3ra-129/18 — contestarea actelor administrative, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la lucru si repararea prejudiciului moral

prima instanță: I. Chirtoaca dosarul nr. 3ra-129/18

instanța de apel: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Vamal,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Tudorean

împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actelor administrative,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Serviciul Vamal și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 15 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 05 august 2016 Sergiu Tudorean a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actelor administrative,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul indică că, la data de 13 iulie 2004 a fost

angajat în funcția de inspector al Biroului Vamal Bender.

Menționează că, la data de 17 februarie 2016 în baza contractului individual

de muncă a fost angajat în funcția de inspector principal al Serviciului echipe mobile

Centru, Direcția servicii operative, pe un termen de 5 ani, începând cu data de 22

februarie 2016 până la 22 februarie 2021, cu o vechime de muncă în organele

vamale de 11 ani.

Invocă că, la data de 06 iulie 2016 a făcut cunoștință cu ordinul Serviciului

Vamal nr. 718-p din 01 iulie 2016, prin care a fost încetat raportul de serviciu din

cauza necorespunderii funcției deținute, fapt constatat de către Comisia de atestare și

în lipsă de post inferior vacant, începând cu data de 01 iulie 2016.

Relevă că, pe parcursul activității nu a fost sancționat disciplinar, dimpotrivă a

înregistrat indicatori înalți de performanță, fiindu-i acordată diploma de onoare în

legătură cu atitudinea conștiincioasă manifestată față de atribuțiile de serviciu și-a

1

perfecționat nivelul de calificare profesională participând la cursul de instruire

continuă în domeniul activității echipelor mobile, iar prin ordinul nr. 2371-p/o din 28

decembrie 2015 este caracterizat ca responsabil, disciplinat și exigent, fapt constatat

și prin fișa de atestare din 27 mai 2016.

Notează că, în anul 2015 a fost supus atestării, iar conform prevederilor pct. 4

din Regulamentul cu privire la atestarea colaboratorilor vamali, atestarea

colaboratorilor vamali, cu excepția celor care fac parte din efectivul de comandă

suprem, se efectuează de regulă o dată la doi ani, dar cel puțin o dată la patru ani.

Susține că, la data de 21 iunie 2016 a fost supus atestării, în cadrul căreia a

răspuns corect la toate întrebările adresate de către Comisia de atestare, însă prin

decizia Comisiei centrale de atestare din 21 iunie 2016 și procesul-verbal nr. 03-20-

14 s-a decis că nu corespunde funcției deținute, iar un post inferior vacant lipsește.

Afirmă că, în perioada 29 iunie 2016 – 07 iulie 2016 s-a aflat în concediu

medical, iar la data de 06 iulie 2016 a făcut cunoștință cu ordinul Serviciului Vamal

nr. 718-p din 01 iulie 2016, prin care a fost încetat raportul de serviciu din cauza

necorespunderii funcției deținute, fapt constatat de Comisia de atestare și în lipsă de

post inferior vacant, începând cu data de 01 iulie 2016.

Invocă că, a fost eliberat din funcție contrar prevederilor art. 86 alin. (1) lit. e)

și alin. (2) din Codul muncii, precum și ale art. 43 alin. (2) lit. g) al Legii serviciului

în organele vamale, care reglementează că, eliberarea din serviciu poate avea loc din

cauza necorespunderii funcției deținute, fapt constatat de Comisia de atestare, în

cazul lipsei de post inferior vacant sau al respingerii funcției propuse.

Astfel, consideră că, ordinul nr. 718-p din 01 iulie 2016 este ilegal.

Relevă că, pârâtul prin metodata de eliberare de la serviciul i-a provocat

suferințe psihice și fizice, frustrare, stări de neliniște și i-a lezat reputația

profesională, cauzându-i un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de 15000

lei.

Solicită anularea ordinului nr. 718-p din 01 iulie 2016 cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu, restabilirea sa în funcția de inspector principal al Serviciului

echipe mobile Centru, Direcția servicii operative, anularea procesului-verbal nr. 03-

20-14 al Comisiei de atestare a Serviciului Vamal din 21 iunie 2016 și încasarea de

la pârât a salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral

în sumă de 15 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul și-a concretizat cerințele,

solicitând anularea ordinului nr. 718-p din 01 iulie 2016 cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu, restabilirea sa în funcția de inspector principal al Serviciului

echipe mobile Centru, Direcția servicii operative, încasarea de la pârât a salariului

pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral în sumă de 15 000

lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 decembrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial, a fost anulat ordinul Serviciului Vamal nr.718-p din

01 iulie 2016 cu privire la încetarea reporturilor de serviciu, a fost restabilit Sergiu

Tudorean în funcția de inspector principal al Serviciului echipe mobile Centru,

Direcția servicii operative și au fost încasate de la Serviciul Vamal în beneficiul lui

2

Sergiu Tudorean salariul mediu lunar pentru absența forțată de la lucru, precum și

suma de 7 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prima instanță, dispunând anularea ordinului pârâtului nr. 718-p din 01 iulie

2016 și restabilind reclamantul în funcția de inspector principal al Serviciului echipe

mobile Centru, Direcția servicii operative, și-a argumentat concluzia prin faptul că,

reclamantul a fost concediat în legătură cu constatarea faptului că, nu corespunde

funcției deținute, însă pârâtul nu a prezentat probe care ar confirma respectarea

procedurii de concediere a reclamantului, și anume că i-a propus o funcție inferioară,

făcând trimitere la prevederile art. 86 alin. (1) lit. e) din Codul muncii și art. 43 alin.

(2) lit. g) al Legii nr. 1150 din 20 iulie 2000 cu privire la serviciul în organele

vamale.

Admițând cerința de încasare a salariului restant pentru perioada de absență

forțată de la lucru, până la pronunțarea hotărârii judecătorești, prima instanță a făcut

trimitere la prevederile art. 90 alin. (1) și (2) lit. a) din Codul muncii și ale art. 48

alin. (4) al Legii cu privire la serviciul în organele vamale.

Prima instanță, admițând parțial cerința cu privire la repararea prejudiciului

moral, a reiterat că, suma de 7 000 lei este suficientă de a compensa prejudiciul

moral cauzat reclamantului prin ordinul de concediere.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Serviciul Vamal și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 26 decembrie 2017 Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului indică că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept și, anume, a fost

interpretată în mod eronat legea și au fost apreciate unilateral probele, fără a fi luate

în considerație argumentele invocate de către Serviciul Vamal, mai mult, soluția

instanței nu este motivată în sensul art. 241 alin. (5) CPC.

Menționează că, prin ordinul nr. 718-p din 01 iulie 2016 intimatul a fost

eliberat din funcția publică cu statut special, funcție publică de execuție – inspector

principal în temeiul art. 43 alin. (2) lit. g) al Legii serviciului în organele vamale nr.

1150 din 20 iulie 2000.

Invocă că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea concluzionând că,

funcțiile inferioare inspectorului principal sunt - inspector superior și inspector,

deoarece conform Clasificatorului unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr.

155 din 21 iulie 2011, funcția deținută de către intimat face parte din categoria

funcțiilor publice de execuție, care este cea mai inferioară categorie de funcții

publice, prevăzute de art. 7 alin. (1) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, iar conform art. 4 alin. (2) din Lege,

prevederile acesteia se aplică funcționarilor publici cu statut special (colaboratorilor

serviciului diplomatic, serviciului vamal...), în partea care nu este reglementată de

legi speciale.

3

Susține că, Serviciul Vamal era în imposibilitate de a-i propune intimatului o

funcție inferioară, deoarece acesta a fost eliberat din funcția publică cu statut special,

funcție publică de execuție – inspector principal, care este cea mai inferioară

categoriei de funcții publice.

Referitor la cerința privind repararea prejudiciului moral, invocă că, intimatul

nu a prezentat probe ce confirmă cauzarea suferințelor prin emiterea ordinului

contestat, iar suma solicitată constituie o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Prin referința depusă la data de 23 ianuarie 2018 Sergiu Tudorean a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

4

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Serviciul Vamal nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Serviciul Vamal asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Serviciului Vamal ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serviciul Vamal se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5