2ra-2091/18 — Încasarea datoriei, declararea nulitatii actelor juridice

2ra-2091/18 — Încasarea datoriei, declararea nulitatii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2091/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – V. Hadîrca

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Î N C H E I E R E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ioana Bobeica, prin

intermediul avocatului Victor Pavlov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Finance

Leasing Company” către Ioana Bobeica, Valentina Ursul, intervenient accesoriu

Serghei Feraru cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată și

cererea reconvențională depusă de avocatul Pavlov Victor în interesele Ioanei

Bobeica către SRL „Finance Leasing Company”, Valentina Ursul, Serghei Feraru

privind declararea nulității absolute a contractului de leasing financiar și a

contractului de fidejusiune, recunoașterea locatorului și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de avocatul Pavlov Victor în interesele Ioanei Bobeica, fiind

menținută hotărârea din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 31 mai 2016, SRL „Finance Leasing Company” a depus cerere de chemare

în judecată către Ioana Bobeica, Valentina Ursul cu privire la încasarea datoriei în

sumă de 71 420,31 euro și 202 000 lei, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 07 iulie 2014, între „Finance

Leasing Company” SRL, în calitate de locator, și Ioana Bobeica, în calitate de

locatar, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. FL-0470 a automobilului

XXX, anul fabricației 2014, n/î XXXX.

În aceeași zi, „Finance Leasing Company” SRL, în calitate de creditor, Ioana

Bobeica, în calitate de debitor, și Valentina Ursul, în calitate de fidejusor, au

încheiat contractul de fidejusiune nr. FL-0470G, prin care conform pct. 2.1

Valentina Ursul s-a obligat să răspundă solidar cu debitorul față de creditor pentru

executarea integrală a obligațiilor debitorului conform contractului de leasing

financiar nr. FL- 0470 din 07 iulie 2014, în cazul în care debitorul Ioana Bobeica

nu va executa sau va executa în modul necorespunzător obligațiile garantate.

1

Deoarece Ioana Bobeica a încălcat graficul de achitare a plăților, „Finance

Leasing Company”, la 10 iunie 2015, a expediat notificarea prealabilă de reziliere

a contractului și a solicitat achitarea datoriei în termen de 5 zile din momentul

primirii notificării.

La 13 noiembrie 2015, a fost expediată și notificarea privind încălcarea

condițiilor contractului de leasing financiar, prin care „Finance Leasing Company"

SRL a solicitat prezentarea la data de 23.11.2015, a automobilului XXXX pentru

verificarea stării acestuia și a preîntâmpinat-o pe Bobeica Ioana că, în cazul

neprezentării automobilului, creditorul va exercita dreptul său la reziliere a

contractului de leasing nr. FL- 0479 și va solicita achitarea imediată a datoriei. Din

motivul că locatarul nu a întreprins careva măsuri pentru stingerea obligațiilor sale,

„Finance Leasing Company” SRL a reziliat unilateral contractul nr. FL-0470 din

07 iulie 2014.

Conform condițiilor contractului, datoria locatarului față de locator la

momentul rezilierii include: valoarea restantă a bunului, plățile întârziate de

răscumpărare a bunului, dobânzile de întârziere pentru plățile de leasing, dobânzile

de leasing pentru plățile întârziate, penalitatea pentru rezilierea înainte de termen,

sumele plăților de asigurare achitate de locator și nerestituite de locatar, suma

sancțiunilor de penalizare, suma cheltuielilor aferente restituirii și transportării

bunului, precum și compensarea diferenței între suma datoriei locatarului la

momentul rezilierii contractului și valoarea de piață a bunului restituit.

Astfel, la situația din 30 martie 2016, datoria locatarului se compunea din

datoria curentă de 9 387,76 euro, valoarea restantă (reziduală) a automobilului de

62 032,55 euro și 202 000 lei amenda conform pct. 10.4 al contractului de leasing

financiar nr. FL-0470 din 07 iulie 2014.

La 23 martie 2016 „Finance Leasing Company” SRL a expediat către Ioana

Bobeica și Valentina Ursul pretenția, prin care a solicitat achitarea datoriei până la

data de 28 martie 2016.

Potrivit prevederilor art. 572 alin. (2), art. 602 din Codul civil, art. 12 alin. (1),

lit. c) al Legii cu privire la leasing, dar și conform pct. 4.1.2 al contractului de

fidejusiune nr. FL-0470G, fidejusorul este obligat să achite creditorului sumele

neachitate de debitor pe parcursul a 3 zile lucrătoare din momentul notificării.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta „Finance Leasing Company” SRL a

depus o cerere de majorare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea datoriei

care reiese din contractul de leasing, și anume a sumei de 62 032,55 de euro –

valoarea reziduală a automobilului și 9387,76 de euro – datoria locatorului față de

compania de leasing, iar potrivit pct.4.2 al contractului, datoria totală se estimează

la 71 420,31 de euro.

Potrivit reclamantei, începând cu 31 mai 2016 și până la data depunerii cererii

de majorare a pretențiilor din 17 martie 2017, au mai trecut 290 de zile, iar potrivit

pct.2 al contractului de leasing, locatarul este obligat sa achite locatorului, conform

graficului stabilit o dobândă de leasing ce constituie pentru 290 de zile suma de 5

262,64 de euro (iar în total 5262,64+9387,76 rata de leasing expirată va constitui

14650,40 de euro), astfel, în total, de la pârâtă urmează să fie încasată suplimentar

datoria ce reiese din contractul de leasing: 71420,31 + 5 262,64 de euro = 76

682,95 de euro.

2

Prin încheierea din 05 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Serghei Feraru.

Ulterior, avocatul Victor Pavlov, în interesele Ioanei Bobeica, a depus cerere

reconvențională către SRL „Finance Leasing Company”, Serghei Feraru și

Valentina Ursul, prin care a solicitat scutirea parțială de la plata taxei de stat,

declararea nulității absolute a contractului de leasing financiar nr.FL-0470 din 07

iulie 2014; declararea nulității contractului de fidejusiune nr. FL-0470G din 07

iulie 2014; compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

admis parțial cererea de scutire parțială de la restul plății taxei de stat la depunerea

cererii reconvenționale; s-a primit spre examinare cererea reconvențională depusă

de Ioana Bobeica, și a fost obligată Ioana Bobeica să achite taxa de stat în mărime

de 2000 lei până la etapa susținerilor verbale, fiindu-i explicat că în caz contrar,

cererea reconvențională va fi scoasă de pe rol.

În motivarea cererii reconvenționale s-a indicat că, între Ioana Bobeica, în

calitate de locatar și „Finance Leasing Company” SRL, în calitate de locator, a fost

semnat un contract de leasing financiar cu nr. FL-0470 din 07 iulie 2014, obiect al

căruia a constituit automobilul de model XXX, cu n/î XXX. În aceeași zi, a fost

semnat contractual de fidejusiune nr. FL- 0470G între „Finance Leasing Company”

SRL, în calitate de creditor, Ioana Bobeica, în calitate de debitor, și Valentina

Ursul, în calitate de fidejusor.

Potrivit Ioanei Bobeica, în realitate între părți au fost stabilite alt tip de relații,

iar contractul de leasing financiar nr. FL-0470 din 07 iulie 2014, este un act

simulat, cu intenția de a ascunde relațiile de fapt, motiv din care urmează a fi

declarat nul de către instanța de judecată. Astfel, cauza actului juridic supus

anulării este falsă, așa cum Ioana Bobeica nu a avut scopul și intenția de a procura

pentru sine automobilul de model XXXX, cu nr. de înmatriculare XXXX. Prin

urmare, cauza este elementul constitutiv al actului juridic fără de care nu poate

exista, iar falsitatea cauzei este sancționată cu nulitatea absolută.

În așa mod, în esența sa, actul juridic simulat implică existența de fapt a două

acte, dintre care unul este aparent și nu este menit să producă nici un efect, iar altul

este secret, care diferă de cel aparent privitor la natura, părțile sau conținutul

operației juridice. Caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune

existența concomitentă, între aceleași părți, a cel puțin două contracte: unul public,

aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență

juridică ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit contra înscris, care

corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în

parte, aparența juridică creată de actul public, dar simulat.

Cu referire la cele expuse, reclamanta Ioana Bobeica a invocat că, Valentina

Ursul împreună cu Serghei Feraru, care este și concubinul ei, având o datorie față

de Ioana Bobeica, invocând faptul că se cunosc cu factori de decizie din cadrul

companiei de leasing „Finance Leasing Company” SRL, și anume cu directorul

Dmitri Colev, au convins-o pe ultima să semneze un contract de leasing cu

compania nominalizată, motivând faptul că ei deja au primit mai multe automobile

în leasing și este necesară o persoană care dispune de credibilitate.

Astfel, de fapt beneficiari ai automobilului urmau a fi Valentina Ursul și

Serghei Feraru. Mai mult ca atât, a indicat că, automobilul a fost transmis cu

3

acordul companiei de leasing lui Serghei Feraru, iar potrivit ordinelor de încasare

plățile de leasing erau achitate de către Valentina Ursul, iar la insistența companiei

de leasing, a fost încheiat și contractul de fidejusiune nr. FL-0470G cu Valentina

Ursul.

În opinia Ioanei Bobeica, este cert faptul că în realitate beneficiari, adică

locatari ai contractului de leasing, sunt Valentina Ursul și Serghei Feraru. Mai

mult, Valentina Ursul a recunoscut în cadrul ședinței de judecată faptul că

automobilul a fost procurat pentru ea personal și anume ea cu Serghei Feraru se

foloseau de acest automobil, adică anume ea este locatorul contractului de leasing.

Suplimentar, Ioana Bobeica a menționat că, în luna decembrie 2014, Dmitri

Colev, cunoscând cu certitudine cine este locatar de fapt în cadrul contractului de

leasing nr. FL-0470 din 07 iulie 2014, a depus o plângere în Procuratura Centru,

mun. Chișinău, prin care a solicitat atragerea la răspundere penală a lui Serghei

Feraru, care prin înșelăciune a încheiat contracte de leasing cu privire la procurarea

în rate a mai multor automobile, printre care și a automobilului de model XXX, n/î

XXX. Plângerea acestuia a fost admisă și, drept urmare, a fost pornită cauza penală

nr. XXXX. Reclamanta a indicat că în această cauză penală, Valentina Ursul are

calitate de învinuit, alături de Serghei Feraru.

Potrivit reclamantei Ioana Bobeica, în cazul contactului de leasing este o

simulație subiectivă, adică locatari, în fapt, sunt Serghei Feraru și Valentina Ursul,

iar în cazul contractului de fidejusiune, o simulare obiectivă, or în realitate anume

acesta și este contractul de leasing asupra automobilului indicat.

Ulterior, Ioana Bobeica a depus o cerere de concretizare a acțiunii, prin care a

solicitat a declara nul contractul de leasing financiar nr.FL-0470 din 07 iulie 2014;

a declara nul contractul de fidejusiune nr. FL-0470G din 07 iulie 2014; a

recunoaște drept locator al contractului de leasing pe Valentina Ursul și a încasa

cheltuielile de judecată din contul pârâților.

Prin hotărârea din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Finance Leasing

Company” și s-a încasat în mod solidar din contul Ioanei Bobeica și a Valentinei

Ursul în beneficiul SRL „Finance Leasing Company” datoria în sumă de 76689,95

euro, suma de 50000 lei cu titlu de taxă de stat la depunerea acțiunii și suma de

9000 lei cu titlu de taxă de stat. S-a respins ca neîntemeiată cererea

reconvențională depusă de Ioana Bobeica. S-a încasat de la Ioana Bobeica în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2000 lei.

La 26 iulie 2017, SRL „Finance Leasing Company” a depus o cerere de

emitere a unei hotărâri suplimentare, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri

suplimentare de încasare de la Ioana Bobeica și Valentina Ursul în beneficiul SRL

„Finance Leasing Company” a sumei de 202 000 lei cu titlu de amendă pentru

nerestituirea automobilului.

Prin hotărârea suplimentară din 24 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a admis cererea depusă de SRL „Finance Leasing Company” cu privire

la emiterea unei hotărâri suplimentare, s-a încasat în mod solidar din contul Ioanei

Bobeica și a Valentinei Ursul în beneficiul SRL „Finance Leasing Company” suma

de 202 000 lei cu titlu de amendă contractuală.

4

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de avocatul Pavlov Victor în interesele Ioanei Bobeica, fiind menținută

hotărârea din 18 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a

admis acțiunea înaintată de SRL „Finance Leasing Company”, așa cum prin

probatoriul administrat la dosar se confirmă cu certitudine că Ioana Bobeica nu și-a

onorat obligațiunea contractuală asumată prin semnarea la 07 iulie 2014 a

contractului de leasing financiar nr. FL-0470 între SRL „Finance Leasing

Company”, în calitate de locator, și Ioana Bobeica, în calitate de locatar, și nu a

întreprins careva măsuri pentru stingerea obligațiilor sale ce rezultă din contractul

menționat, motiv pentru care SRL „Finance Leasing Company” a reziliat unilateral

contractul de leasing financiar nr. FL-0470 din 07 iulie 2014.

Cu referire la pretențiile din acțiunea reconvențională, instanța de apel a reținut

că, simulația este operația juridică în care caracterizantă este încheierea de către

părți a două contracte: unul aparent, prin care se creează o situație neconformă cu

realitatea și altul secret, prin care se modifică sau se desființează efectele aparente

ale contractului public și se creează raportul juridic real dintre părți. Contractul

ascuns este singurul care reprezintă voința reală a părților. El se numește

contraînscris, iar existența simulației presupune doar încheierea în secret a

contraînscrisului și caracterul contemporan al actului secret cu cel public, nu și

condiția ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă. De remarcat faptul că

anterioritatea sau simultaneitatea actului secret privește operația juridică și nu

înscrisul în care este consemnată înțelegerea părților. Există simulație, chiar dacă

înscrisul în care s-a consemnat actul secret, care a precedat sau a fost simultan

actului aparent, este redactat ulterior încheierii actului aparent, așa cum este cazul

în speță. Esențial este ca înțelegerea părților, în sens de negotium, să fi fost

anterioară sau concomitentă actului aparent, iar contractul secret, încheiat anterior,

să fie în vigoare în momentul încheierii actului public. În speță, toate aceste

condiții, care ar confirma simularea,lipsesc cu desăvârșire.

Astfel, din perspectiva celor relatate supra, se constată că prima instanță

întemeiat a respins acțiunea reconvențională formulată de Ioana Bobeica, or, pe

parcursul judecării cauzei, Ioana Bobeica nu a prezentat instanței careva probe

pertinente și concludente ce ar atrage în cele din urmă nulitatea contractului de

leasing nr. FL-0470 din 07 iulie 2014 și a contractului de fidejusiune FL-0470G

din 07 iulie 2014.

La 23 iulie 2018, Ioana Bobeica, prin intermediul avocatului Victor Pavlov, a

contestat cu recurs decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii de bază și

admitere a acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat argumente similare celor din cererea

de chemare în judecată reconvențională și cererea de apel.

La 09 octombrie 2018, SRL „Finance Leasing Company” a depus referință la

cererea de recurs, solicitând considerarea acesteia ca fiind inadmisibilă.

5

La 19 noiembrie 2018, Ioana Bobeica, prin intermediul avocatului Victor

Pavlov, a depus o cerere de recurs suplimentară.

La 03 decembrie 2018, Ioana Bobeica, prin intermediul avocatului Victor

Pavlov, a depus o cerere de recurs suplimentară, invocând argumente similare celor

din cererile de recurs anterioare.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Ioana Bobeica, prin intermediul avocatului Victor Pavlov, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 10 mai 2018, fiind expediată participanților la proces la 26 iunie 2018 (f.d. 185,

vol. II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 10 mai 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost înregistrat la 23 iulie 2018, în conformitate cu art. 434 din

Codul de procedură civilă, recursul se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

6

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Ioana Bobeica, prin intermediul

avocatului Victor Pavlov.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ioana Bobeica, prin intermediul

avocatului Victor Pavlov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Iurie Bejenaru,

Svetlana Filincova

7