3ra-1627/18 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1627/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. V. Sandu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Silviei Cibotari împotriva

Ministerului Sănătății al Republicii Moldova (succesor în drepturi Ministerul

Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova) cu privire la

contestarea actului administrativ

împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Silvia Cibotari, casată parțial hotărârea din 14 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă în această parte o nouă

hotărâre și

deciziei suplimentare din 24 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova împotriva hotărârii din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru

constată:

La 11 noiembrie 2016, Silvia Cibotari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Sănătății al RM cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul Ministerului Sănătății al RM

nr. 92-P/2 din 12 august 2016 i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară –

avertisment, ca motiv fiind atitudinea neglijentă față de obligațiile de serviciu

constatată în urma unui control al activității Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale.

A remarcat că ordinul menționat este nelegitim și fără un suport factologic și

de drept, iar sancțiunea aplicată fiind una abuzivă și constituie o continuare a

1

acțiunilor de intimidare și hărțuire la locul de muncă, la care dânsa este supusă din

partea conducerii Ministerului Sănătății al RM pentru a o determina să părăsească

locul de muncă.

Astfel, anterior emiterii acestui ordin de sancționare, de către pârât au fost

făcute mai multe presiuni ca dânsa să plece de bună voie, fiind chiar avertizată că

dacă nu acceptă plecarea vor urma consecințe.

Din cauza presiunilor angajatorului, a acceptat să fie transferată din funcția

de vicedirector - Șef al Departamentului Suport și Achiziții al Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale în alt Departament, însă după

acceptarea transferului presiunile au fost reluate deja cu solicitarea de a pleca

definitiv.

Drept consecință a refuzului său de a pleca, a fost emis ordinul de

sancționare disciplinară cu avertisment.

A evidențiat că pe parcursul activității sale de 25 de ani în cadrul Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a îndeplinit sârguincios obligațiile de

serviciu, fără abateri sau sancțiuni disciplinare.

A mai menționat că în textul ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare a

fost invocat că încălcările depistate au fost constatate în urma unui control al

activității Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Un asemenea control sau o anchetă de serviciu însă nu au fost efectuate,

neexistând niciun ordin despre numirea membrilor comisiei de anchetă, demararea

acesteia, iar dacă asemenea controale sau anchete au fost efectuate, nici conducerea

Agenției și nici ea, ca persoană supusă procedurii disciplinare, nu au fost puși la

curent și nu au fost informați despre rezultatele anchetei.

Totodată, Ministerul Sănătății al RM nu s-a conformat cerințelor obligatorii

prevăzute la art. 208 alin. (1) Codul muncii și nu i-a cerut în formă scrisă

prezentarea explicațiilor privind fapta care i se impută.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 208, 210 alin. (3), 354

lit. h), 355 Codul muncii, art. 5, 7, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind nelegitim și anularea

ordinului Ministerului Sănătății al RM nr. 92-P/2 din 12 august 2016 privind

aplicarea sancțiunii disciplinare – avertisment, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin cererea de extindere a pretențiilor, Silvia Cibotari suplimentar a solicitat

și încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin

aplicarea nelegitimă a sancțiunii în sumă de 10000 de lei.

Prin hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost anulat ordinul Ministerului Sănătății al RM nr. 92-P/2 din 12 august

2016 în partea stabilirii sancțiunii disciplinare sub formă de avertisment în privința

Silviei Cibotari, ca fiind ilegal.

Au fost încasate de la Ministerul Sănătății al RM în beneficiul Silviei

Cibotari cheltuielile de judecată în sumă de 4000 de lei.

2

A fost respinsă acțiunea Silviei Cibotari în partea înaintării pretenției cu

privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și a cheltuielilor

de judecată în sumă de 2000 de lei, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Silvia Cibotari, casată parțial hotărârea primei instanțe și emisă în

această parte o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial cererea de chemare în

judecată a Silviei Cibotari privind încasarea prejudiciului moral.

A fost încasată din contul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

al RM în beneficiul Silviei Cibotari suma de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, în rest, acțiunea în această parte a fost respinsă și menținută hotărârea

primei instanțe.

A fost încasată din contul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale

al RM în beneficiul Silviei Cibotari suma de 7000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, compuse din suma de 6000 de lei suportate în prima instanță și

suma de 1000 de lei suportate în instanța de apel.

Prin decizia suplimentară din 24 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respins apelul declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM

împotriva hotărârii din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

La 29 august 2018, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM

a declarat, prin intermediul Oficiului Poștal, recurs împotriva deciziei din 17 mai

2018 și deciziei suplimentare din 24 mai 2018 ale Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 17 mai 2018 și a

deciziei suplimentare din 24 mai 2018 ale instanței de apel, a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea

sau dispunerea scoaterii de pe rol a cererii de chemare în judecată ca fiind depusă

cu încălcarea procedurii de soluționare prealabilă a litigiului.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești

contestate, considerându-le ilegale și pasibile de a fi casate, deoarece prima

instanță nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată.

A precizat că la 13 iulie 2016, a fost organizată o ședință cu reprezentanții

Ministerul și Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (director general

- Vladislav Zara și vicedirector - Silvia Cibotari), prezidată de viceministrul

Sănătății Liliana Iașan întru executarea ordinului Ministerului Sănătății al RM

nr. 1019 din 29 decembrie 2015 cu privire la verificările periodice a dispozitivelor

medicale.

În urma ședinței menționate, a fost constatat faptul că ordinul Ministerului

Sănătății nr. 1019 din 29 decembrie 2015 nu se îndeplinește, instituțiile nu sunt

informate și respectiv, se încalcă prevederile legislației în vigoare.

Conform documentelor de organizare și funcționare a Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, responsabilă de domeniul

dispozitivelor medicale în cadrul Agenției a fost Silvia Cibotari.

3

Prin urmare, rezultă cu certitudine că vicedirectorul Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Silvia Cibotari a manifestat o atitudine

neglijentă față de obligațiile sale de serviciu.

A evidențiat că prevederile art. 332 alin. (1) Codul muncii impun respectarea

procedurii de soluționare prealabilă a litigiului, însă, cu nerespectarea acestor

prevederi legale, Silvia Cibotari s-a adresat direct în instanța de judecată, fapt ce

constituie temei pentru a dispune scoaterea de pe rol a cererii de chemare în

judecată.

Având în vedere prevederile art. 1422 și 1423 Cod civil, a menționat că

intimata nu a demonstrat în ce a constat prejudiciul moral, care au fost suferințele

fizice și psihice pe care le-ar fi suportat aceasta.

La 29 noiembrie 2018, Silvia Cibotari a depus referință la recursul declarat

de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM, solicitând respingerea

acestuia ca fiind inadmisibil.

La 11 decembrie 2018, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

RM a depus cerere de recurs concretizată, prin care a solicitat admiterea acesteia,

casarea integrală a deciziei din 17 mai 2018 și a deciziei suplimentare din 24 mai

2018 ale instanței de apel, a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea sau dispunerea scoaterii de pe rol

a cererii de chemare în judecată ca fiind depusă cu încălcarea procedurii de

soluționare prealabilă a litigiului.

Suplimentar, a invocat că însuși intimata Silvia Cibotari, prin corespondența

efectuată pe parcursul anului, a recunoscut faptul că în sarcina ei a fost și este

monitorizarea implementării ordinului Ministerului Sănătății al RM nr. 1019 din

29 decembrie 2015.

Nu corespund realității afirmațiile Silviei Cibotari despre faptul că nu i-au

fost cerute explicații în formă scrisă, deoarece prin Nota informativă din

12 august 2016, ultima a prezentat explicații pe măsurile întreprinse întru

executarea ordinului Ministerului Sănătății al RM nr. 1019 din 29 decembrie 2015

și dispoziției nr. 38 din 29 ianuarie 2016.

Prin urmare, de către Minister au fost respectate cerințele art. 208 alin. (1)

Codul muncii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 17 mai 2018 și a

deciziei suplimentare din 24 mai 2018 ale Curții de Apel Chișinău a fost expediată

în adresa părților la 18 iunie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 15 vol. II), însă careva date care ar indica la recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 29 august 2018 în termenul legal.

4

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Sănătății,

Muncii și Protecției Sociale al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al RM, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

RM ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al

Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6