cadrul

Centrului de Poștă Comrat, pe durată determinată până la 31 decembrie 2012

(vol. I, f.d. 178).

La 01 ianuarie 2013, Anjela Țurcan și Centrul poștal Comrat al ÎS „Poșta

Moldovei” au încheiat alt contract de muncă (nr. 1), pentru aceiași funcție, pe

durată determinată de la 01 ianuarie 2013 până la 31 decembrie 2013 (vol. I,

f.d. 179).

La 01 iulie 2013, Anjela Țurcan și Centrul poștal Comrat al ÎS „Poșta

Moldovei” au încheiat alt contract de muncă (nr. 3), pentru aceiași funcție de

traducător, pe durată determinată de la 01 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013

(vol. I, f.d. 180).

Analizând clauzelor contractelor nominalizare, Colegiul constată că instanța

de apel eronat a ajuns la concluzia că acestea nu îmbracă forma unor contracte

individuale de muncă, ci a contractelor de prestări servicii, astfel încât raporturile

de drept născute între Anjela Țurcan și ÎS „Poșta Moldovei” în baza contractului

nr. 3 din 01 iulie 2013 poartă un caracter civil, și nicidecum de muncă.

Or, în acest sens, sunt pertinente dispozițiile articolului 970 din Codul civil,

care statuează că, (1) prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se

obligă să presteze celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă

să plătească retribuția convenită. (2) Obiectul contractului de prestări servicii îl

constituie serviciile de orice natură. (3) Contractele de muncă sunt reglementate

prin legislația muncii.

Sensul autentic al normei precitate face o delimitare a contractului de prestări

servicii de contractul de muncă, care se manifestă în natura juridică a acestora. Una

din distincții constă în obiectul acestor contracte. Așa, obiectul contractului de

5

prestări servicii reprezintă un anumit serviciu, rezultatul activității prestatorului, pe

când obiectul contractului de muncă este însăși activitatea profesionistă a

angajatului în conformitate cu specialitatea, calificarea acestuia.

Din această ipoteză rezultă și o altă distincție, și anume faptul că în contractul

de prestări servicii nu persistă raporturi de subordonare, părțile acestuia fiind pe

poziție de egalitate. În contractul de muncă, însă, angajatul se supune dispozițiilor

și indicațiilor angajatorului, care organizează și dirijează procesul de muncă.

Astfel, în raporturile de muncă, angajatul este de obligat să-și exercite obligațiile

profesionale de serviciu în limitele de timp, strict determinate, să respecte

disciplina muncii și alte reguli. Pe când, în contractul de prestări servicii,

prestatorul este absolut autonom, independent, activând de sine stătător, după buna

sa voință.

Subsecvent, aceste contracte diferă și după modalitatea remunerației, or, în

baza contractului de muncă remunerația se plătește după cantitatea și calitatea

muncii depuse, iar în contractul de prestări servicii remunerația se plătește în

dependență de serviciile prestate și rezultatul obținut.

La capitolul dat, Colegiul decelează că, la stabilirea raporturilor dintre Anjela

Țurcan și Centrul poștal Comrat al ÎS „Poșta Moldovei”, născute în baza

contractului de muncă nr. 3 din 01 iulie 2013, instanța de apel nu a ținut cont de

modalitatea de remunerație. Or, din conturile personale ale Anjelei Țurcan (vol. I,

f.d. 181-184) rezultă că, aceasta a fost remunerată cu salariu, la calcularea și

achitarea căruia ÎS „Poșta Moldovei” reținea contribuțiile de asigurări sociale de

stat obligatorii, primele de asigurarea medicală obligatorie și impozitul pe venit.

Astfel, este remarcabil faptul că, din conținutul informațiilor cu privire la

venitul anual nr. 36 din 31 ianuarie 2013, nr. 33 din 10 februarie 2014 și nr. 23 din

06 februarie 2015 eliberate de Centrul poștal Comrat al ÎS „Poșta Moldovei”

rezultă că, în perioada anilor 2012-2015, Anjela Țurcan a fost remunerată cu

salariu (vol. I, f.d.148-150.

Deopotrivă, Colegiul constată că, prin nota-informativă nr. 43-6/2-1881-4204

din 12 noiembrie 2015 al Serviciului Fiscal de Stat se certifică faptul că, pentru

perioada anilor 2012-2014 ÎS „Poșta Moldovei” a prezentat raporturi IAL 09,

conform cărora în adresa Anjela Țurcan sunt indicate venituri îndreptate spre plata

salariului, contribuții de asigurări sociale de stat, prime de asigurări obligatorii de

asistență medicală, impozitul pe venit reținut, precum și faptul că forma sursei de

venit în sistem este indicată de categoria SAL (vol. I, f.d. 152)

Succesiv, instanța de recurs taxează că, în raporturile de prestări servicii,

calcularea și reținerea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, a

primelor de asigurarea medicală obligatorie și a impozitului pe venit ține de

obligația prestatorului de servicii, și nicidecum nu de a beneficiarului.

Or, conform articolului 10 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1585 din 27 februarie

1998 „cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală”, asiguratul,

inclusiv mediatorii, notarii, avocații, executorii judecătorești, experții judiciari

care activează în cadrul unui birou de expertiză judiciară, interpreții și

traducătorii, administratorii autorizați, este obligat: în cazul unităților și al

persoanelor fizice, altele decât cele înregistrate de către organul înregistrării de

stat, al mediatorilor, al notarilor, al avocaților, al executorilor judecătorești și al

experților judiciari care activează în cadrul unui birou de expertiză judiciară, al

6

interpreților și traducătorilor, al administratorilor autorizați, să se înregistreze ca

plătitor de prime de asigurare obligatorie de asistență medicală la agenția

teritorială a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină în termen de o lună de

la data eliberării deciziei de înregistrare, a atestatului de mediator, a licenței de

notar, de avocat, de executor judecătoresc sau de expert judiciar care activează în

cadrul unui birou de expertiză judiciară, a autorizației pentru activitatea de

interpret și/sau traducător, administrator autorizat.

Din sensul normei precitate rezultă că, în situația în care Anjela Țurcan

presta servicii de traducător Centrului poștal Comrat al ÎS „Poșta Moldovei”, în

baza contractului nr. 3 din 01 iulie 2013, aceasta era obligată să se înregistreze la

Companiei Naționale de Asigurări în Medicină și să plătească de sine stătător

primele de asigurare obligatorie de asistență medicală.

Prin urmare, Colegiul consideră că, faptul calculării și achitării de către

Centrului poștal Comrat al ÎS „Poșta Moldovei” a primelor de asigurare

obligatorie de asistență medicală a Anjelei Țurcan, certifică faptul existenței între

aceștia a raporturilor de muncă, și nicidecum a altor raporturi de natură civilă. Or,

în acest sens sunt incidente dispozițiile art. 17 alin. (5) din Legea nr. 1585 din 27

februarie 1998 „cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală”,, care

statuează că achitarea primelor pentru asigurarea obligatorie de asistență

medicală a populației angajate se face din contul contribuțiilor angajatorului și

angajatului.

La fel, faptul că între Anjela Țurcan și Centrul poștal Comrat al ÎS „Poșta

Moldovei” au existat raporturi de muncă este certificată și prin modalitatea de

plată a contribuției de asigurări sociale, care în speță era efectuată de către

Centrul poștal Comrat al ÎS „Poșta Moldovei”. Această concluzie își găsește

suport legal în dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea Nr. 489 din 08.07.1999

privind sistemul public de asigurări sociale, conform cărora „calculul și plata

contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații angajați cu contract

individual de muncă și de angajatorul acestora se fac lunar de către angajator.”

La caz, din informația furnizată de Casa Națională de Asigurări Sociale se

atestă că, în perioada anilor 2012-2015, ÎS „Poșta Moldovei” a transferat

contribuțiilor de asigurări sociale pentru Anjela Țurcan. Totodată, din conținutul

acesteia rezultă că de la 15 noiembrie 2012 până 31 decembrie 2013, categoria

contribuabilului Anjela Țurcan era „101”, ce conform clasificatorului categoriilor

persoanelor asigurate corespunde persoanei angajate în baza contractului

individual de muncă. Iar, din 01 ianuarie 2014 până la 22 iunie 2015, categoria

persoanei asigurate era indicată „123” – persoană angajată prin cumul (vol. I,

f.d. 154-159)

Continuând șirul logic al ipotezei relevate, Colegiul constată că, instanța de

apel nu a ținut cont de prevederile art. 2 alin. (3) din Codul muncii, care prescrie că

în cazul în care instanța de judecată stabilește că, printr-un contract civil, se

reglementează de fapt raporturile de muncă dintre salariat și angajator, acestor

raporturi li se aplică prevederile legislației muncii.

Succesiv, instanța de recurs apreciază ca fiind eronată concluzia instanței de

apel, precum că inexistența raporturilor de muncă dintre Anjela Țurcan și Centrul

Poștal Comrat este confirmată și prin faptul că prima nu a depus cerere cu privire

la angajare, precum și nu i s-a acordat concediu anual plătit.

7

Or, în sensul articolului 56 alin. (1) din Codul muncii, contractul individual de

muncă se încheie în baza negocierilor dintre salariat și angajator.

Mai mult decât atât, articolul 57 alin. (1) din Codul muncii instituie în mod

exhaustiv lista documentelor care trebuie să le prezinte angajatorului persoana care

se angajează, la încheierea contractului individual de muncă. Astfel, acestea sunt:

a) buletinul de identitate sau un alt act de identitate; b) carnetul de muncă, cu

excepția cazurilor când persoana se încadrează în câmpul muncii pentru prima dată

sau se angajează la o muncă prin cumul; c) documentele de evidență militară –

pentru recruți și rezerviști; d) diploma de studii, certificatul de calificare ce

confirmă pregătirea specială – pentru profesiile care cer cunoștințe sau calități

speciale; e) certificatul medical, în cazurile prevăzute de legislația în vigoare; f)

declarația pe propria răspundere cu privire la faptul că, pe durata activității la

locurile de muncă precedente, nu a încălcat prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr.

325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității instituționale, cu excepția

cazurilor cînd persoana se încadrează în câmpul muncii pentru prima dată.

Astfel, este lipsită de suport juridic concluzia instanței de apel în privința

faptului că inexistența raporturilor de muncă dintre Anjela Țurcan și Centrul Poștal

Comrat al ÎS „Poșta Moldovei” se confirmă inter alia și prin faptul că prima nu a

depus cerere cu privire la angajare.

La caz, Colegiul notează și faptul că, beneficierea de concediu anual plătit

este un drept personal al salariatului, de care acesta poate face uz la propria

dorință. Prin urmare, faptul că Anjela Țurcan nu a beneficiat de concediul anual

plătit nu poate demonstra existența sau lipsa raporturilor de muncă cu Centrul

Poștal Comrat al ÎS „Poșta Moldovei”, deoarece acesteia îi putea fi acordat

concediu doar la cererea personală, și nu la inițiativa angajatorului.

Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Codul muncii, și având în

vedere circumstanțele de fapt constatate și expuse supra, Colegiul conchide că, în

condițiile speței, raporturile dintre Anjela Țurcan și Centrul poștal Comrat al

ÎS „Poșta Moldovei”, în baza contractului nr. 3 din 01 iulie 2013, sunt

reglementate de normele Codului muncii.

În această ordine de idei, Colegiul vădește că instanța de apel în mod eronat a

aplicat, în speță, normele dreptului civil care reglementează raporturile de prestări

servicii și temeiurile încetării și/sau rezilierii acestora. Or, conform art. 2 alin. (1)

din Codul muncii, prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale

și colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor

de muncă, jurisdicția muncii, precum și alte raporturi legate nemijlocit de

raporturile de muncă.

Referitor la fondul cauzei, instanța de recurs reiterează că, prin contractul de

muncă nr. 3, încheiat, la 01 iulie 2013, între Anjela Țurcan și Centrul poștal

Comrat al ÎS „Poșta Moldovei”, prima a fost angajată în funcția de traducător, pe

durată determinată de la 01 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013 (vol. I, f.d. 180).

Însă, la expirarea termenului stabilit de contract, niciuna din părți nu a solicitat

încetarea lui și a relațiilor de muncă.

Prin urmare, faptul că raporturile de muncă dintre Anjela Țurcan și Centrul

poștal Comrat al ÎS „Poșta Moldovei” au continuat de fapt și după expirarea

termenului contractului de muncă nr. 3, încheiat la 01 iulie 2013, constituie temei

de considera contractul individual de muncă ca fiind prelungit pe durată

8

nedeterminată. Or, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (4) din Codul

muncii, dacă, la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată

determinată, nici una dintre părți nu a cerut încetarea lui și raporturile de muncă

continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată.

Respectiv, Colegiul opinează că, prima instanță corect a constatat ilegalitatea

ordinului nr. l32-K din 22 iunie 2015 privind rezilierea contractului de muncă cu

Anjela Țurcan, din motivul expirării termenului acțiunii acestuia.

Deopotrivă, este justă și concluzia primei instanțe, precum că ordinul nr. l32-

K din 22 iunie 2015 este ilegal și în partea rezilierii contractului de muncă cu

Anjela Țurcan, din motivul modificării condițiilor. Or, temeiurile de desfacere din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată, sunt enumerate exhaustiv la art. 86

alin. (1) din Codul muncii. Astfel, conform acestei norme legale, „modificarea

condițiilor” nu poate servi drept temei de a desface raporturile de muncă, la

inițiativa angajatorului.

Finalmente, instanța de recurs constată că prima instanță just și temeinic a

ajuns la concluzia necesității admiterii parțiale a acțiunii depuse de Anjela Țurcan,

deoarece este bazată pe o cercetare multiaspectuală a circumstanțelor cauzei, cu

identificarea corectă a raporturilor din părțile litigante, cu încadrarea corectă a

acestora în cadrul legal pertinent speței și cu aplicarea și interpretarea corectă a

normelor de drept material.

Corelând circumstanțele expuse supra, instanța de recurs ajunge la concluzia

că decizia instanței de apel se bazează pe neelucidarea tuturor circumstanțelor

importante pentru justa soluționare a disensiunii deferită judecății, circumstanță ce

a generat calificarea greșită a raporturilor dintre litiganți, interpretarea și aplicarea

greșită a normelor de drept material ce guvernează raportul material-litigios, iar

drept consecință adoptarea unei soluții greșite și nemotivate.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

În acest sens se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, element

care lipsește în decizia instanței de apel.

În condițiile expuse supra, Colegiul vădește justețea și temeinicia soluției

primei instanțe adoptate pe fondul cauzei, care este bazată pe suportul probator

administrat la materialele cauzei, identificarea corectă a raporturilor material-

litigioase, precum și interpretarea și aplicarea corectă a cadrului legal pertinent

speței.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că instanța de apel a

emis o decizie neîntemeiată, iar prima instanță a pronunțat o soluție justă și

temeinică, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

9

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat

de Anjela Țurcan, casării deciziei din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și

menținerii hotărârii din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Anjela Țurcan împotriva deciziei din 23 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează integral decizia din 23 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

adoptate în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Anjela Țurcan împotriva întreprinderii de stat „Poșta Moldovei” și directorului

Centrului de Poștă Comrat, Nicolai Terzi, cu privire la anularea ordinului de

desfacere a contractului individual de muncă, încasarea compensației în locul

restabilirii în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru perioada de

absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

10