2ra-2316/18 — obligarea permiterii accesului pe teren
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea permiterii accesului pe teren
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-2316/18 — obligarea permiterii accesului pe teren (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-2316/18
Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (R. Popescu-Balta)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Muruianu, V. Clima, N. Budăi)
ÎNCHEIERE
12 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Oxana Miron,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Cîrlig
împotriva Oxanei Miron cu privire la obligarea încetării încălcării dreptului de
proprietate și permiterii accesului pe teren,
împotriva deciziei din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
respins apelul declarat de Oxana Miron și s-a menținut hotărârea din 26 octombrie
2017 a Judecătoriei Anenii Noi,
c o n s t a t ă:
La 16 septembrie 2014 Valentina Cîrlig a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Oxanei Miron cu privire la obligarea încetării încălcării dreptului de
proprietate și permiterii accesului pe teren.
În motivarea acțiunii a indicat că împreună cu Oxana Miron locuiesc în aceeași
casă, care este constituită din 3 apartamente, iar fiecare apartament dispune de câte
un beci.
Reclamanta a relevat că după ce pârâta a procurat apartamentul menționat, a
început să-i pună piedici în folosirea beciului, motivând că acesta se află pe terenul
său și este proprietatea ei.
A menționat că în urma celor relatate a fost nevoită să se adreseze în instanța
de judecată pentru recunoașterea dreptului de proprietate asupra beciului său.
Astfel, prin decizia din 27 iulie 2011 a Curții de Apel Bender a fost recunoscut
dreptul său de proprietate asupra beciului, iar prin decizia din 19 aprilie 2012 a Curții
Supreme de Justiție a fost respins recursul declarat de Oxana Miron.
Valentina Cîrlig a invocat că deși instanțele de judecată i-au recunoscut dreptul
de proprietate asupra beciului, Oxana Miron continuă să-i creieze obstacole la
folosirea acestuia.
Reclamanta a indicat că în anul 2012, pârâta a acționat-o în judecată solicitând
încetarea încălcării dreptului de proprietate asupra terenului său, având ca scop
dobândirea prin intermediul instanței de judecată a interzicerii folosirii beciului ce îi
aparține, care este situat pe terenul acesteia, însă acțiunea a fost respinsă.
1
A mai subliniat faptul că deși instanțele de judecată au respins tentativele
pârâtei de ai interzice prin hotărâre de judecată accesul la beciul său, care se află pe
terenul acesteia, ultima samavolnic a încuiat cu un lacăt poarta de acces la beci.
Astfel, prin acțiunile sale, pârâta îi încalcă dreptul de proprietate asupra beciului,
deoarece nu-l poate folosi conform destinației acestuia.
Valentina Cîrlig a solicitat obligarea pârâtei de a înceta încălcarea dreptului său
de proprietate asupra beciului și permiterea accesului pe terenul său.
Prin hotărârea din 26 octombrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central
cererea de chemare în judecată a fost admisă integral și a fost obligată Oxana Miron
de a înceta încălcarea dreptului de proprietate a Valentinei Cîrlig și a permite accesul
în folosirea beciului-subsol cu suprafața de 14,4 m.p. care reprezintă construcție
accesorie a apartamentului nr.2 din str. XXXXX.
La 23 noiembrie 2017, Oxana Miron reprezentată de avocatul Dorin Podlisnic
a declarat apel împotriva hotărârii din 26 octombrie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi,
sediul Central prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea integrală a
hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de
chemare în judecată.
Prin decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul
declarat de Oxana Miron și menținută hotărârea din 26 octombrie 2017 a
Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central.
La 04 iulie 2018, Oxana Miron, a declarat recurs împotriva deciziei din
03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs,
casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a indicat faptul că instanța de fond i-a
încălcat dreptul de proprietate privată, dreptul la un proces echitabil, la apărare și
accesul la informație.
La fel, recurenta a menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat și
elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, au apreciat arbitrar probele anexate la
materialele cauzei, iar concluziile instanțelor de judecată vin în contradicție cu
circumstanțele cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,
recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată
la 03 mai 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 30 mai 2018,
confirmare despre recepționarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului
lipsește.
În aceste circumstanțe recursul, declarat de Oxana Miron la 04 iulie 2018, se
consideră depus în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,
dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul
neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în
lipsa acesteia.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și
2
face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.
(2).
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească
a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oxana Miron, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,
însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
3
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Oxana Miron.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Oxana Miron.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Dumitru Mardari
Galina Stratulat
4