2ra-1432/20 — cu privire la repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1432/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești sediul central (jud. I. Dadu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ecaterina

Sidoruc, reprezentată de avocatul Dinu Băgu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei Raionale de

Consum „Hîncoop” împotriva Ecaterinei Sidoruc cu privire la repararea

prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ecaterina Sidoruc și menținută hotărârea din 13 mai 2019

a Judecătoriei Hîncești sediul central, prin care acțiunea a fost admisă integral

constată:

La 11 ianuarie 2018, CRC „Hîncoop” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ecaterinei Sidoruc cu privire la repararea prejudiciului material și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajată în calitate de vânzătoare la

unitatea comercială a CRC „Hîncoop”, magazinul Bar nr. 2 din localitatea Bujor,

conform dispoziției nr. 4-c din 18 ianuarie 2017, fiind semnat contractul individual

de muncă, iar la 18 ianuarie 2017, a fost semnat și contractul de răspundere materială

conform prevederilor art. 339 Codul muncii.

A menționat că pe parcursul îndeplinirii obligațiunilor de salariat, pârâta a

admis lipsa bunurilor materiale, fapt ce se confirmă prin raporturi gestionare din

10 iulie 2017 și 5 septembrie 2017.

Astfel, la 9 iulie 2017, sub semnătura Președintelui Biroului Executiv, Lidia

Tașca a fost emisă decizia privind efectuarea inventarierii la magazinul din

localitatea Bujor.

În rezultatul inventarierii a fost depistată lipsa bunurilor materiale în sumă de

18 585,70 de lei. Drept urmare, au fost întocmite raporturi gestionare cu privire la

inventarierea magazinului din satul Bujor prin care se identifică sumele de bani și

1

anume, raportul gestionar din 10 iulie 2017 - suma de 12 217,70 de lei și raportul

gestionar din 5 septembrie 2017 - suma de 6 368 de lei.

A menționat că vinovăția pârâtei se confirmă și prin lămurirea acesteia din

10 iulie 2017, prin care ultima se obligă de a restitui suma restantă în termen de 10

zile, inclusiv prin achitarea în casa CRC „Hîncoop” a sumelor de 1 790 de lei

conform chitanței de casă nr. 3412 din 10 iulie 2017 și suma de 680 de lei, chitanța

de casă nr. 4523 din 6 septembrie 2017.

Pentru a soluționa conflictul pe cale amiabilă, pârâtei i-a fost expediată

pretenția nr. 07/4-138 din 3 octombrie 2017, prin care a fost solicitată recuperarea

prejudiciilor suportate, însă, fiind recepționată de către destinatar, nu au fost

întreprinse careva acțiuni pentru soluționarea conflictului pe cale amiabilă.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 10-11, 14-15 Cod civil,

art. 10, 327-328, 333, 337-338 Codul muncii, art. 166-167, 174-175 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea prejudiciului material în rezultatul

lipsei bunurilor materiale în sumă de 18 585,70 de lei și a taxei de stat în cuantum

de 557,58 de lei.

Prin hotărârea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Hîncești sediul central, a fost

admisă acțiunea integral.

A fost încasată de la Ecaterina Sidoruc în beneficiul CRC „Hîncoop” suma de

18 585,70 de lei, cu titlu de prejudiciului material cauzat în rezultatul lipsei bunurilor

materiale și cheltuielile de judecată, cu titlu de taxă de stat, în sumă de 557,58 de lei.

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Ecaterina Sidoruc și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au ajuns la concluzia de a încasa de la Ecaterina Sidoruc în beneficiul

CRC „Hîncoop” suma de 18 585,70 de lei, cu titlu de prejudiciului material cauzat

în rezultatul lipsei bunurilor materiale, or conform rapoartelor gestionare cu privire

la inventariere, Ecaterina Sidoruc a admis formarea unui neajuns de bunuri materiale

pentru care poartă răspundere materială în sumă totală de 18 585,70 de lei.

La 1 septembrie 2020, Ecaterina Sidoruc, reprezentată de avocatul Dinu Băgu

a declarat recurs împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel sau casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, menționând

că pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, decizia a fost pronunțată cu

aplicarea și interpretarea eronată a legii, cu încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului și aprecierea arbitrară a probelor, erori ce au dus la

soluționarea greșită a cauzei.

A comunicat că dânsa, precum și reprezentantul său avocatul Dinu Băgu nu

au fost citați și nu le-a fost adusă la cunoștință încheierea de reluare a procesului

civil.

A menționat că citația pentru data de 24 iunie 2020 ora 10:00 în incinta Curții

de Apel Chișinău, situată pe str. Teilor 4, sala nr. 6, a fost expediată la adresa de

email dinu.baguu@gmail.com și a fost recepționată la 26 mai 2020, astfel, procedura

2

de citare legală nu a fost efectuată, fiind încălcat grav dreptul la un proces echitabil

și dreptul la apărare într-un proces civil, apelantul nu a fost citat în modul

corespunzător pentru a participa la judecarea cauzei sale.

Încălcarea dată a lipsit-o de dreptul la un proces echitabil, de a contesta

expertiza, de a-și prezenta poziția și argumentele suplimentare la cererea de apel

depusă, de a audia martorul Violeta Coșleț, cu care a lucrat împreună la aceeași

filială și care avea aceleași obligații ca și dânsa, fiind lipsită și de posibilitatea

adresării cu o cerere pentru a fi dispusă o expertiză contabilă (audit) care să studieze

actul de inventariere pentru a fi cu certitudine stabilită care este suma prejudiciului.

A reiterat că muncea la CRC „Hîrcoop”, însă nu avea încheiat un contract

individual de muncă și niciun contract de răspundere materială încheiat legal.

A considerat că urmează să fie aplicate principiile generale de răspundere

materială a salariatului în limitele unui salariu mediu în temeiul art. 333 și 336 Codul

muncii.

Prima instanță a examinat și cercetat doar probele prezentate în modul

necorespunzător de intimat, probele prezentate de către ea nu se regăsesc în textul

hotărârii motivate, astfel fiind încălcat principiul nemijlocirii și oralității dezbaterilor

judiciare.

A mai notat că nu a beneficiat de un apărător în primă instanță, astfel neavând

posibilitatea de a se apăra efectiv, același lucru fiind și în instanța de apel apărătorul

și ea nefiind citați după reluarea procesului.

La 9 septembrie 2020, în adresa CRC „Hîncoop” a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Ecaterina Sidoruc, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 206), fiind recepționată la 14 septembrie 2020, ceea ce se atestă prin

avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 208).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

CRC „Hîncoop” să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

30 iunie 2020, la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatului Dinu

Băgu, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei

(f. d. 189).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 1 septembrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ecaterina Sidoruc, reprezentată

de avocatul Dinu Băgu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ecaterina Sidoruc, reprezentată

de avocatul Dinu Băgu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

4

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ecaterina Sidoruc, reprezentată de avocatul Dinu Băgu urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ecaterina Sidoruc, reprezentată

de avocatul Dinu Băgu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5