3ra-1130/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1130/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 3ra-1130/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Roșca)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

D E C I Z I E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de către Liviu Scobioală,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Liviu Scobioală

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei,

obligarea stabilirii corecte a vechimii în muncă, recalcularea mărimii pensiei

stabilite,

împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Liviu Scobioală, s-a admis apelul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale, s-a casat integral hotărârea din 02 august 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Liviu Scobioală împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale,

c o n s t a t ă:

La 14 iulie 2016, Liviu Scobioală a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea parțială a

deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica, mun. Chișinău din data de

14 martie 2016, precum și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a stabili

corect vechimea în muncă, cu includerea stagiului de lucru din anii 1968-1971, anul

1992, anii 1996-2002 și stabilirea pensiei pentru limită de vârstă reieșind din

vechimea în muncă realizată și salariul obținut în anii 1990-1996.

În motivarea acțiunii, reclamantul Liviu Scobioală a indicat că începînd cu data

de 01 februarie 2016 beneficiază de pensie parțială pentru limită de vîrstă, cu un

stagiu de cotizare realizat până la 01 ianuarie 1999 de 23,2 ani și după data de

01 ianuarie 1999 de 5,7 ani, în total 28,9 ani, din vechimea în muncă necesară de

32,5 ani.

Reclamantul a menționat că la 22 martie 2016 s-a adresat cu cerere către Casa

Națională de Asigurări Sociale prin care a solicitat anularea deciziei Casei

1

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica nr.94/2016/1579, prin care i-a fost refuzată

luarea în calcul a stagiului de lucru din perioada 1968-1971, în colhozul „Drujba”,

raionul Rîșcani, precum și perioada de muncă din anul 1992, și anii 1996-2002, iar

la stabilirea mărimii pensiei n-au fost luate în calcul mai multe sume care i-au fost

achitate.

Reclamantul Liviu Scobioală a relatat că la 04 mai 1983 a fost mobilizat în

forțele Armatei Sovietice, în legătură cu ce la 15 aprilie 1983 a fost eliberat din

funcția deținută, fiindu-i achitată suma de 80 ruble, cu titlu de salariu pentru prima

jumătate a lunii aprilie și calculul definitiv în suma de 222,72 ruble. Însă, CTAS

Botanica la calcularea coeficientului K nu a luat în calcul suma de 222,72 ruble.

Reclamantul a invocat că în luna mai 1990, a fondat SC ,,Moldova

Engineering” SRL, începînd activitatea din luna iunie 1990. Respectiv, dările de

seamă referitor la defalcările pentru asigurarea socială în perioada anilor 1990 - 1992

au fost depuse Comitetului sindical de ramură „Moldova-Business-Sind”, fapt

confirmat prin certificatul nr. 008 din 04 februarie 2016.

Reclamantul Liviu Scobioală a menționat că a prezentat certificatul de salariu

nr.81 din 08 februarie 2016, pentru perioada anilor 1990-1996 și într-u verificarea

corectitudinii datelor indicate în acest certificat, CTAS Botanica a efectuat controlul

documentelor contabile a SC „Moldova Engineering” SRL, în perioada cuprinsă

între 08 februarie 2016 - 15 martie 2016. În actul de control din 17 februarie 2016 al

CTAS Botanica neîntemeiat se face referire la cartea privind evidența retribuțiilor,

precum că este veche, completată cu diferite culori, și în două limbi concomitent, cu

cerneală de diferite culori etc.

Reclamantul a invocat că prin scrisoarea nr.82 din 19 februarie 2016, a informat

CTAS Botanica, că în anii 1990-1996 au fost efectuate defalcări sociale, fapt

confirmat prin certificatul nr. 187/03 din 05 februarie 2016 și certificatul nr.008 din

04 februarie 2016 eliberat de ,,Moldova -Business – Sind”, iar SC „Moldova

Engineering” SRL a activat până în anul 2002, prezentînd dările de seamă financiară,

inclusiv forma 4-BASS, însă din aprilie 1996 până în 2002 întreprinderea n-a obținut

venit, motiv din care nu a primit salariu.

La fel, reclamantul Liviu Scobioală deși a solicitat ca CTAS Botanica să

efectueze controlul documentelor contabile a SC „Moldova Engineering” SRL în

prezența lui, pentru a explica și argumenta situațiile apărute, această solicitare a fost

refuzată, dar în actul de verificare a fost indicat faptul precum că controlul a fost

efectuat în prezența reclamantului.

Reclamantul a indicat că prin răspunsurile Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr.5-364/16 din 29 aprilie 2016 și nr.Aud-70/84-16 din 13 iunie 2016, i s-a

comunicat că la calcularea stagiului de cotizare nu a fost inclusă perioada de

activitate în colhoz, perioada de vară a anilor 1969 -iunie 1971, deoarece la acel

moment era școlar, anul 1992, deoarece nu au fost achitate contribuțiile de asigurări

sociale, precum și perioada 01 aprilie 1996 - 2002, deoarece nu se confirmă venitul

asigurat.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza Legii 156-XIV din data de

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

2

Prin urmare, reclamantul Liviu Scobioală a solicitat admiterea acțiunii,

constatarea ilegalității refuzurilor Casei Naționale de Asigurări Sociale din data de

29 aprilie 2016 și din 13 iunie 2016, anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Botanica nr.94/201 6/1 579 din 14 martie 2016, în partea refuzului stabilirii

corecte a vechimii în muncă și cuantumul pensiei pentru limită de vîrstă, începand

cu 01 februarie 2016, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească

corect vechimea în muncă, incluzând stagiul de muncă din anii 1968-1971, în special

anii 1969 - 1971, cît și anii 1992, 1996-2002 și să-i stabilească pensia pentru limită

de vârstă, reieșind din vechimea în muncă realizată și salariul obținut în anii 1990 -

1996.

La 09 septembrie 2016, reclamantul a depus cerere de modificare și

concretizare a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de modificare și concretizare a cererii de chemare în

judecată, suplimentar celor indicate în acțiunea inițială, reclamantul Liviu Scobioală

a indicat că prin decizia Oficiului Teritorial Chișinău Botanica a CNAS i-a fost

stabilită pensia pentru limită de vîrstă, începînd cu data de 01 februarie 2016, în

mărime de 820, 42 lei, cu stagiu de cotizare de 28 ani 9 luni.

Reclamantul a menționat că nefiind de acord cu modul de calculare a stagiului

de cotizare, la data de 21 martie 2016 s-a adresat cu cerere prealabilă către CNAS.

Prin răspunsul nr. S - 364/16 din 29 aprilie 2016 a CNAS, recepționat de reclamant

la data de 03 mai 2016, CNAS i-a fost respinsă cererea prealabilă.

Reclamantul Liviu Scobioală a invocat că s-a adresat repetat, la 16 mai 2015

către CNAS, cu anexarea documentelor suplimentare, care confirmă stagiul de

cotizare, iar prin răspunsul nr. 70/84/16 din 13 iunie 2016 a CNAS, recepționat la

data de 15 iunie 2016, i-au fost refuzate solicitările. Respectiv la 14 iulie 2016 a

depus prezenta acțiune în instanța de judecată.

Reclamantul a indicat că perioada 01 ianuarie 1992 – 31 decembrie 1992 este

necesară de a fi inclusă în perioada de cotizare, fiind indicată în carnetul de muncă

sub nr. 19, de asemenea ca și stagiul de cotizare din perioada 01 aprilie 1996 –

01 iulie 2000.

La fel, reclamantul a specificat că conform datelor din carnetul de muncă nr.

260 este stabilit stagiul de cotizare în calitate de colhoznic, pentru perioada anilor

1968 - 1970.

Respectiv, reclamantul menționează că stagiul de cotizare de 8 ani 03 luni,

menționat supra este necesar de a fi inclus în stagiul de cotizare de 28 ani 09 luni,

iar în total va fi un stagiu de cotizare în mărime de 37 ani.

Prin urmare, reclamantul Liviu Scobioală a solicitat declararea parțială nulă a

deciziei Oficiului Teritorial Botanica CNAS privind stabilirea pensiei pentru limită

de vîrstă, includerea în stagiul de cotizare perioadele de activitate: 01 ianuarie 1992-

31 decembrie 1992; 01 aprilie 1996 – 01 iulie 2000 și anii 1968 – 01 iulie 1971,

stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă, pentru stagiul de cotizare de 37 ani,

obligarea CNAS la recalcularea pensiei stabilită de la 0l februarie 2016, pentru

stagiul de cotizare 37 ani, luînd în considerație pensia deja achitată.

În cadrul pledoariei, reclamantul Liviu Scobioală a indicat că perioada de

activitate 01 aprilie 1996 – 01 iulie 2000, nu are suport juridic și se refuză de la acest

stagiu de cotizare.

3

Prin urmare, reclamantul Liviu Scobioală a solicitat declararea parțială nulă a

deciziei Oficiului Teritorial Botanica a CNAS din 01 februarie 2016, să fie inclus în

stagiul de cotizare perioada de activitate, în calitate de membru de colhoz, în anii

1968- 30 iunie 1971, cu o durată de 3 ani 05 luni 29 zile, anul 1992, iar în total 4 ani

05 luni 29 zile. Respectiv, stagiul de cotizare total este 33 ani 02 luni 29 zile și

calcularea coeficientului individual pentru anii de activitate: 1990 - 6 luni, anul 1991

- 12 luni, anul 1992 - 12 luni, anul 1993 -12 luni, anul 1994 -12 luni, anul 1995 -

6 luni, în total 60 luni.

Prin hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de Liviu Scobioală. S-a anulat parțial decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica, mun. Chișinău din 11 martie 2016, în

partea neincluderii stagiului de cotizare realizat de către Liviu Scobioală, în

perioadele: 01 iulie 1967 - 01 iulie 1971 și 15 ianuarie 1992 - 15 decembrie 1992.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei

pentru limită de vârstă stabilită lui Liviu Scobioală, ținând cont inclusiv de stagiul

de cotizare realizat în perioadele: 01 iulie 1967 - 01 iulie 1971 și 15 ianuarie 1992 -

15 decembrie 1992. În rest, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Liviu Scobioală.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Liviu Scobioală, s-a admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, s-a casat integral hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată

acțiunea înaintată de Liviu Scobioală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces

la data de 26 martie 2018, conform scrisorii de expediere nr. 3701 (f.d.134), însă

careva date despre recepționarea acesteia de către participanții la proces la

materialele cauzei lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost depus de

Liviu Scobioală la data de 22 iunie 2018, cu respectarea termenului prevăzut la art.

434 Cod de procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurentul Liviu Scobioală a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei hotărîri noi, prin care să fie admisă acțiunea înaintată de Liviu

Scobioală, privind anularea parțială a deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Botanica mun. Chișinău nr. 94/2016/1579 din 14 martie 2016, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia pentru limită de vîrstă stabilită

acesluia, ținând cont de stagiul de cotizare realizat în perioadele: 01 iulie 1968 –

01 iulie 1971; 01 ianuarie 1992 -31 decembrie 1992 și 01 aprilie 1996 - 2002,

calcularea cuantumului pensiei în baza coeficientului individual pentru anii de

activitate 1990 - 6 luni, anul 1991 - 12 luni, anul 1992 - 12 luni, anul 1993 - 12 luni,

anul 1994 - 12 luni, anul 1995 - 6 luni, în total 60 luni, încasarea din contul CNAS

4

în beneficiul acestuia a cheltuielilor de judecată, a prejudiciului material și moral în

mărime de 3 000 lei.

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor indicate în cererea de chemare

în judecată, recurentul Liviu Scobioală a indicat că instanța de apel a încălcat și

aplicat greșit normele de drept material.

Recurentul a menționat că la stabilirea vechimii în muncă, nu a fost luat în

calcul stagiul de lucru din anii 1968-1971, în cadrul colhozului „Drujba”, fapt

confirmat prin carnetul de muncă nr. 260, cât și stagiul de lucru din anii 1992, 1996

-2002 în cadrul SC „Moldova Engineering” SRL, fapt confirmat prin carnetul de

muncă nr. 0334491.

La fel, recurentul Liviu Scobioală a indicat că salariul angajaților este confirmat

și prin alte documente contabile, spre exemplu cartea de casă a SC „Moldova

Engineering” SRL, la care CNAS nu face nici o referire, dar care a fost prezentată

în instanță.

Recurentul a invocat că prima instanță a dat o apreciere greșită a prevederilor

Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Recurentul a indicat că deși în motivarea hotărârii, instanța de fond a ajuns la

concluzia de a obliga CNAS să efectueze recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă

stabilită, ținând cont de stagiul de cotizare realizat în perioadele 01 iulie 1968-

01 iulie 1971, în dispozitivul aceleiași hotărîri instanța a dispus de a obliga CNAS

să efectueze recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă, ținând cont inclusiv de

stagiul de cotizare realizat în perioadele 01 iulie 1967 - 01 iulie 1971. Astfel,

includerea în stagiul de cotizare a perioadei cuprinse între 01 iulie 1967 - 01 iulie

1968 este una neîntemeiată.

Cu referire la perioada 15 ianuarie 1992 - 15 decembrie 1992, indicată în

dispozitivul hotărârii primei instanțe, recurentul a menționat că în această perioadă

era angajat al SC „Moldova Engineering” SRL, fapt confirmat prin copia carnetului

de muncă anexat la materialele cauzei, și urma ca perioada anului 1992 să fie

calculată nu de la 15 ianuarie 1992 pînă la 15 decembrie 1992, dar din 01 ianuarie

1992 pînă la 31 decembrie 1992.

La fel, recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare urmau să includă

în stagiul de cotizare și perioada 01 aprilie 1996 – 2002, deoarece în această perioadă

a fost angajat al SC „Moldova Engineering” SRL, fapt confirmat prin carnetul de

muncă.

Cu referire la solicitarea de a fi calculată pensia în baza coeficientului

individual al salariului pentru anii de activitate 1990 - 6 luni, anul 1991 - 12 luni,

anul 1992- 12 luni, anul 1993 - 12 luni, anul 1994- 12 luni, anul 1995 - 6 luni, în

total 60 luni, recurentul a invocat că prima instanță eronat a conchis că această

pretenție este deja satisfăcută de către CNAS. Or, conform răspunsurilor eliberate

de CNAS rezultă că pentru perioada de muncă până la 01 ianuarie 1999 pensia a

fost calculată pe baza coeficientului individual al salariului - 1,36511 pentru o

perioadă mai favorabilă de 60 luni consecutive din ultimii 15 ani de muncă (1981 -

3 luni, 1982 - 12 luni, 1983 - 4 luni, 1985 - 2 luni, 1986 - 12 luni, 1987 - 12 luni,

1988 - 12 luni, 1989 - 3 luni).

Recurentul Liviu Scobioală a invocat că motivele de casare a hotărârii primei

instanțe, indicate de instanța de apel sunt formale, ori ambele instanțe au invocat

5

aceleași norme de drept, dar au oferite soluții diametral opuse. Iar, instanța de apel

s-a limitat doar la aprecierea concluziei instanței de fond, fără a face trimitere la

careva norme legale.

La fel, recurentul a menționat că instanța de apel a admis contradictorialități

dintre circumstanțele de drept și circumstanțele de fapt, ori deși indică că conform

art. 50 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din data

de 14 octombrie 1998, în stagiul de cotizare realizat pînă la 01 ianuarie 1999 se

include și activitatea în calitate de membru de colhoz, instanța de apel constată ca

corectă decizia CNAS, prin care la calcularea stagiului de cotizare nu a fost inclusă

perioada de activitate în colhoz, pe motiv că în acea perioadă Liviu Scobioală era

școlar.

Recurentul Liviu Scobioală a indicat că prin cererea de apel a solicitat încasarea

din contul CNAS a cheltuielilor de judecată și a prejudiciul moral în sumă de 3000

lei, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestor solicitări.

La 20 iulie 2018, în adresa intimatei Casa Națională de Asigurări Sociale a fost

expediată copia recursului declarat de Liviu Scobioală cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, însă intimata Casa Națională de Asigurări Sociale

nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul

stabilit.

Prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din data de

13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Liviu Scobioală urmează a fi admis, se casează decizia din 13 februarie 2018

a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de Liviu Scobioală împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea deciziei, obligarea stabilirii corecte a vechimii în muncă, recalcularea

mărimii pensiei stabilite, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată, din următoarele motivele.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că la 14 iulie 2016, Liviu Scobioală a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica nr.

94/2016/1579 din 14 martie 2016, în partea refuzului de a include unele perioade la

stabilirea vechimei în muncă, obligarea stabilirii corecte a vechimii în muncă,

recalcularea mărimii pensiei stabilite (f.d.2-4).

6

Reclamantul Liviu Scobioală a solicitat admiterea acțiunii, constatarea

ilegalității refuzurilor Casei Naționale de Asigurări Sociale din 29 aprilie 2016 și din

13 iunie 2016, anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica

nr.94/201 6/1 579 din 14 martie 2016, în partea refuzului stabilirii corecte a vechimii

în muncă și cuantumul pensiei pentru limită de vîrstă, începand cu 01 februarie 2016,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească corect vechimea în

muncă, incluzând stagiul de muncă din anii 1968-1971, în special anii 1969 - 1971,

cît și anii 1992, 1996-2002 și să-i stabilească pensia pentru limită de vârstă, reieșind

din vechimea în muncă realizată și salariul obținut în anii 1990 – 1996 (f.d.2).

La 09 septembrie 2016, reclamantul a depus cerere de modificare și

concretizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat declararea parțial

nulă a deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica privind stabilirea

pensiei pentru limită de vârstă pe numele lui Liviu Scobioală, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limită de vârstă stabilită

reclamantului Liviu Scobioală, ținând cont de stagiul de cotizare realizat în

perioadele: anul 1968 – 01 iulie 1971; 01 ianuarie 1992 – 31 decembrie 1992,

01 aprilie 1996 – 01 iulie 2000, cu stabilirea pensiei pentru limită de vârstă pentru

stagiul de cotizare de 37 ani, precum și obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să recalculeze pensia stabilită de la 01 februarie 2016 din stagiul de cotizare

de 37 ani, luând în considerare pensia deja achitată (f.d.40-41).

În cadrul pledoariei, reclamantul Liviu Scobioală a solicitat declararea parțială

nulă a deciziei Oficiului Teritorial Botanica a CNAS din 01 februarie 2016, să fie

inclus în stagiul de cotizare perioada de activitate, în calitate de membru de colhoz,

în anii 1968- 30 iunie 1971, cu o durată de 3 ani 05 luni 29 zile, anul 1992, iar în

total 4 ani 05 luni 29 zile. Respectiv, stagiul de cotizare total este 33 ani 02 luni

29 zile și calcularea coeficientului individual pentru anii de activitate: 1990 - 6 luni,

anul 1991 - 12 luni, anul 1992 - 12 luni, anul 1993 -12 luni, anul 1994 -12 luni, anul

1995 - 6 luni, în total 60 luni (f.d.73).

Prin hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de Liviu Scobioală. S-a anulat parțial decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica, mun. Chișinău din 11 martie 2016, în

partea neincluderii stagiului de cotizare realizat de către Liviu Scobioală, în

perioadele: 01 iulie 1967 - 01 iulie 1971 și 15 ianuarie 1992 - 15 decembrie 1992.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei

pentru limită de vârstă stabilită lui Liviu Scobioală, ținând cont inclusiv de stagiul

de cotizare realizat în perioadele: 01 iulie 1967 - 01 iulie 1971 și 15 ianuarie 1992 -

15 decembrie 1992. În rest, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Liviu Scobioală (f.d.93-98).

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Liviu Scobioală, s-a admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, s-a casat integral hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată

acțiunea înaintată de Liviu Scobioală (f.d.125-133).

În conformitate cu art. 238 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

7

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel

încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Colegiul relevă că, instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus în privința

pretențiilor înaintate de Liviu Scobioală cu privire la obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limită de vârstă stabilită

reclamantului, ținând cont de stagiul de cotizare realizat pentru perioada cuprinsă

între 01 aprilie 1996 – 01 iulie 2000.

Astfel, instanța de recurs relevă că atît în motivarea hotărârii din 02 august 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cît și în motivarea deciziei din data de

13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, instanțele ierarhic inferioare au indicat

că obiect al prezentului litigiu îl constituie recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă

stabilită lui Liviu Scobioală, ținând cont de stagiul de cotizare realizat în perioadele:

01 iulie 1968 – 01 iulie 1971; 01 ianuarie 1992 -31 decembrie 1992.

Deși, reclamantul Liviu Scobioală a solicitat recalcularea pensiei pentru limită

de vîrstă stabilită lui, ținând cont de stagiul de cotizare realizat în perioadele:

01 iulie 1968 – 01 iulie 1971; 01 ianuarie 1992 -31 decembrie 1992 și

01 aprilie 1996 - 200201 aprilie 1996 – 2002 (f.d.2, 40).

Mai mult, instanța de recurs reține că prin cererea de recurs, recurentul Liviu

Scobioală a solicitat inclusiv obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

recalcula pensia pentru limită de vîrstă stabilită acestuia, ținând cont de stagiul de

cotizare realizat în perioadele: 01 iulie 1968 – 01 iulie 1971; 01 ianuarie 1992 -

31 decembrie 1992 și 01 aprilie 1996 – 2002 (f.d.142).

Respectiv, Colegiul relevă că în cazul respingerii pretenției cu privire la

recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă stabilită lui Liviu Scobiolaă, ținând cont

de stagiul de cotizare realizat în perioada aprilie 1996 – 2002, instanțele ierarhic

inferioare urmau să se expună cu privire la toate argumentele invocate de reclamant,

să întemeieze motivele în legătură cu care argumentele lui Liviu Scobioală din

cererea de chemare în judecată au fost respinse ca neîntemeiate.

În sensul art.6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor

supuse examinării.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, pronunțarea de către instanțele

judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului

fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței

judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și

argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea acestora

(cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar,

înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate

cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în litigiul dedus judecății

lipsește.

8

Așadar, instanțele judecătorești sunt obligate să motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în

care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele

mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști

dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va

considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs Spania, 1994).

Astfel, instanța de recurs reține că în speța dedusă judecății, în cadrul

pledoariei, reclamantul Liviu Scobioală a indicat că perioada de activitate 01 aprilie

1996 – 01 iulie 2000, nu are suport juridic și se refuză de la acest stagiu de cotizare

(f.d.73).

În conformitate cu art. 212 alin. (1, 3-6) Cod de procedură civilă, renunțarea

reclamantului la acțiune, recunoașterea acțiunii de către pîrît, condițiile tranzacției

se consemnează în procesul-verbal al ședinței de judecată și se semnează de

reclamant, pîrît sau de ambele părți. Dacă renunțarea reclamantului la acțiune,

recunoașterea acțiunii de către pîrît sau tranzacția părților sînt exprimate în cereri

scrise, adresate instanței, ele se anexează la dosar, fapt menționat în procesul-verbal

al ședinței de judecată. Înainte de a admite renunțarea reclamantului la acțiune,

recunoașterea acțiunii de către pîrît, înainte de a confirma tranzacția părților, instanța

judecătorească explică reclamantului, pîrîtului sau părților efectele acestor acte de

procedură. În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării

tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere prin care dispune încetarea

procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de

instanță. În cazul recunoașterii acțiunii de către pîrît și admiterii ei de către instanță,

se pronunță o hotărîre de admitere a pretențiilor reclamantului. Dacă respinge

renunțarea reclamantului la acțiune ori recunoașterea acțiunii de către pîrît sau dacă

nu confirmă tranzacția părților, instanța judecătorească pronunță în acest sens o

încheiere motivată și examinează cauza în fond.

Din norma precitată, Colegiul relevă că la soluționarea renunțului

reclamantului Liviu Scobioală la pretenția privind obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a recalcula pensia pentru limită de vîrstă stabilită acestuia,

ținând cont de stagiul de cotizare realizat în perioada 01 aprilie 1996 – 01 iulie 2000,

prima instanță urma să explice reclamantului efectele renunțării la această pretenție.

Însă, din procesul verbal al ședinței de judecată rezultă că acest fapt nu a fost efectuat

de prima instanță.

Mai mult, instanța de recurs indică că la soluționarea renunțului reclamantul

Liviu Scobioală la pretenția nominalizată supra, instanța judecătorească urma să

pronunțe o încheiere motivată, în cazul admiterii renunțării reclamantului, o

încheiere prin care a dispune încetarea procesului, iar în cazul respingerii renunțării

reclamantului la acțiune, o încheiere motivată de respingere.

Colegiul reține că la materialele cauzei nu este o încheiere prin care prima

instanță ar soluționa renunțul reclamantului Liviu Scobioală la pretenția privind

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia pentru limită

de vîrstă stabilită acestuia, ținând cont de stagiul de cotizare realizat în perioada

01 aprilie 1996 – 01 iulie 2000. Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate

9

de a stabili cu certitudine obiectul litigiului dedus judecății ce urmează a fi supus

controlului judiciar în ordine de recurs.

În conformitate cu art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

În afara de aceasta, instanța de recurs menționează că deși, reclamantul Liviu

Scobioală a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă stabilită lui, ținând

cont de stagiul de cotizare realizat în perioada 01 iulie 1968 – 01 iulie 1971 (f.d.2,

40), prin hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei pentru

limită de vârstă stabilită lui Liviu Scobioală, ținând cont inclusiv de stagiul de

cotizare realizat în perioada 01 iulie 1967 - 01 iulie 1971 (f.d.98).

În conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Respectiv, Colegiul relevă că prima instanță a depășit limitele pretențiilor

înaintate, incluzînd în stagiul de cotizare perioada cuprinsă între 01 iulie 1967 și

01 iulie 1968, deși reclamantul nu a înaintat o asemenea pretenție.

Mai mult, Colegiul relevă că deși prima instanță a adoptat încheierea din data

de 08 septembrie 2017, în a cărei motivare se indică că, în conținutul dispozitivului

hotărârii din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a admis o

eroare materială, care urmează a fi corectată prin înlocuirea sintagmei greșite

„01 iulie 1967- 01 iulie 1971” cu sintagma corectă „01 iulie 1968- 01 iulie 1971”

(f.d.102), în dispozitivul încheierii din 08 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru s-a indicat că se corectează greșeala evidentă admisă în dispozitivul

hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 mai 2013, care nu este adoptată

în litigiul dedus judecății (f.d.102).

La fel, Colegiul reține că deși Liviu Scobioală în anul 1992 era angajat al SC

„Moldova Engineering” SRL, fapt confirmat prin copia carnetului de muncă anexat

la materialele cauzei, instanțele ierarhic inferioare eronat au stabilit că pensia

urmează a fi calculată ținînd cont de perioada anului 1992, de la 15 ianuarie 1992

pînă la 15 decembrie 1992, ori perioada anului 1992 este cuprinsă de la data de

01 ianuarie 1992 pînă la 31 decembrie 1992.

Subsecvent, instanța de recurs menționează că, instanțele de judecată, trebuie,

să emită o hotărâre clară, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale,

în temeiul principiului clarității hotărârii judecătorești.

Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din data de

10 februarie 2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele

administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept

recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de autoritățile

publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile

autorităților publice și funcționarii din structurile specificate la lit. a) și b). Obiect al

acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și nesoluționarea în termenul legal a

unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

10

Ținînd cont de cele menționate supra, obiectul acțiunii înaintate de Liviu

Scobioală îl constituie decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica, prin

care nu a fost inclus în stagiului de cotizare realizat de către Liviu Scobioală,

perioadele: 01 iulie 1968 - 01 iulie 1971, 01 ianuarie 1992 - 01 decembrie 1992 și

1996-2002, care a fost aprobată la 11 martie 2016 (f.d.19,34).

Prin hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea înaintată de Liviu Scobioală. S-a anulat parțial decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica, mun. Chișinău din 11 martie 2016, în

partea neincluderii stagiului de cotizare realizat de către Liviu Scobioală, în

perioadele: 01 iulie 1967 - 01 iulie 1971 și 15 ianuarie 1992 - 15 decembrie 1992.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Liviu Scobioală, s-a admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, s-a casat integral hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată

acțiunea înaintată de Liviu Scobioală cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Botanica din 14 martie 2016, în partea refuzului de a include

unele perioade la stabilirea vechimii în muncă, obligarea stabilirii corecte a vechimii

în muncă, recalcularea mărimii pensiei stabilite (f.d.123-124).

Instanța de recurs menționează că, la materialele cauzei lipsește decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica din 14 martie 2016, dar este anexată

decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica din 11 martie 2016.

Respectiv, Colegiul menționează că, instanța de apel trebuia să stabilească cu

certitudine care este obiectul acțiunii înaintate de către reclamantul Liviu Scobioală,

legalitatea și temeinicia cărui act administrativ este pusă la îndoială, a deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica din 14 martie 2016 sau a deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica din 11 martie 2016. Or, din cererea de

chemare în judecată și cererea de recurs reiese că reclamantul Liviu Scobioală a

solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica din data

de 14 martie 2016 (f.d.2, 142).

În conformitate cu art. 9 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor

procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau

neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă,

la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să

contribuie la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce dezbaterile

judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia

orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și

altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte

acțiuni prevăzute de lege.

Astfel, Colegiul reține că, în pofida rolului diriguitor al instanței judecătorești,

instanța de apel nu a întreprins măsuri pentru a stabili cu certitudine obiectul acțiunii

înaintate de Liviu Scobioală și anume data eliberării deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Botanica.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

11

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță.

La fel, instanța de recurs indică că în pledoaria lui Liviu Scobioală la

examinarea prezentului litigiu în instanța de apel, acesta a solicitat calcularea

coeficientului individual de stabilire a pensiei pentru anii 1990-1995, recalculul

pensiei din momentul stabilirii pensiei, 01 februarie 2016, încasarea cheltuielilor de

judecată și a prejudiciului moral în mărime de 3000 lei (f.d.118).

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Liviu Scobioală, s-a admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, s-a casat integral hotărârea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată

acțiunea înaintată de Liviu Scobioală cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Botanica din 14 martie 2016, în partea refuzului de a include

unele perioade la stabilirea vechimii în muncă, obligarea stabilirii corecte a vechimii

în muncă, recalcularea mărimii pensiei stabilite (f.d.123-124).

Astfel, Colegiul conchide că decizia instanței de apel nu conține o motivare

convingătoare a pretenției înaintate de Liviu Scobioală cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată și a prejudiciului moral în mărime de 3000 lei, ce ar

determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns.

Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar

asupra unei asemenea hotărâri.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO

a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților

să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de

apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar instanța de recurs este în imposibilitate

de a corecta respectiva eroare judiciară, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează de a admite

recursul declarat de către Liviu Scobioală, se casează decizia din 13 februarie 2018

a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de Liviu Scobioală împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea deciziei, obligarea stabilirii corecte a vechimii în muncă, recalcularea

12

mărimii pensiei stabilite, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale a

litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Liviu Scobioală.

Se casează decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Liviu Scobioală împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei, obligarea stabilirii

corecte a vechimii în muncă, recalcularea mărimii pensiei stabilite, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

Nina Vascan

13