2ra-2342/18 — executarea dreptului de ipotecă ș.a.

2ra-2342/18 — executarea dreptului de ipotecă ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2342/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Catană)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Țurcan, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Alexei Galițchi, prin intermediul

reprezentantului său – avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Marina

Nichitovschi (Pascal) împotriva lui Galițchi Alexei cu privire la exercitarea dreptului de

ipotecă prin transmiterea silită a cotei-părți din bunul imobil ipotecat, încasarea dobînzii de

întârziere și evacuarea forțată din bunul imobil fără acordarea altui spațiu locativ, și la

cererea reconvențională a lui Alexei Galițchi împotriva Marinei Nichitovschi (Pascal) și

Întreprinderii cu Capital Străin „Prime Capital” Societate cu Răspundere Limitată cu privire

la declararea nulității contractului de ipotecă și evacuarea din bunul imobil,

împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de către Galițchi Alexei prin intermediul reprezentantului său – avocatul

Nicolae Daniliuc și s-a menținut hotărârea din 30 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru

c o n s t a t ă:

La data de 07 aprilie 2015, Pascal (în prezent Nichitovschi) Marina a depus cerere de

chemare în judecată, cu concretizările ulterioare, împotriva lui Galițchi Alexei cu privire la

exercitarea dreptului de ipotecă prin transmiterea silită a cotei-părți din bunului imobil

ipotecat, încasarea dobînzii de întârziere și evacuarea forțată din bunul imobil fără

acordarea altui spațiu locativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 23 aprilie 2008, Stratulat Inesa, în

calitate de împrumutat, a încheiat cu ÎCS „Prime Capital” SRL, în calitate de împrumutător,

contractul de împrumut ipotecar nr. IMP/518/04/2008 din 22 aprilie 2008, potrivit căruia

primei i-a fost transmis cu titlu de împrumut suma de 55.000 de dolari SUA cu scopul

refinanțării împrumutului (reparația și reconstrucția imobilului situat pe XXXXXX și

dezvoltării activității de liber profesionist.

Executarea obligațiunilor ce rezultă din contractul nominalizat a fost asigurată prin

instituirea ipotecii asupra bunului imobil în condițiile pct. 4 al contractului. Imobilele

ipotecate fiind: 3/5 cote-părți din bunul imobil situat pe adresa mun. Chișinău, str. Tisa, 7,

1

care constă din: XXXXX destinat pentru construcții, cu suprafața de 0,0439 ha, ce aparțin

cu drept de proprietate pârâtului Galițchi Alexei; precum și 1/2 cotă-parte din bunul imobil

compus din casa de locuit, cu construcțiile accesorii și dreptul de folosință asupra terenului

aferent, amplasate pe XXXXXX dintre care 1/4 cotă-parte din imobile în cauză aparține

Mihaelei Stratulat și 1/4 cotă-parte Cezariei Stratulat.

A susținut că ÎCS „Prime Capital” SRL, reieșind din neonorarea obligațiilor asumate

de către împrumutător de restituire a sumei debitoare, a expediat debitorului și garantului

ipotecar notificarea prealabilă privind exercitarea dreptului de ipotecă, însă aceștia în

termenul fixat în preaviz nu au achitat datoria și n-au transmis benevol în posesia

creditorului bunul ipotecat pentru a fi înstrăinat în contul stingerii datoriei.

A declarat că conform art. 27 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă nr. 142 din 26

iunie 2008, creditorul ipotecar este în drept să cesioneze sau să gajeze terților drepturile

ipotecare prezente și viitoare fără acordul debitorului ipotecar, cu condiția că acest drept

este prevăzut în contractul de ipotecă.

Astfel, la 31 mai 2012 ÎCS „Prime Capital” SRL în baza contractului de cesiune a

creanței, autentificat notarial sub nr. 2950, la notarul public Oleg Belicesco, i-a cedat toate

drepturile sale de creditor și creditor-ipotecar pe care le are față de debitorii Stratulat Inesa,

Galițchi Alexei și Marchevici Anatolie în temeiul contractului de împrumut ipotecar nr.

IMP/518/04/2008 din 22 aprilie 2008, contractului de împrumut ipotecar nr.

IPO/222/02/2007 din 27 februarie 2008, modificat prin Acordul adițional nr. 1 din 23

aprilie 2008 și contractului de ipotecă nr. IPO/518/2008 din 23 aprilie 2008.

A reiterat reclamanta că la 27 martie 2015 s-a adresat cu cerere către organul cadastral

privind înregistrarea în Registrul bunurilor imobile preavizul de exercitare a dreptului de gaj

asupra imobilelor ipotecate.

A notat că până în prezent pârâtul Galițchi Alexei nu și-a executat obligația de plată a

sumelor împrumutate în mărime de 13.574,07 dolari SUA și 12.681,18 lei, fapt ce a

determinat-o să pretindă la executarea dreptului de ipotecă.

A declarat că conform art. 4 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă, ipoteca se

instituie în vederea garantării executării obligației și reprezintă un raport de drept accesoriu

față de obligația garantată, fiind condiționată în timp de durată acesteia, dacă legea sau

contractul de ipotecă nu prevede altfel.

Iar, potrivit art. 30 alin. (1) și (2) din aceeași Lege, creditorul ipotecar poate să execute

dreptul de ipotecă în cazul în care debitorul nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod

necorespunzător obligația garantată sau oricare parte a acesteia, precum și în alte cazuri

prevăzute de contractul de ipotecă. Dreptul de ipotecă poate fi executat prin următoarele

metode: a) vânzarea bunului imobil ipotecat unei terțe persoane de către creditorul ipotecar

sau de către orice altă persoană împuternicită de creditorul ipotecar; b) vânzarea bunului

imobil ipotecat sub controlul instanței de judecată, c) achiziționarea bunului ipotecat de

către creditorul ipotecar; d) luarea în posesie a bunului imobil ipotecate de către creditorul

ipotecar în vederea administrării.

Date fiind cele relatate, a considerat reclamanta că cel mai oportun, întru respectarea

transparenței procedurii de executare a dreptului de ipotecă, este de a fi aplicată metoda de

vânzare a bunului imobil ipotecat sub controlul judiciar.

Totodată, a mai reținut Nichitovschi (Pascal) Marina că potrivit contractului de cesiune

a creanței nr. 2950 din 31 mai 2012, pârâtul Galițchi Alexei era obligat să-i restituie

împrumutul, obligație ce nu a fost respectată de către ultimul, din care considerente prin

prisma art. 619 din Codul civil, acesta urmează să-i achite și o dobândă de întârziere în

2

mărime de 10.637,24 de dolari SUA și 9.937,53 de lei pentru perioada 31 mai 2012 – 28

noiembrie 2016.

În contextul expus, a cerut Nichitovschi (Pascal) Marina transmiterea silită a bunului

imobil ipotecat, și anume 3/5 cote-părți din bunul imobil situatXXXXX, destinat pentru

construcții, cu suprafața de 0,0439 ha, ce aparține cu drept de proprietate pârâtului Galițchi

Alexei, pentru a fi vândut în scopul stingerii datoriei în mărime de 13.574,07 dolari SUA și

12.681,18 lei, ce rezultă din contractul de împrumut ipotecar nr. IMP/518/04/2008 din 22

aprilie 2008, contractul de împrumut ipotecar nr. IPO/222/02/2007 din 27 februarie 2008,

modificat prin Acordul adițional nr. 1 din 23 aprilie 2008 și contractul de ipotecă nr.

IPO/518/2008 din 23 aprilie 2008. Încasarea din contul lui Galițchi Alexei în beneficiul său

a sumei de 10.637,24 de dolari SUA și 9.937,53 de lei cu titlu de dobândă de întârziere.

Evacuarea lui Galițchi Alexei și a bunurilor acestuia din 3/5 cote-părți din bunul imobil

situat XXXXX precum și încasarea din contul pârâtului în beneficiul său cheltuielilor de

judecată.

La data de 28 noiembrie 2016, Alexei Galițchi, prin intermediul reprezentantului său –

avocatul Nicolae Daniliuc în baza procurii seria MA nr. 0334629 din 29 iunie 2016, a depus

cerere reconvențională împotriva Marinei Nichitovschi (Pascal) și ÎCS „Prime Capital” SRL

cu privire la declararea nulității contractului de ipotecă și evacuarea din bunul imobil.

În motivarea acțiunii reconvenționale Alexei Galițchi a invocat că la 23 aprilie 2008

între dânsul și ÎCS „Prime Capital” SRL a fost încheiat contractul de ipotecă nr.

IPO/518/04/2008, prin care au fost stabilite drepturi și obligațiuni reciproce.

A reiterat că actul juridic menționat a fost încheiat în lipsa unui cadru juridic ce ar

reglementa astfel de relații contractuale, or, Legea cu privire la ipotecă a fost adoptată de

către Paramentul Republicii Moldova la data de 26 iunie 2008, în vigoare din 02 septembrie

2008, pe când contractul de ipotecă nr. IPO/518/04/2008 a fost încheiat la 23 aprilie 2008.

A susținut că Marina Nichitovschi (Pascal), fără acordul său ca proprietar al casei de

locuit situatăXXXXX, abuziv s-a stabilit cu traiul în imobilul dat, refuzând în mod

categoric să-l elibereze.

Astfel, a cerut Galițchi Alexei declararea nulității contractului de ipotecă nr.

IPO/518/04/2008 din 23 aprilie 2008 încheiat cu ÎCS „Prime Capital” SRL, cu evacuarea

forțată a Marinei Nichitovschi (Pascal) din casa de locuitXXXXX, ce-i aparține cu drept de

proprietate.

Prin hotărârea din 30 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a

fost admisă în parte și s-a dispus transmiterea către Marina Nichitovschi (Pascal) a bunului

imobil gajat prin contractul de ipotecă nr. IPO/518/04/2008 din 23 aprilie 2008 încheiat

între ÎCS „Prime Capital” SRL și Galițchi Alexei, și anume: 3/5 cote-părți din bunul imobil

situat pe adresa XXXXX în vederea comercializării desinestătătoare al acestuia în scopul

stingerii datoriei restante în baza contractului de împrumut ipotecar nr. IMP/518/04/2008

încheiat la 22 aprilie 2008 între Stratulat Inesa și ÎCS „Prime Capital” SRL. S-a încasat din

contul lui Alexei Galițchi în beneficiul Marinei Pascal suma de 8.700 de lei cheltuieli de

judecată, dintre care 4.700 de lei taxa de stat și 4.000 de lei cheltuieli de asistență juridică,

în rest, acțiunea inițială depusă de Marina Nichitovschi (Pascal) privind încasarea dobânzii

de întârziere, cheltuielilor de judecată și evacuarea din bunul imobil, a fost respinsă ca

neîntemeiată. A fost respinsă acțiunea reconvențională depusă de Galițchi Alexei ca

neîntemeiată.

Prin încheierea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost corectată

greșeala materială strecurată în hotărârea din 30 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

3

Centru, cu indicarea sintagmei corecte: „Se încasează din contul lui Galițchi Alexei suma de

8.700 de lei, constituită din taxa de stat în mărime de 4.700 de lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 4.000 de lei în contul Marinei Pascal” și „Se transmite bunul gajat

prin contractul de ipotecă nr. IPO/518/04/2008 din 23 aprilie 2008 încheiat între ÎCS „Prime

Capital” SRL pe de o parte și Galițchi Alexei pe de altă parte, și anume 3/5 cote-părți din

casa de locuit și construcții accesorii amplasate pe str. Tisa, 7, mun. Chișinău, în vederea

comercializării desinestătătoare în scopul stingerii datoriei restante în baza contractului de

împrumut ipotecar nr. IMP/518/04/2008 încheiat la 22 aprilie 2008 între Stratulat Inesa și

ÎCS „Prime Capital” SRL”, „în posesia Marinei Pascal”, iar în partea descriptivă a hotărârii,

la pct. 21, s-a completat mențiunea „cu respingerea acțiunii reconvenționale”.

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de

către Galițchi Alexei prin intermediul reprezentantului său – avocatul Nicolae Daniliuc și s-

a menținut hotărârea din 30 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că

Galițchi Alexei nu și-a executat obligațiile asumate prin contractul de ipotecă nr.

IPO/518/04/2008 din 23 aprilie 2008 față de cesionarul Marina Nichitovschi (Pascal) în

temeiul contractului de cesiune a creanței nr. 2950, iar având în vedere faptul că pârâtul a

garantat cu bunul propriu executarea obligațiilor pecuniare față de cedentul ÎCS „Prime

Capital” SRL, reclamanta a fost îndreptățită să-și valorifice dreptul de gaj asupra 3/5 cote-

părți din casa de locuit și construcții accesorii amplasateXXXXX, ce aparține lui Alexei

Galițchi conform contractului de ipotecă.

Referitor la argumentul pârâtului Galițchi Alexei precum că termenul de prescripție de

3 ani de adresare a Marinei Nichitovschi (Pascal) cu cerere de chemare în judecată a expirat

după emiterii încheierii din 06 aprilie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin

care a fost anulată ordonanța din 22 martie 2010 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

privind transmiterea silită a bunului imobil gajat în posesiunea creditorului ipotecar,

instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat că acesta este declarativ, ce

vizează unele drepturi civile ce se referă la alți participanți ai raportului civil, și anume între

ÎCS „Prime Capital” SRL și Galițchi Alexei, pe când drepturile civile în raport de cesiunea

creanței a reclamantei Marina Nichitovschi (Pascal) s-au născut la data încheierii

contractului de cesiune a creanței – 31 mai 2012, care nu a fost contestat de către părți sau

persoane terțe, și respectiv produce efecte juridice până la proba contrară.

Afară de aceasta, au mai menționat instanțele de judecată ierarhic inferioare că la data

încheierii contractului de cesiune a creanței – 31 mai 2012, termenul de rambursare a

creditului conform contractului de împrumut ipotecar nr. IMP/518/04/2008 nu era scadent,

or, împrumutul integral urma a fi restituit la data de 22 aprilie 2013.

Cu referire la acțiunea reconvențională, instanțele de judecată au notat că la data

încheieri contractului de ipotecă nr. IPO/518/04/2008 din 23 aprilie 2008 între ÎCS „Prime

Capital” și Galițchi Alexei raportul juridic civil era guvernat de legislația în vigoare, în

special de normele Codului civil și ale Legii cu privire la gaj nr. 449 din 30 iulie 2001.

La data de 25 iulie 2018, Alexei Galițchi prin intermediul reprezentantului său –

avocatul Nicolae Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea acestuia, casarea deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii

din 30 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale.

4

În susținerea recursului Alexei Galițchi a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta

speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La data de 11 octombrie 2018, în adresa Marinei Nichitovschi (Pascal) și ÎCS „Prime

Capital” SRL a fost expediată copia recursului declarat de către Alexei Galițchi, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor, însă părțile nu și-au valorificat dreptul

procedural respectiv și nu au depus referințe în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de către Alexei Galițchi este inadmisibil, din

motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

5

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului

ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs reține că din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 30

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa lui Alexei Galițchi și

reprezentantului acestuia – avocatul Nicolae Daniliuc la 06 iulie 2018 (f.d. 84, vol. II), însă

nu se atestă date când a fost recepționată de către aceștia.

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 25 iulie 2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Alexei Galițchi, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență lor, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel inițială și cea suplimentară, precum și explicațiilor

date de către reprezentatul recurentului-pârât în cadrul ședinței instanței de apel, asupra

cărora Curtea de Apel Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 223-224,

241-244, vol. I; 71-72, vol. II).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar la

reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat

în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare

a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea

greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

6

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.

b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în art.

432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța

de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de

rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Alexei Galițchi nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele

de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul

rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor

să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson împotriva

Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Alexei Galițchi

nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să

ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost depusă

după ce Alexei Galițchi a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicții (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De fapt,

în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din perspectiva art.

6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate

observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului

său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat

cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a aplicat și

interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele invocate în

recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Alexei Galițchi, prin intermediul reprezentantului său –

avocatul Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău în

baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

7

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexei Galițchi, prin intermediul

reprezentantului său – avocatul Nicolae Daniliuc, împotriva deciziei din 30 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă

de Marina Nichitovschi (Pascal) împotriva lui Galițchi Alexei cu privire la exercitarea

dreptului de ipotecă prin transmiterea silită a cotei-părți din bunul imobil ipotecat, încasarea

dobînzii de întârziere și evacuarea forțată din bunul imobil fără acordarea altui spațiu

locativ, și la cererea reconvențională a lui Alexei Galițchi împotriva Marinei Nichitovschi

(Pascal) și Întreprinderii cu Capital Străin „Prime Capital” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la declararea nulității contractului de ipotecă și evacuarea din bunul

imobil

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișcă-Doneva

Nina Vascan

8