3ra-1279/18 — repararea prejudiciului material si moral

3ra-1279/18 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1279/18

prima instanță: Judecătoria Centru, mun Chișinău, (N. Mazur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, V. Buhnaci, V. Clima)

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Bostan Alexandru, reprezentat de avocatul

Șontea Daniel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bostan

Alexandru împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului vamal

Sud, intervenient accesoriu Instituția Publică Agenția Servicii Publice cu privire

la repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin

care a fost respins apelul declarat de Bostan Alexandru și a fost menținută

hotărârea din 12 mai 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 martie 2015 Bostan Alexandru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, intervenient accesoriu ÎS

„CRIS Registru” (succedată de Instituția Publică Agenția Servicii Publice) cu

privire la repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în luna octombrie 2006 a procurat automobilul

de model „Mitsubishi Space Wagon” și la 12 octombrie 2006 l-a introdus pe teritoriul

Republicii Moldova cu înregistrarea legală a acestuia, eliberarea certificatului de

înmatriculare nr. 02MTH 543782 și atribuirea numărului de înmatriculare CHAU 884,

însă la 11 iulie 2007 colaboratorii Serviciului Vamal au ridicat de la domiciliu

automobilul și l-au reținut pe teritoriul Biroului vamal Cahul.

În legătură cu acest fapt, s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva

Biroului Vamal Cahul privind revendicarea bunului din posesie străină și prin

hotărârea din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Cahul acțiunea a fost admisă, a

fost revendicat automobilul din posesia Biroului vamal Cahul în beneficiul său.

Ulterior, hotărârea a fost casată cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

Între timp, aflase despre existența ordinului nr. 493-O din 28.12.2006 al

Serviciului Vamal, în baza căruia s-a ridicat automobilul de la domiciliul său. La

19 mai 2008 a solicitat Serviciului Vamal anularea acestuia, solicitare care a fost

respinsă, motiv pentru care l-a contestat în judecată. Însă, acțiunea a fost respinsă,

deoarece ordinul dat a fost emis în baza demersului nr. 02/02-4127 din 12.2006,

parvenit de la ÎS „CRIS Registru”, care a susținut că în baza codului VIN

automobilul a fost produs în anul 1998, dar nu în anul 2000, după cum este indicat

în certificatul de înmatriculare. Respectiv, înregistrarea automobilului de model

„Mitsubishi Space Wagon” a fost anulată și dispusă scoaterea lui din țară.

A invocat reclamantul că conform art. 10 al Legii cu privire la modul de

introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către

persoane fizice, anul de producție se stabilește în baza datelor ce se conțin în

certificatul de înmatriculare (pașaportul tehnic) și în codul VIN, indicat în

numărul de identificare al vehiculului de modelul respectiv, iar în cazul

necorespunderii datelor ce se conțin în documentele de înmatriculare cu datele ce

se dețin în codul VIN, drept bază se iau datele uzinei producătoare a vehiculului

și în cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de înmatriculare, anterior

eliberate de țara exportatoare a vehiculului, și dacă există careva suspiciuni

privind anul de producție indicat în copiile acestor acte, anul de producție se

stabilește în baza datelor uzinei producătoare.

Reclamantul a afirmat că a solicitat informația de la uzina producătoare și

conform răspunsului primit, anul de producție al automobilului de model

„Mitsubishi Space Wagon” a fost anul 2000.

În legătură cu aceasta, s-a adresat cu o cerere către ÎS „CRIS Registru”

pentru reînmatricularea mijlocului de transport, dar a primit refuz pe motiv că

actele de vămuire erau nule, motiv pentru care a depus o cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție la 14 martie 2012 acțiunea a fost

admisă și s-a obligat ÎS „CRIS Registru” să înmatriculeze automobilul și să

elibereze reclamantului certificat de înmatriculare.

Ca rezultat, în luna august 2013 Serviciului Vamal a acceptat restituirea

automobilului și Biroul vamal Cahul a permis accesul specialistului ÎS „CRIS

Registru” pe teritoriul parcării speciale pentru examinarea automobilului.

La 12 noiembrie 2013 automobilul a fost examinat suplimentar la o

întreprindere specializată, cu participarea a doi colaboratori ai Serviciului Vamal.

Prin actul de examinare tehnico-științific nr. 697 din 27 decembrie 2013 s-a

stabilit că costul lucrărilor de reparare a mijlocului de transport era de 40150 de

lei, costul pieselor și materialelor necesare era de 16028 de lei. Valoarea

automobilului nominalizat era de 104734 de lei la data de 12 iulie 2007 și de

63367 de lei la data de 12 noiembrie 2013. Pentru efectuarea expertizei a fost

achitată suma de 1560 de lei, iar pentru reînmatricularea automobilului a achitat

990 de lei, pentru combustibil în cadrul deplasărilor în or. Cahul a cheltuit suma

de 270,79 de lei.

A considerat reclamantul că vinovat de cauzarea pagubei materiale și

morale se face Serviciul Vamal, deoarece prin ordinul nr. 493-O din 28 decembrie

2006 a provocat consecințele negative în privința sa și chiar dacă a fost emis actul

dat în temeiul unei informații eronate furnizate de către ÎS „CRIS Registru”,

pârâtul era obligat să se conducă de prevederile legii la exercitarea atribuțiilor

sale, iar înainte de a emite ordinul, în conformitate cu prevederile art. 10 al Legii

cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul

Republicii Moldova de către persoane fizice, să solicite informația de la uzina

producătoare și s-ar fi evitat eroarea ce a dus la prejudicierea lui.

A menționat reclamantul că pârâtul urmează să-i recupereze toate

cheltuielile legate de stabilirea stării funcționale a mijlocului de transport, costul

efectuării expertizei, cheltuielile de reînmatriculare, cheltuielile de transport,

precum și diferența de valoare a bunului, deoarece la data ridicării ilegale

automobilul avea un preț, pe când la ziua recuperării, după 5 ani, prețul a scăzut

semnificativ, diferența fiind stabilită de către expert în mărime de 44367 de lei.

A solicitat reclamantul încasarea din contul pârâtului a prejudiciului

material în sumă de 103365,79 de lei și a prejudiciului moral 500 000 de lei.

La data de 04.02.2016 prin cerere de chemare în judecată suplimentară

înaintată și împotriva Biroului vamal Cahul, reclamantul a solicitat încasarea

sumelor menționate în mod solidar de la ambii pârâți.

Prin hotărârea din 12 mai 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

acțiunea a fost respinsă.

Bostan Alexandru a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Bostan Alexandru și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La 30 iulie 2018 Bostan Alexandru, reprezentat de avocatul Șontea Daniel,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia

și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat interpretarea eronată a normelor de drept

material de către instanțele de judecată și faptul că nu au fost constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele pricinii.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește

dovada recepționării acesteia.

Totodată, conform materialelor dosarului se atestă că reprezentantul

recurentului – avocatul Șontea Daniel, la data de 25 iulie 2018 a luat cunoștință

cu decizia motivată a instanței de apel.

Prin urmare, recursul declarat la data de 30 iulie 2018 este în termen.

Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat

și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

Colegiul a stabilit că, în luna octombrie 2006 recurentul a procurat în

străinătate automobilul de model „Mitsubishi Space Wagon”, pe care l-a introdus

în țară la 12 octombrie 2006, iar Biroul Vamal Cahul a eliberat chitanța TV25 nr.

0025920, în temeiul căreia automobilul a fost înregistrat de către întreprinderea

de stat „CRIS Registru”, fiind eliberat certificatul de înmatriculare nr. 02MTH

543782 și numărul de înmatriculare CHAU 884.

Ulterior, în baza informației prezentate de întreprinderea de stat „CRIS

Registru” nr. 02/02-4127 din 12 decembrie 2006, potrivit căreia automobilul

importat are anul producerii 1998 și nu 2000, astfel bunul fiind prohibit, prin

ordinul Serviciului Vamal nr. 493-O din 28 decembrie 2006 s-a anulat chitanța

TV25 nr. 0025920 și s-a pus în sarcina Biroului Vamal Cahul întreprinderea

tuturor măsurilor de rigoare în vederea scoaterii unității de transport din țară.

La 11 iulie 2007 colaboratorii Biroului Vamal Cahul au ridicat de la

domiciliul recurentului automobilul nominalizat cu plasarea acestuia la parcarea

postului vamal Giurgiulesti - Galați.

Prin decizia din 12 martie 2009 a Curții de Apel Cahul, menținută prin

decizia din 15 iulie 2009 a Curții Supreme de Justiție din 15 iulie 2009, a fost

casată hotărîrea din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Cahul și a fost emisă o

hotărîre nouă, prin care acțiunea înaintată de Bostan Alexandru privind

revendicarea autovehiculului nominalizat a fost respinsă, iar cerere de revizuire

depusă de Bostan Alexandru împotriva deciziei din 15 iulie 2009 a Curții

Supreme de Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea instanței

supreme din 16 iunie 2010.

Prin hotărârea din 26 martie 2009 a Curții de Apel Chișinău, menținută

prin decizia din 30 septembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, acțiunea

înaintată la 25 iunie 2008 de către Bostan Alexandru împotriva Serviciului Vamal

privind anularea ordinului nr. 493-O din 28 decembrie 2006 și repararea

prejudiciului moral în sumă de 500000 lei, a fost respinsă ca depusă tardiv și ca

neîntemeiată, iar prin decizia din 26 mai 2010 a Curții Supreme de Justiție a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată în cauza nominalizată de

către Bostan Alexandru.

Prin decizia din 14 martie 2012 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

acțiunea înaintată de Bostan Alexandru către ÎS „CRIS „Registru” și Serviciul

Vamal privind contestarea actului administrativ și s-a recunoscut ilegal refuzul

ÎS „CRIS „Registru” de a efectua înregistrarea automobilului de model

„Mitsubishi Space Wagon” cu eliberarea certificatului de înmatriculare.

Potrivit deciziei nominalizate, temei pentru emiterea acesteia a servit faptul

prezentării de către Bostan Alexandru a informației eliberate de „Centrul Auto

Elita 5” referitoare la faptul că data producerii autovehiculului indicat a fost luna

ianuarie 2000.

La 09 octombrie 2013 automobilul susmenționat a fost examinat de către

un specialist, care a întocmit actul de defectare, Serviciul Vamal fiind înștiințat

despre examinarea automobilului și tot la 09 octombrie 2013 automobilul de

model „Mitsubishi Space Wagon” a fost ridicat de către Bostan A. de pe teritoriul

vamal, fapt constatat prin prisma art. 123 alin. (6) Codul de procedură civilă ca

urmare a confirmării de către părțile în prezentul proces, iar la 12 noiembrie 2013

automobilul a fost examinat suplimentar, cu înștiințarea Serviciului Vamal și la

27 decembrie 2013 societatea cu răspundere limitată „CEXIN”, la cererea

reprezentantului recurentului, a întocmit raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 697, în care a concluzionat că suma necesară pentru reparația automobilului

de model „Mitsubishi Space Wagon” (inclusiv valoarea lucrărilor, a materialelor

și a pieselor de schimb) constituie 40150 lei, iar prejudiciul material cauzat, prin

deducerea uzuri, constituie 16028 lei, prețul de piață al autovehiculului constituia

la 12 iulie 2007 suma de 104734 lei, iar la 12 noiembrie 2013 suma de 63367 lei.

Colegiul menționează că instanțele judecătorești ierarhic inferioare corect

au stabilit circumstanțele cauzei și nu este necesar de a le face o altă interpretare.

Totodată Colegiul menționează că ca temei de drept al acțiunii, reclamantul

a indicat art.1404 Cod civil, care este determinat pentru judecarea prezentei spețe.

Conform art.1404 Cod civil, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ

ilegal sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică

sau de către o persoană cu funcție de răspundere din cadrul ei se repară integral

de autoritatea publică. Persoana cu funcție de răspundere va răspunde solidar în

cazul intenției sau culpei grave. Persoanele fizice au dreptul să ceară repararea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile indicate la alin.(1).

Raportând dispozițiile normelor date la circumstanțele cauzei, Colegiul

conchide că răspunderea autorității publice survine în cazul întrunirii cumulative

a elementelor constitutive ale acestei categorii de răspundere civilă, și anume –

fapta ilicit, adică existența actului administrativ ilegal, consecințele prejudiciabile

și legătura cauzală între acestea, iar lipsa cel puțin a unui din elementele

enumerate exclude survenirea răspunderii delictual civile.

Colegiul relevă că instanțele ierarhic inferioare corect au indicat că

pretențiile înaintate de Bostan Alexandru împotriva intimatului rezidă din

emiterea de către Serviciul Vamal al RM a ordinului nr. 493-O din 28 decembrie

2006, prin care a fost anulată adeverința vamală eliberată recurentului de Biroul

Vamal Cahul TV 25 nr. 0025920, ca urmare a necorespunderii anului fabricării

autovehiculului și s-a pus în sarcina Biroului Vamal Cahul întreprinderea tuturor

măsurilor în vederea scoaterii unității de transport din țară, precum și ca urmare

a ridicării autovehiculului corespunzător din posesia recurentului.

Colegiul menționează că acțiunile enunțate nu pot fi atribuite la categoria

faptelor ilicite, deoarece ordinul nominalizat al Serviciului Vamal a fost menținut

ca fiind legal, respectiv prin prisma art. 26 alin. (1) al Legii contenciosului

administrativ – ca fiind emis de autoritatea abilitată, conform procedurii stabilite

și în corespundere cu cerințele Legii, fiind cert că în temeiul art. 123 alin. (2)

Codul de procedură civilă hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit legalitatea

ordinului nr. 493-O din 28 decembrie 2006 sunt opozabile speței date.

Colegiul consideră că instanțele judecătoresti corect au respins

argumentele recurentului precum că intimații au încălcat prevederile art.10 al

Legii cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul

Republicii Moldova de către persoane fizice, deoarece alin. (11) al normei

indicate (în vigoare la data importării de către recurent a autovehiculului vizat),

prevede că drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de

transport auto, motorului și caroseriei se ia anul de producție. Anul de producție

se stabilește în baza datelor ce se conțin în certificatul de înmatriculare

(pașaportul tehnic) și în codul VIN, indicat în numărul de identificare al

vehiculului de modelul respectiv. În cazul necorespunderii datelor ce se conțin în

documentele de înmatriculare cu datele ce se conțin în codul VIN, drept bază se

iau datele uzinei producătoare a vehiculului.

În cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de înmatriculare,

anterior eliberate de țara exportatoare a vehiculului, și dacă există careva

suspiciuni privind anul de producție indicat în copiile acestor acte, anul de

producție se stabilește în baza datelor uzinei producătoare. Dacă, prin aceste

metode, nu se stabilește anul de producție al vehiculelor supuse evidenței în

Registrul de stat al transporturilor, în rubrica respectivă a adeverinței vamale se

aplică înscrierea „Nu este stabilit”.

Prin urmare, din conținutul normei indicate nu rezultă că autorității vamale

i se impune obligația de a identifica datele uzinei producătoare.

Colegiul de asemenea consideră corecta ipoteza instanței de apel că instanța

de judecată nu este îndreptățită, prin prisma art. 240 alin. (3) CPC și a

jurisprudenței CtEDO (cauzele Brumărescu c. României, cerere nr. 28.342/95,

Riabykh c. Rusiei, cererea nr. 52.854/99), de a reevalua sau repune în discuție

soluțiile oferite anterior de instanțele judecătorești, contrariul însemnând o

încălcare inadmisibilă a principiului securității raporturilor juridice.

Respectiv, odată ce actele administrative nu au fost considerate a fi ilegale,

ci dimpotrivă prin hotărâri judecătorești s-a stabilit legalitatea acestora, nu poate

fi rediscutată soluția dată anterior și nici nu poate fi invocată ca consecință

cauzarea unui prejudiciu material sau moral.

În aceeași ordine de idei Colegiul relevă că în temeiul art. 25 alin. (3) al

Legii contenciosului administrativ, repararea prejudiciului cauzat de o autoritate

publică poate avea loc doar în cazul constatării ilegalității

actelor/acțiunilor/inacțiunilor administrative, condiție ce nu se întrunește în speța

dată, pentru motivele expuse supra. În consecință, Colegiul constată ca fiind

corectă concluzia instanțelor ierarhic inferioare că intimații nu au comis vreo

faptă ilicită în privința recurentului, situație ce exclude survenirea răspunderii

acestora în cazul dat, astfel încât pretențiile recurentului au fost corect respinse

de instanțele de fond și apel.

Colegiul mai reține ca fiind corecte concluziile instanțelor judecătorești și

vizavi de cerința reclamantului privind repararea prejudiciului moral și anume că

pentru adjudecarea compensației prejudiciului moral este necesară existența

aceleași condiții – ilegalitatea actului administrativ, condiție ce nu se întrunește

în speță, după cum s-a indicat supra, motiv pentru care Colegiul conchide că

pretențiile recurentului privind compensarea prejudiciului moral sunt nefondate.

În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că soluția instanței de

apel și a primei instanțe este întemeiată, fiind adoptată în limitele competenței,

cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, se ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Bostan Alexandru, reprezentat de avocatul

Șontea Daniel.

Se mențin decizia din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 12 mai 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Bostan Alexandru împotriva

Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului Vamal Sud, intervenient

accesoriu Instituția Publică Agenția Servicii Publice cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru