3ra-1027/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1027/18

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Central (R. Pulbere)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici )

Î N C H E I E R E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Luiza Gafton

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cebotari Iurie,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Iurie

împotriva Serviciului Vamal cu privire la recunoașterea dreptului la muncă,

recunoașterea ilegalității eliberării din serviciu, anularea ordinului, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și a prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Cebotari Iurie și menținută hotărârea din 28 noiembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 14 februarie 2017, Cebotari Iurie s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire

la anularea ordinului, restabilirea în funcție și încasarea salariului pentru absența

forțată de la muncă și a prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a relatat că a activat în cadrul

Serviciului Vamal din anul 1999, ultima funcție deținută fiind șef post vamal Palanca

(PVFI, rutier) al Biroului Vamal Bender.

Prin ordinul nr.1280-p din 23 noiembrie 2016, pentru încălcarea prevederilor

art. 15 lit.d), h), i) și k), art. 46 lit.a) și h) din Legea serviciului în organele vamale

nr.1150-XIV/20.07.2000, pct.8 lit. a), e) și f) din Codul de conduită al

colaboratorului vamal, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 456 din 27 iulie 2009 și

fișelor de post, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară - eliberarea din serviciu în

organele vamale.

Temei pentru emiterea ordinului nominalizat au servit rezultatele anchetei de

serviciu, inițiate de Direcția securitate internă a Serviciului Vamal, în urma

perchezițiilor efectuate la 30 septembrie 2016, în rezultatul cărora au fost reținuți 28

de colaboratori vamali ai Biroului Vamal Bender.

Cebotari Iurie a susținut că cu ordinul nr.1280-p din 23 noiembrie 2016, a făcut

1

cunoștință la 07 decembrie 2016.

Considerând că i-a fost aplicată cea mai aspră sancțiune disciplinară a depus la

Serviciul Vamal o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului,

restabilirea în funcție și achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă.

La 17 ianuarie 2017, a recepționat refuzul pârâtului de a-i satisface cererea.

Reclamantul consideră că ordinul nr.1280-p din 23 noiembrie 2016, urmează a

fi anulat deoarece abaterile imputate au avut loc până la 30 septembrie 2016, iar

ordinul privind aplicarea sancțiunii disciplinare a fost emis peste o lună - la 23

noiembrie 2016, la momentul aplicării sancțiunii disciplinare nu avea alte sancțiuni

nestinse, iar abaterea comisă nu a avut nici o consecință gravă asupra procesului de

lucru, nu i-a fost solicitată nici o explicație privitor la abaterile imputate, nu a fost

audiat în cadrul anchetei de serviciu.

Angajatorul nu a respectat cu strictețe procedura aplicării celei mai drastice

sancțiuni disciplinare - eliberarea din serviciu.

A solicitat reclamantul anularea ordinului nr. 1280-p din 23 noiembrie 2016

privind aplicarea sancțiuni disciplinare - eliberarea din serviciu, restabilirea în funcția

de șef post vamal Palanca (PVFI, rutier) al Biroului Vamal Bender și încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă din 07 decembrie 2016.

Ulterior, printr-o cerere suplimentară, reclamantul și-a extins pretențiile din

acțiune solicitînd suplimentar și recunoașterea dreptului de muncă în instituția

pârâtului Serviciului Vamal al R. Moldova în baza contractului individual de muncă

nr. 269 din 24 februarie 2016, în baza ordinului nr. 1258-p din 23 noiembrie 2016 cu

privire la reîncadrarea la Biroul Vamal Bender și pe toată perioada absenței forțate de

la locul de muncă, cu includerea în acest termen a perioadei de examinare a litigiului

în instanțele de judecată, recunoașterea ca ilegală a eliberării din serviciu din

organele vamale în baza ordinului nr. 1280-p din 23 noiembrie 2016 privind

aplicarea sancțiuni disciplinare - eliberarea din serviciu, achitarea salariului pentru

absența.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

acțiunea depusă de Cebotari Iurie, a fost respinsă ca fiind tardivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că reclamantul a făcut cunoștință cu

ordinul nr.1280-p din 23 noiembrie 2016, la 07 decembrie 2016, însă în instanța de

judecată s-a adresat abia la 14 februarie 2017, peste mai mult de două luni de zile din

momentul aducerii la cunoștință a ordinului de concediere, fără a solicitat repunerea

în termen a cererii de chemare în judecată.

A respins argumentul reclamantului precum că în speță termenul de adresare în

instanță este de trei luni, deoarece reclamantul este funcționar public învestit cu

atribuții în vederea exercitării funcțiilor autorităților publice sau a acțiunilor

administrative de dispoziție, iar cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu sunt

de competența instanțelor de contencios adminsitrativ, cu excepția situațiilor pentru

care este stabilit expres prin lege competența altor instanțe. Astfel, pentru

funcționarii publici și persoanele cu statut special termenul de adresare în instanța de

judecată este de 30 de zile, de la data comunicării.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 12 decembrie 2016, Cebotari

Iurie a declarat apel împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central, solicitând casarea hotărârii menționate și admiterea

2

integrală cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins declarat

de Cebotari Iurie și menținută hotărârea din 28 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central.

La 12 iunie 2018, Cebotari Iurie a declarat recurs împotriva deciziei din 19

aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 28 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor menționate supra și emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată înaintată de Cebotari Iurie.

În motivare a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel. Art. 89

alin.2) din Codul muncii reglementează că la examinarea litigiului, Serviciul Vamal

era obligat să dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării

din serviciu a salariatului, iar în instanța de judecată nu a luat acest lucru în

considerenție.

Instanțele ierarhic inferioare greșit au respins acțiunea ca tardivă, deoarece art.

355 Codul muncii prevede că examinarea cererii de soluționare litigiului individual

de muncă indică expres că cerere privind soluționarea litigiului individual de muncă

se depune în instanța de judecată în termen de 3 luni de la data când salariatului a

aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Totodată, recurentul a indicat că în cazul concedierii unui membru de sindicat,

fără acordul organului sindical, pe când acordul este necesar, conformt art.87 din

Codul muncii, instanța este în drept să restabilească salariatul la muncă. Acordul

oganului sindical membru al cărui Cebotari Iurie este, la caz nu s-a solicitat.

Abaterile imputate au avut loc până la 30 septembrie 2016, iar ordinul de aplicare a

sancțiunii disciplinare a fost emis pe 25 noiembrie 2016 și i-a fost adus la cunoștință

la 07 decembrie 2016.

Faptul dat demostreaza că nu a cunoscut despre existența ordinului nr.1258-p

din 23 noiembrie 2016 cu privire la reîncadrarea lui Cebotari Iurie în funcție de șef

Post Vamal Palanca.

Cebotari Iurie susține că contractul individual de muncă este în vigoare, în

privința sa nu există o sentință care l-ar limita în activitatea de muncă în baza

contractului individual de muncă, în temeiul art.83 pct.e) din Codul muncii.

În opinia recurentului, are dreptul de a activa mai departe în funcție de șef la al

Postului Vamal Palanca, deoarece în baza art.81 din Codul muncii, Serviciul Vamal

nu a invocat temeiurile încetării contractului individual de muncă.

Recurentul consideră că soluația instanțelor învestite cu judecarea fondului de

respingere a acțiunii ca tardivă este neîntemeiată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 19 aprilie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 12 iunie 2018, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

4

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cebotari Iurie, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Cebotari Iurie.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii

Luiza Gafton

Dumitru Mardari

5