2ra-2480/18 — incasarea compensatiei legale, repararea prejudiciului material si moral, incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-2480/18 — incasarea compensatiei legale, repararea prejudiciului material si moral, incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2480/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători L. Bulgac, V. Buhnaci și V. Clima)

Î N C H E I E R E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de ÎS „Air Moldova“,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Niculiță, Nina Chirtoca și copiii minori X, Y și Z, prin reprezentanții legali

Alexandru Niculiță și Nina Chirtoca, prin intermediul avocatului stagiar Adrian

Grosu, împotriva ÎS „Air Moldova“, intervenient accesoriu „Acord Tur“ SRL, cu

privire la încasarea compensației legale, repararea prejudiciului material și moral,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

apelul declarat de ÎS „Air Moldova“ a fost respins și a fost menținută hotărârea din

01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 27 iulie 2017, Alexandru Niculiță, Nina Chirtoca și copiii minori X, Y și

Z, prin reprezentanții legali Alexandru Niculiță și Nina Chirtoca, au depus, prin

intermediul avocatului stagiar Adrian Grosu, o cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Air Moldova“, intervenient accesoriu „Acord Tur“ SRL, cu privire la

încasarea compensației legale în sumă de 1 250 de euro, repararea prejudiciului

material în sumă de 1 099, 2 euro, repararea prejudiciului moral în sumă de 25 000

de lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3 000 de lei (f.d. 2-

10).

Reclamanții au relatat că la 17 februarie 2017, Alexandru Niculiță a

cumpărat de la „Acord Tur“ SRL cinci bilete tur-retur cu itinerariul Chișinău-

Atena, zborurile urmând a fi efectuate de ÎS „Air Moldova“.

Reclamanții au susținut că biletele au fost procurate pentru cei cinci membri

ai familiei cu scopul de a petrece vacanța de vară în orașul Iraklion, iar cursele

1

operate de ÎS „Air Moldova“ urmau a fi efectuate după următorul program:

Chișinău-Atena (decolare la 08 iunie 2017, ora 13.00, aterizare la 08 iunie 2017,

ora 14.50) și Atena-Chișinău (decolare la 25 iunie 2017, ora 16.10, aterizare la

25 iunie 2017, ora 17.50).

Astfel, reclamanții au afirmat că la 20 februarie 2017, Alexandru Niculiță a

cumpărat de la compania aeriană grecească „Aegean“ cinci bilete tur-retur cu

itinerariul Atena-Iraklion-Atena, cursele urmând a fi efectuate după următorul

program: Atena-Iraklion (decolare la 08 iunie 2017, ora 19.00, aterizare la

08 iunie 2017, ora 19.50) și Iraklion-Atena (decolare la 25 iunie 2017, ora 11.20,

aterizare la 25 iunie 2017, ora 12.20).

Reclamanții au subliniat că biletele pentru itinerariul Atena-Iraklion-Atena

au fost procurate cu luarea în considerare a orelor de efectuare a curselor operate

de ÎS „Air Moldova“.

Reclamanții au afirmat că la 30 mai 2017, Alexandru Niculiță a fost

contactat telefonic de către reprezentanții „Acord Tur“ SRL, fiind informat că,

cursa Atena-Chișinău din data de 25 iunie 2017, va avea loc la ora 10.00, și nu la

ora 16.10, așa cum a fost planificat.

Respectiv, reclamanții au evidențiat că nu au putut să se folosească de cursa

Iraklion-Atena din aceeași dată, prejudiciul cauzat fiind în sumă de 334, 2 euro,

care constituie prețul achitat pentru bilete.

Reclamanții au arătat că au fost nevoiți să procure alte cinci bilete pentru

cursa Iraklion-Atena, decolarea fiind preconizată pentru data de 25 iunie 2017, ora

06.35, iar aterizarea – pentru data de 25 iunie 2017, ora 07.25.

În continuare, reclamanții au indicat că la 08 iunie 2017, ora 07.20,

Alexandru Niculiță a fost contactat telefonic de către reprezentanții „Acord Tur“

SRL, fiind informat că, cursa Chișinău-Atena din acceași zi va avea loc la ora

19.30, și nu la ora 13.00, așa cum a fost planificat.

În aceeași ordine de idei, reclamanții au menționat că ajungând la Aeroportul

Internațional Chișinău, au aflat că, cursa Chișinău-Atena se mai reține, și anume

pentru ora 23.30, dar în realitate, cursa a avut loc abia la 09 iunie 2017, ora 00.10.

Astfel, reclamanții au semnalat că nu au putut să se folosească de cursa

planificată Atena-Iraklion, prejudiciul cauzat fiind în sumă de 334, 2 euro, care

constituie prețul achitat pentru bilete.

Reclamanții au declarat că au ajuns la Aeroportul Internațional din Atena

abia în data de 09 iunie 2017, ora 02.00, fiind nevoiți să stea întreaga noapte în

incinta aeroportului, iar reprezentanții ÎS „Air Moldova“ au manifestat lipsă de

interes față de soarta clienților săi și nu le-au propus băuturi, mâncare și cazare.

Reclamanții au notat că pentru a continua vacanța planificată, în dimineața

zilei de 09 iunie 2017, Alexandru Niculiță a cumpărat cinci bilete pentru cea mai

apropiată cursă Atena-Iraklion, la prețul de 765 de euro, ceea ce este cu 430, 8 euro

mai mult în raport cu tarifele de bază existente la 20 februarie 2017, când a fost

planificată călătoria.

Astfel, făcând trimitere la art. 610 alin. (1) din Codul civil, reclamanții au

solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 1 099, 2 euro, compus din: (1)

2

suma de 668, 4 euro, plătită la 20 februarie 2017 pentru biletele tur-retur cu

itinerariul Atena-Iraklion-Atena, pe care nu au putut să le folosească; și (2) suma

de 430, 8 euro, care reprezintă excedentul plătit la 09 iunie 2017 pentru biletele

tur-retur cu itinerariul Atena-Iraklion-Atena.

Cu referire la compensația legală solicitată în sumă de 1 250 de euro,

reclamanții au invocat pct. 16 lit. a) și 18 lit. a) din Regulamentul privind

compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și

anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 836 din 08 noiembrie 2002, care prevede că în cazul în care un operator aerian

anticipează o întârziere de două ore a unui zbor peste ora de plecare prevăzută, în

cazul zborurilor de 1500 de kilometri sau mai puțin, pasagerii primesc o

compensație în valoare de 250 euro.

Cu referire la prejudiciul moral cauzat, reclamanții au subliniat că au fost

nevoiți să stea mai mult de șapte ore în incinta Aeroportului Internațional Chișinău

și întreaga noapte în incinta Aeroportului Internațional din Atena, iar reprezentanții

ÎS „Air Moldova“ au comis abateri grave de la etica profesională, fiindcă nu le-au

propus băuturi, mâncare și cazare și nu s-au interesat de soarta și starea psiho-

emoțională a clienților săi.

Reclamanții au susținut că starea psiho-emoțională a familiei lor a fost

înrăutățită și din considerentul că aveau printre ei trei copii minori.

Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea înaintată de Alexandru Niculiță, Nina Chirtoca și copiii minori X, Y și Z,

prin reprezentanții legali Alexandru Niculiță și Nina Chirtoca, prin intermediul

avocatului stagiar Adrian Grosu, a fost admisă parțial (f.d. 117-126). S-au încasat

din contul ÎS „Air Moldova“, în beneficiul lui Alexandru Niculiță, Ninei Chirtoca

și copiilor minori X, Y și Z, compensația legală în sumă de 1 250 de euro, suma de

1 099, 2 euro cu titlu de reparare a prejudiciului material, suma de 5 000 de lei cu

titlu de reparare a prejudiciului moral, câte 1 000 de lei pentru fiecare reclamant,

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 de lei și taxa de stat în sumă de

1 436, 77 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 16 martie 2018, ÎS „Air Moldova“ a declarat apel împotriva hotărârii din

01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 115).

Prin decizia din 23 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

ÎS „Air Moldova“ a fost respins și a fost menținută hotărârea din 01 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 178-185).

În consolidarea soluțiilor emise, instanțele ierarhic inferioare au considerat a

fi relevantă Convenția de la Montreal din 1999 pentru unificarea anumitor reguli

referitoare la transportul aerian internațional, intrată în vigoare în Republica

Moldova la 23 decembrie 2008.

Astfel, art. 9 din această Convenție prevede că transportatorul este

răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul aerian de

pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea, transportatorul nu este răspunzător

pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedește că el, prepușii și

mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita

3

dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.

Instanțele ierarhic inferioare au constatat că ÎS „Air Moldova“ nu a prezentat

probe pertinente și concludente care să dovedească că a luat toate măsurile care se

impuneau în mod rezonabil pentru a evita daunele materiale și morale suportate de

Alexandru Niculiță, Nina Chirtoca și copiii minori X, Y și Z, ca urmare a

modificării programului de zbor tur-retur pentru itinerariul Chișinău-Atena.

În particular, instanțele ierarhic inferioare au reținut că prejudiciului material

în privința căruia ÎS „Air Moldova“ nu a luat toate măsurile care se impuneau în

mod rezonabil pentru a-l evita, este în sumă de 1 099, 2 euro, fiind compus din: (1)

suma de 668, 4 euro, plătită la 20 februarie 2017 pentru biletele tur-retur cu

itinerariul Atena-Iraklion-Atena, care nu au putut fi folosite; și (2) suma de 430, 8

euro, care reprezintă excedentul plătit la 09 iunie 2017 pentru biletele tur-retur cu

itinerariul Atena-Iraklion-Atena.

De asemenea, instanțele ierarhic inferioare au reținut că distanța ortodromică

între aeroportul din Chișinău și cel din Atena este de 1 079 km, iar Alexandru

Niculiță, Nina Chirtoca și copiii minori X, Y și Z au calitatea de consumatori în

raport cu ÎS „Air Moldova“, ceea ce face aplicabile prevederile pct. 16 lit. a) și 18

lit. a) din Regulamentul privind compensarea și asistența pasagerilor în

eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a

zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836 din 08 noiembrie 2002.

Cu referire la prejudiciul moral cauzat, instanțele ierarhic inferioare au

considerat a fi echitabilă încasarea sumei de 1 000 de lei pentru fiecare reclamant,

având în vedere criteriile enunțate la art. 1423 alin. (2) din Codul civil, și anume

caracterul și gravitatea suferințelor psihice, circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanelor vătămate.

La 11 octombrie 2018, ÎS „Air Moldova“ a declarat recurs împotriva deciziei

din 23 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a

acesteia și casarea hotărârii din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în partea pretențiilor admise, precum și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenta ÎS „Air Moldova“ a susținut că în cazul

răspunderii contractuale, sarcina de probare a faptei ilicite, prejudiciului cauzat și

legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat revine părții care le

invocă, pe când intimații Alexandru Niculiță, Nina Chirtoca, X, Y și Z nu au

prezentat dovezi în această privință.

Recurenta consideră că în cazul în care intimații au suferit pagube ca efect al

întârzierii cursei aeriene, aceștia urmau să solicite repararea prejudiciului în ordine

generală, fără a invoca aplicabilitatea Regulamentului privind compensarea și

asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836 din

08 noiembrie 2002.

Totodată, recurenta a indicat că, conform art. 9 din Convenția de la Montreal

din 1999 pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian

internațional, transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită

4

întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Aici, recurenta a

relevat că, Convenția este un act juridic cu forță superioară, care prevede în

exclusivitate răspunderea transportatorului pentru dauna suferită, ce necesită a fi

probată, și nu stipulează în mod automat obligația transportatorului de a plăti

compensații.

Recurenta a invocat că pct. 17 din Regulamentul privind compensarea și

asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836 din

08 noiembrie 2002, conține o normă de trimitere ineficientă, fiindcă capitolul V

prevede regimul juridic al compensației doar în ipoteza anulării zborului sau a

refuzului la îmbarcare.

Așadar, recurenta a subliniat caducitatea acestei norme și opinează că în

temeiul art. 12 alin. (4) din Codul civil, cât și al tendinței Republicii Moldova de

armonizare a legislației sale, urmează a fi aplicat Regulamentul (CE) nr. 261/2004

al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a

unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în

eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a

zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91.

Recurenta a menționat că Regulamentul respectiv nu prevede dreptul

clientului la compensație în caz de întârziere a zborului, ci doar drepturile la

deservire și rambursare/redirecționare.

Mai mult, recurenta a invocat că potrivit alin. (14) din Preambulul

Regulamentului indicat, în acord cu Convenția de la Montreal, obligațiile care

revin operatorilor de transport aerian ar trebui limitate sau responsabilitatea lor

exonerată în cazurile în care evenimentul este cauzat de circumstanțe excepționale,

care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate, cum ar fi

riscurile legate de siguranță și deficiențele neprevăzute care pot afecta siguranța

zborului.

În această conjunctură, recurenta a susținut că în data de 08 iunie 2017,

avionul care trebuia să zboare la Atena avea o deficiență de siguranță, care a fost

remediată în timp util, dar a cauzat reținerea întemeiată a cursei, ceea ce îl

exonerează pe transportator de răspundere.

Recurenta a afirmat că asigurarea siguranței aeronavei a fost efectuată în

corespundere cu art. 14 al Legii nr. 1237 din 09 iulie 1997 cu privire la aviația

civilă.

Recurenta a reliefat că Regulamentul privind compensarea și asistența

pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii

prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836 din

08 noiembrie 2002, nu prevede în mod expres obligația de reparare a prejudiciului

moral, iar compensația în sumă de 250 de euro presupune toate incomoditățile

suportate de pasager, inclusiv pagubele morale.

În final, recurenta consideră că intimații nu au probat suportarea

prejudiciului material în sumă de 1 099, 2 euro, cu atât mai mult cu cât aceștia au

anexat extrase din Internet emise într-o altă limbă decât cea de desfășurare a

5

procesului.

La 15 noiembrie 2018, intimații Alexandru Niculiță, Nina Chirtoca și copiii

minori X, Y și Z, prin reprezentanții legali Alexandru Niculiță și Nina Chirtoca,

prin intermediul avocatului Adrian Grosu, au depus referință, solicitând

considerarea recursului ca fiind inadmisibil (f.d. 211-213).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Ștampila de intrare sub nr. 462, aplicată de fișa de însoțire a deciziei

integrale a instanței de apel, atestă că aceasta a fost recepționată de către ÎS „Air

Moldova“ la 20 septembrie 2018 (f.d. 199).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta ÎS „Air Moldova“,

declarând recursul la 11 octombrie 2018, s-a conformat prevederilor legale și s-a

încadrat în termenul prevăzut la art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎS „Air Moldova“, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele raționamente.

Conform art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de ÎS „Air Moldova“ se

referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, completul accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

6

din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume dacă se

invocă aprecierea arbitrară a probelor de către instanța judecătorească sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Însă din recursul declarat de ÎS „Air Moldova“ nu rezultă că instanțele

ierarhic inferioare au apreciat arbitrar probele.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite

pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce

la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea

raportului juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea

normelor de drept material și procesual sau a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de ÎS „Air Moldova“ nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

7

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de ÎS „Air Moldova“ împotriva

deciziei din 23 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Alexandru Niculiță, Nina Chirtoca și copiii minori

X, Y și Z, prin reprezentanții legali Alexandru Niculiță și Nina Chirtoca, prin

intermediul avocatului stagiar Adrian Grosu, împotriva ÎS „Air Moldova“,

intervenient accesoriu „Acord Tur“ SRL, cu privire la încasarea compensației

legale, repararea prejudiciului material și moral, precum și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valeriu Doagă

judecătorul

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

8