2r-931/18 — Încasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea sumei
- Temei legal
- Restituirea apelului, depunerea tardivă a apelului
2r-931/18 — Încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2r-931/18
Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central, judecător – N. Berbec
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Muruianu, O. Cojocaru, N. Budăi
DECIZIE
12 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
examinând recursul declarat de Tatiana Sitișco,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa
raională de consum „Hîncoop” împotriva Tatianei Sitișco cu privire la încasarea
prejudiciului material,
împotriva încheierii din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care
a fost respinsă cererea apelantei Tatiana Sitișco cu privire la repunerea în termenul
de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă de Tatiana Sitișco
împotriva hotărârii din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, în
temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,
con st ată:
La 11 ianuarie 2018, Cooperativa raională de consum „Hîncoop” a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Sitișco cu privire la încasarea
prejudiciului material cauzat în rezultatul lipsei bunurilor materiale în sumă de 24
445,06 lei, în temeiul art. 336 din Codul muncii și a taxei de stat în mărime de
733,36 lei, în total a sumei de 25 178,52 lei.
Prin hotărârea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, cererea
de chemare în judecată a fost admisă integral. S-a încasat de la Tatiana Sitișco în
beneficiul Cooperativei raionale de consum „Hîncoop” suma de 24 445,06 lei cu
titlu de prejudiciu material. S-a încasat de la Tatiana Sitișco în beneficiul
Cooperativei raionale de consum „Hîncoop” suma de 733,35 lei cu titlu de
compensație a cheltuielilor de judecată ce constau din taxa de stat achitată de
reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată, precum și 308 lei pentru
citarea publică a pârâtei.
Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 13 august 2018, Tatiana
Sitișco a înaintat apel împotriva hotărârii din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești,
sediul Central, solicitând repunerea apelului în termenul de declarare, admiterea
acestuia, casarea hotărârii și remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță în
alt complet de judecată.
1
În motivarea cererii privind repunerea în termen a apelului declarat, Tatiana
Sitișco a indicat că a omis termenul de declarare a apelului, din motivul că nu a
fost citată în ședințele de judecată a primei instanțe și, recepționând dispozitivul
hotărârii, s-a adresat către mai mulți avocați pentru a beneficia de asistență
juridică. Dat fiind faptul că era perioada concediilor anuale de odihnă și ținând
cont de faptul că apelanta a fost bolnavă în perioada 02 august 2018 – 10 august
2018, aceasta a omis termenul de contestare a hotărârii.
Prin încheierea din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă cererea apelantei Tatiana Sitișco cu privire la repunerea în termenul de
declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă de Tatiana Sitișco
împotriva hotărârii din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, în
temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
La 31 octombrie 2018, a fost înregistrată cererea de recurs depusă de Tatiana
Sitișco împotriva încheierii din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de
apel, care urmează a fi casată, deoarece apelanta nu a cunoscut despre existența
hotărârii primei instanțe până când i-a fost comunicată de către executorul
judecătoresc. Potrivit recurentei, termenul de atac urma a fi calculat din momentul
recepționării de către ea a copiei dispozitivului, și anume din a doua jumătate a
lunii iulie 2018. Consideră recurenta că cererea de apel urmează a fi repusă în
termen și primită spre examinare, dat fiind faptul că atât prima instanță, cât și
instanța de apel, au examinat prezentul litigiu cu încălcarea principiului
contradictorialității, încălcând drepturile recurentei.
Astfel, recurenta a solicitat casarea încheierii din 18 octombrie 2018 a Curții de
Apel Chișinău și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.
Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile
legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție consideră că recursul declarat de Tatiana Sitișco urmează a fi respins din
următoarele motive.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.
Potrivit materialelor cauzei, încheierea contestată cu recurs a fost pronunțată de
Curtea de Apel Chișinău la 18 octombrie 2018, fiind expediată spre cunoștință
participanților la proces la 22 octombrie 2018 (f.d. 85), însă la materialele cauzei
nu există înscrisuri care să confirme momentul recepționării încheierii de către
părți. Totuși, recurenta a luat cunoștință de materialele cauzei la 29 octombrie
2018, fapt confirmat prin mențiunea făcută de ea pe cererea din 26 octombrie 2018
(f.d. 86). Astfel, ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la 31
octombrie 2018, Colegiul consideră că aceasta a fost depusă în termen.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de
recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă
din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data
emiterii. Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.
2
În speță, se constată că, prin încheierea din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel
Chișinău, a fost respinsă cererea apelantei Tatiana Sitișco cu privire la repunerea în
termenul de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă de Tatiana
Sitișco împotriva hotărârii din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul
Central, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură
civilă, instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelul a fost depus
în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicită repunerea în termen sau
instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.
În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură
este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia
instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea
instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.
Astfel, Colegiul susține poziția instanței de apel referitoare la tardivitatea
cererii de apel formulate de Tatiana Sitișco, deoarece în conformitate cu
prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a
apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea
nu prevede altfel.
Cu referire la norma citată, Colegiul menționează faptul că dispozitivul
hotărârii Judecătoriei Hîncești, sediul Central a fost pronunțat la 06 iunie 2018 și
termenul de atac urmează a fi calculat anume din această zi, și nu din data
recepționării copiei dispozitivului în cauză de către apelantă/recurentă, aceasta
fiind o interpretare eronată a normelor de procedură, odată ce legiuitorul indică în
mod expres momentul în care începe a curge termenul de declarare a apelului.
Astfel, atât pentru partea care a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului
hotărârii, cât și pentru partea care nu a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului
hotărârii, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, fără a fi specificată de către legiuitor o diferențiere în acest
sens.
Respectiv, odată ce recurenta Tatiana Sitișco a fost citată în mod legal de către
prima instanță pentru ședința de judecată din 08 mai 2018 prin intermediul avizului
publicitar publicat în Monitorul Oficial nr. 113-120 (6508-6515) din 06 aprilie
2018, iar citațiile expediate anterior pe adresa de domiciliu a acesteia nu au fost
recepționate, fiind restituite instanței cu mențiunea „plecat”, Colegiul consideră că
prima instanță și-a îndeplinit obligația de citare a pârâtei conform normelor de
procedură, iar apelanta/recurentă urma să aibă un comportament de bună-credință
în cadrul prezentului litigiu, fiind în drept să se prezinte în ședințele de judecată și
a fost obligată să se intereseze de soarta dosarului aflat la examinare în instanță,
astfel Colegiul consideră că cerința sa privind repunerea în termen a apelului este
neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de
îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La
cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea
îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost
îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele
3
respective etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care
partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de
zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea
motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.
Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie
o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din
motive întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel,
în baza cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în
care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30
de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea
motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.
Reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, recurenta Tatiana
Sitișco a cunoscut despre existența hotărârii primei instanțe emisă la 06 iunie 2018,
de la data recepționării dispozitivului acesteia prin intermediul oficiului poștal - 09
iulie 2018 (f.d. 63) și urma să depună apelul până la 08 august 2018 inclusiv, însă a
depus cererea de apel, contrar prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, abia la 13 august 2018. Totodată, argumentul invocat de Tatiana
Sitișco cu privire la starea sa de sănătate, nu a fost probat.
Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt
obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța
judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se
urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.
Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal
pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În
acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu
se conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc
un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și
scopul vizat. Mai mult, repunerea nejustificată în termen a cererii de apel ar egala
cu încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția
definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.
În conformitate cu art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,
sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în
caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a
actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de
către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile
procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale
participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în
funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în
decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în
obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în
restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri
prevăzute de lege.
Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat
de Tatiana Sitișco împotriva încheierii din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel
4
Chișinău, este neîntemeiat, iar actul de discreție al Curții de Apel Chișinău este
întemeiat și urmează a fi menținut de către instanța de recurs.
Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din
Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de Tatiana Sitișco.
Se menține încheierea din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cooperativa raională
de consum „Hîncoop” împotriva Tatianei Sitișco cu privire la încasarea
prejudiciului material.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
Judecătorul Svetlana Filincova,
Judecătorii Dumitru Mardari,
Nicolae Craiu
5