2rac-350/18 — constatarea nulității actelor juridice

2rac-350/18 — constatarea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac- 350/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud.: Vitalie – Silviu Midrigan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Malîi, V. Cotorobai, M. Anton)

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

judecând recursurile declarate de Întovărășirea Pomicolă „POIANA

CONSTRUCTORILOR”, Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului

Codru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiuni „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” împotriva Întovărășirii

Pomicole „POIANA CONSTRUCTORILOR”, Societății pe Acțiuni „CIMS - 73”,

intervenienții accesorii Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului Codru,

cu privire la constatarea nulității absolute a actelor juridice,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile formulate de Întovărășirea Pomicolă „POIANA

CONSTRUCTORILOR”, Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului

Codru și s-a menținut hotărârea din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central,

c o n s t a t ă :

La 31 octombrie 2013, S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR”

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întovărășirii Pomicole „POIANA

CONSTRUCTORILOR”, Societății pe Acțiuni „CIMS - 73”, cu privire la constatarea

nulității absolute a actelor juridice.

Circumstanțele de fapt, prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate

după cum urmează.

Conform procesului-verbal nr.9 al adunării comitetului sindical al MСПМК-73

din 3 septembrie 1988, societatea MСПМК-73 (reorganizată în S.A. „CIMS-73”) a

atribuit angajaților săi terenul cu suprafața de 2 ha din str. Cotiujeni, or. Codru,

deținut în folosință de către întreprindere în baza Hotărârii Sovietului de Miniștri al

R.S.S. Moldovenești nr.230 din 10 iunie 1987. La respectivul act juridic este anexată

Pagină 1 din 18

lista a 35 de angajați ai MСПМК-73, cărora le-a fost repartizat terenul din str.

Costiujeni, or. Codru de către însăși întreprinderea titulară a dreptului de folosință -

MСПМК-73 (actualmente – S.A.„CIMS-73”).

Ulterior, potrivit procesului-verbal nr.1 al Adunării de constituire a

întovărășirii pomicole, la 12 martie 2010, a avut loc o ședință constituantă la care au

participat persoanele cărora prin protocolul din 3 septembrie 1988, le-a fost atribuit

în folosință terenul cu suprafața de 2 ha din str. Costiujeni, or. Codru. Astfel,

participanții la adunare au decis constituirea unei întovărășiri pomicole. În funcție de

președinte al întovărășirii a fost ales Sochircă Boris și a fost aprobat concomitent și

Statutul Întovărășirii Pomicole „Poiana Constructorilor”. Procesul-verbal din 12

martie 2010 a fost semnat de către președintele MСПМК-73 (Sochircă Boris) și

președintele comitetului sindical (Ciolacu Gavril), fiind aplicată atât ștampila

MСПМК-73, cât și cea a Comitetului sindical al MСПМК-73.

S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a afirmat că este

acționar al S.A. „CIMS - 73”, ceea ce justifică interesul ei de a solicita recunoașterea

nulității actelor juridice sus – menționate. Or, în versiunea reclamantului, aceste acte

sunt defavorabile societății pârâte, deoarece diminuează patrimoniul ei, care

echivalează instantaneu cu diminuarea posibilităților de achitare în favoarea

acționarilor a dividendelor meritorii.

În argumentarea pretinsei încălcări a intereselor sale, societatea reclamantă a

sugerat că protocolul nr.9 din 3 septembrie 1988 și procesul-verbal nr.1 din 12 martie

2010 sunt nule de drept, în acord cu exigențele articolului 207 din Codul civil. În

esență, ambele acte contestate au fost elaborate în scopul deposedării acționarilor

S.A. „CIMS - 73” de beneficiile ocazionate de deținerea de către societate, cu titlu de

posesie și folosință, a terenului din str. Cotiujeni, or. Codru. Prin urmare,

administrația S.A. „CIMS - 73”, în mod fraudulos, au înlesnit transmiterea terenului

cu suprafața de 2 ha, din folosința lor în folosința „POIANA

CONSTRUCTORILOR” Î.P., creată din membri al căror statut de angajați ai S.A.

„CIMS-73” nu se confirmă prin nici un act pertinent.

Mai mult, societatea reclamantă a susținut că articolul 217 din Codul civil

prevede că nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care

are un interes născut și actual. Totodată, norma citată cuprinde imprescriptibilitatea

acțiunii în constatare a nulității absolute. Așadar, în opinia ei, societatea este în drept,

sub aspectul personalității procesuale, precum și a termenilor de prescripție, să

înainteze prezenta cerere de chemare în judecată.

S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a solicitat constatarea

nulității absolute a procesului – verbal nr. 1 din 12 martie 2010 a Adunării de

constituire a Întovărășirii Pomicole „POIANA CONSTRUCTORILOR” și a

procesului – verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988 al Adunării comitetului sindical al

„CIMS - 73” S.A. (vol. I; f. d. 3).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. a

depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut

respingerea acțiunii ca tardivă și nefondată (vol. I, f. d. 80 – 82).

Prin hotărârea din 24 iunie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

acțiunea formulată de S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a fost

Pagină 2 din 18

admisă integral. În acest sens, instanța de judecată a statuat declararea nulă a

hotărârilor adoptate prin procesul – verbal nr. 1 din 12 martie 2010 a Adunării de

constituire a Întovărășirii Pomicole „POIANA CONSTRUCTORILOR” și procesul –

verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988 al Adunării comitetului sindical al „CIMS - 73”

S.A. ca fiind lovite de nulitate absolută (vol. I; f. d. 134, 140 - 145).

În decizia din 25 mai 2016, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de

„POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. și a casat hotărârea din 24 iunie 2015 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceeași

instanță judecătorească, în alt complet de judecată (vol. I; f. d. 223 – 228).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că terenul cu

suprafața de 2 ha din str. Costiujeni, or. Codru, atribuit în folosință întreprinderii

СПМК – 73 (actualmente „CIMS - 73” S.A.), se află în proprietatea administrației

publice locale a orașului Codru, mun. Chișinău, care n-a fost parte în proces. Așadar,

Colegiul civil a subliniat că prima instanță a omis să antreneze în prezenta cauză

civilă autoritățile publice locale (vol. I, f. d. 227).

La 5 octombrie 2016, prin încheiere protocolară, Judecătoria Botanica, mun.

Chișinău a dispus atragerea în calitate de intervenienți accesorii Consiliul local al

orașului Codru și Primarul orașului Codru (vol. II; f. d. 9).

„POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. a promovat în fața instanței

judecătorești completări la referința inițială, potrivit căreia, și-a menținut solicitările

cu privire la respingerea acțiunii ca tardivă și neîntemeiată (vol. II, f. d. 15 – 18).

Prin hotărârea din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea formulată de S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a fost

admisă integral. În acest sens, instanța de judecată a statuat declararea nulă a

hotărârilor adoptate prin procesul – verbal nr. 1 din 12 martie 2010 a Adunării de

constituire a Întovărășirii Pomicole „POIANA CONSTRUCTORILOR” și procesul –

verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988 al Adunării comitetului sindical al „CIMS - 73”

S.A. ca fiind lovite de nulitate absolută (vol. II; f. d. 34, 41 - 44).

Împotriva acestui act judecătoresc, „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P.,

Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului Codru au declarat apel. În

apărare, S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a formulat o

referință, solicitând respingerea cererilor menționate (vol. II; f. d. 77 – 79).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 29 martie 2018, a respins apelurile

formulate de Întovărășirea Pomicolă „POIANA CONSTRUCTORILOR”, Consiliul

local al orașului Codru și Primarul orașului Codru și a menținut hotărârea din 29 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central (vol. II; f. d. 91 – 103).

La 28 iunie 2018, „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P., reprezentată de

avocatul Bîrca Grigore, a declarat recurs împotriva deciziei din 29 martie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 29 mai 2017 a

primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere ca neîntemeiată.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești au făcut eronat trimitere la prevederile articolului 6 alin. (3) și

(4) din Codul civil, redacția anului 2002. Așadar, terenul transmis prin Hotărâre de

Guvern pentru organizarea unei întovărășiri pomicole a fost repartizat între angajații

Pagină 3 din 18

fostei întreprinderi de stat până la adoptarea noii legi civile. În consecință,

circumstanța relatată constituie o situație juridică stinsă.

Prin urmare, recurentul a pretins că instanțele judecătorești trebuiau să aplice

articolele 74, 77, 78, 79, 83 din Codul civil, redacția 1964. Totodată, în perioada

întocmirii procesului-verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988, legislația civilă nu

cuprindea reglementări, ce vizau cauza unui act juridic, nulitate absolută a acestuia

sau imprescriptibilitatea acțiunilor în constatare a nulității absolute.

Societatea recurentă a subliniat că intimatul S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ

a FEROVIARILOR” nu a demonstrat interesul recunoscut de lege, născut și actual,

de vreme ce terenul din speță nu a fost inclus în proprietatea persoanei juridice, fiind

transmis în folosință. Obiecția dată a fost încadrată la articolul 33 din Legea nr. 1134

din 2 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni.

La 24 iulie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs S.A. „COMPANIA

FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR”, Consiliului local al orașului Codru și Primarului

orașului Codru, informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 115).

La 24 august 2018, Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului

Codru, reprezentanți de Vitalie Roșca, au declarat recurs împotriva deciziei din 29

martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 29

mai 2017 a primei instanței, cu pronunțarea unei decizii de remitere la o nouă

examinare a pricinii în instanța de fond.

La 5 septembrie 2018, cererea de recurs nominalizată a fost expediată în adresa

„CIMS - 73” S.A. și S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR”.

În motivarea recursului, Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului

Codru au sugerat că instanța de apel trebuia să aplice articolul 19 din Legea nr. 1134

din 2 aprilie 1997. Prin prisma acestui articol, s-a învederat că S.A. „COMPANIA

FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” nu a dovedit că este acționar al S.A. „CIMS -

73”, întrucât era obligat să prezinte extrasul din registrul acționarilor. În mod

corespunzător, scrisorile nr. 22 din 12 martie 2018 și răspunsul nr. 19-4/1619 din 30

decembrie 2003 sunt probe inadmisibile în acord cu articolul 122 alin. (1) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Cu privire la respingerea observației de atragere a membrilor întovărășirii,

recurenții au susținut că articolul 7 din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 privind

prețul normativ și modul de vânzare – cumpărare a pământului prevede că membrii

unei asemenea persoane juridice au responsabilitate personală față de legislația

funciară. Așadar, aceștia au dreptul de a cumpără terenurile obținute în folosință,

întrucât sunt subiecte cu drepturi și obligații separate de „POIANA

CONSTRUCTORILOR” Î.P.

La 8 octombrie 2018 și 22 octombrie 2018, intimatul S.A. „COMPANIA

FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a depus referințe în întâmpinarea recursurilor,

solicitând respingerea acestora ca inadmisibile (vol. II, f. d. 135 – 145, 152 - 153).

Pagină 4 din 18

Intimatul S.A. „CIMS - 73” a depus referință, prin care a susținut că procesul –

verbal nr. 1 din 12 martie 2010 și procesul – verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988 sunt

lovite de nulitate absolută (vol. II, f. d. 182 – 183).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel, în

baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat faptul că

recursurile au fost examinate anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile

articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu

dreptul de a depune recurs. De altfel, extrasul din Registrul de stat al persoanelor

juridice nr. 16106 din 27 iunie 2014 dovedește faptul că Eugeniu Gheorghiță este

administratorul „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P., iar procurile nr. 75 și 76 din

31 ianuarie 2018 atestă că Vitalie Roșca este reprezentantul Consiliului local al

orașului Codru și Primarului orașului Codru (vol. I, f. d. 46; vol. II, f. d. 123 – 124).

Astfel, reprezentații recurenților au fost împuterniciți în mod legal să atace decizia

judecătorească.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit că

recursul avansat de „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. a fost înregistrat la grefa

Curții Supreme de Justiție la 28 iunie 2018, iar cererea de recurs depusă de Consiliul

local al orașului Codru și Primarul orașului Codru a fost înscrisă la 24 august 2018.

Astfel, luând în considerare lipsa unor obiecții preliminare, s-a considerat că ambele

cereri deduse judecății au fost depuse în limitele temporale prevăzute la articolul 434

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursurilor, inclusiv dacă argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, cererile menționate mai sus s-au considerat admisibile pentru

examinarea în fond (vol. II, f. d. 151).

La 23 octombrie 2018 și la 13 noiembrie 2018, S.A. „COMPANIA

FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a avansat, în temeiul articolului 4451 din Codul

de procedură civilă, o cerere de încetare a procedurii de recurs (vol. II, f. d. 165 –

166; 199 - 200).

În argumentarea acesteia, intimatul a subliniat că recursul formulat de

„POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. este inadmisibil, deoarece motivele aduse în

fața instanței de recurs sunt similare cu cele din cadrul primei instanței și instanței de

apel. De fapt, instanțele menționate s-au pronunțat în mod detaliat în privința lor.

Față de recursul declarat de Consiliul local al orașului Codru și Primarul

orașului Codru, intimatul a remarcat că este depus peste termenul prevăzut de lege,

întrucât decizia contestată a fost adusă la cunoștință la 16 mai 2018, prin intermediul

poștei electronice.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

Pagină 5 din 18

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererile de recurs și referință au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurenții și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă

la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea

publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs

Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag.

66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În corespundere cu articolul 4451 din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, încetarea

procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilității

recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără

îndoială, menite să asigure buna - administrare a justiției și respectarea, în special, a

principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli

să fie aplicate (a se vedea Tricard vs Franța, 10 iulie 2001, parag. 29, Nicolae Popa vs

România, 9 decembrie 2014, parag. 16, Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Instanța de recurs reține că decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată la adresa electronică „codru.primaria@gmail.com” la 16

mai 2018 (vol. II, f. d. 104). Aceeași poștă electronică este inserată în antetul

recursului formulat de Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului Codru

(vol. II, f. d. 117).

În ceea ce privește transmiterea actelor de procedură prin poșta electronica,

instanța de judecată precizează că articolul 100 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, care era în vigoare la 16 mai 2018, nu conținea dispoziții specifice în cazul dat.

Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, instanțele de judecată pot

expedia pe adresa electronică a părților sau a reprezentanților pentru o bună -

administrare a justiției. De altfel, o atare posibilitate de expediere a hotărârilor

judecătorești a fost completată prin Legea nr.17 din 5 aprilie 2018, care este aplicată

din 1 iunie 2018.

Totuși completul de judecată evidențiază că orice risc de eșec tehnic în

transmiterea documentelor prin această metodă, care este demonstrată, ar trebui să fie

suportat de autoritatea care a efectuat acțiuni de acest gen.

Sub acest aspect, materialele cauzei nu arată faptul că decizia contestată a

instanței de apel a fost primită de reprezentanții autorității publice locale la o altă dată

decât cea indicată mai sus. De asemenea, din lecturarea cererii de recurs, rezultă că

reprezentantul Consiliului local al orașului Codru și Primarului orașului Codru nu a

livrat alte informații cu privire la data comunicării deciziei integrale (a se vedea

Nicolae Popa, ibidem, parag. 21). Mai mult, S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a

Pagină 6 din 18

FEROVIARILOR” a pretins că autoritatea publică locală a primit hotărârea

judecătorească la 16 mai 2018, de vreme ce a fost expediată la adresa electronică a

recurenților.

Având în vedere cele menționate și prevederile articolului 112 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, instanța de judecată constată că termenul de declarare a

recursului a început să curgă din 16 mai 2018 și a expirat la 16 iulie 2018.

Contrar celor stabilite, instanța învederează că recursul a fost înregistrat în

grefa Curții Supreme de Justiție la 24 august 2018 (vol. II, f. d. 117).

Prin urmare, recurenții Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului

Codru nu au furnizat nicio explicație referitor la motivul pentru care au așteptat până

la 24 august 2018 să depună o cerere de recurs împotriva deciziei din 29 martie 2018

(a se vedea Seal vs Regatul Unit 7 decembrie 2010, parag. 82, 7 decembrie 2010 și

Wyssenbach vs Elveția, 22 octombrie 2013, parag. 39-40). Totodată, aceștia nu au

solicitat repunerea în termen.

Cu titlu subsidiar, având în vedere dovezile din dosar, instanța de recurs

notează că instanța de apel a comunicat în mod eficient decizia din 29 martie 2018,

iar lipsa unor acțiuni concrete de a afla soarta dosarului în perioada martie - august

2018, demonstrează că recurenții nu au depus suficientă diligență într-un timp

rezonabil pentru a afla motivele respingerii apelului său (a se vedea cauză similară

Karakutsya vs Ucraina, 16 februarie 2017, parag. 60 – 61).

În aceste circumstanțe, instanța de judecată a stabilit cu certitudine că, la

această etapă, Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului Codru au ignorat

prevederile articolului 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Așadar, sub

sancțiunea articolului 4451 din Codul de procedură civilă, procedura de recurs

intentată la cererea formulată de recurenți trebuie încetată, din cauza existenței

temeiul prevăzut la articolul 433 lit. b) din Codul de procedură civilă.

Pe cale de consecință și ținând cont de interesele părților implicate în procesul

judiciar, instanța de judecată consideră că există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit în situația evocată. În principiu, această

soluție nu poate fi privită ca o restricție asupra dreptului de acces la un tribunal.

Verificând decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în limitele controlului de

legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea

recursului declarat de „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. și casarea hotărârilor

judecătorești contestate, cu dispunerea pronunțării unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, „POIANA

Pagină 7 din 18

CONSTRUCTORILOR” Î.P. nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect

procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu

și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, la 10 iunie 1987, Sovietul de Miniștri al R.S.S.M. a adoptat hotărârea

nr. 230 cu privire la atribuirea la balanța întreprinderii de stat MСПМК-73 și

„Agropromstroy”a terenului cu suprafața de 32 ha din or. Codru (vol. I, f. d. 9 – 13).

Conform procesului-verbal nr.9 din 3 septembrie 1988, al ședinței comune a

conducerii MСПМК-73 și membrilor comitetului sindical al MСПМК-73, s-a hotărât

transmiterea în folosință a câte 0,005 ha de pământ, din or. Codru, către salariații săi,

conform cererilor depuse în acest sens (vol. I, f. d. 6, 66).

La 7 decembrie 2005, MСПМК-73 a fost reorganizată în S.A. „CIMS-73”,

devenind succesorul în drepturi a întreprinderii de stat (vol. I, f. d. 19).

La 12 martie 2010, potrivit procesului-verbal nr.1 al Adunării de constituire a

întovărășirii pomicole, a avut loc o ședință constituantă la care au participat 27 din

numărul total de 35 de membri. Astfel, aceștia au decis constituirea întovărășirii

pomicole „POIANA CONSTRUCTORILOR”. În funcție de președinte al

întovărășirii a fost ales Sochircă Boris. La fel, s-a aprobat statutul ei. Procesul-verbal

din 12 martie 2010 a fost semnat de către președintele MСПМК-73 (Sochircă Boris)

și președintele comitetului sindical (Ciolacu Gavril), fiind aplicată atât ștampila

MСПМК-73, cât și cea a Comitetului sindical al MСПМК-73 (vol. I, f. d. 8, 83 - 91).

La 2 mai 2013, Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău a pornit urmărirea

penală în privința lui Sochircă Boris pe indicele infracțiunii prevăzute la articolul 361

alin. (2) lit. b) din Codul penal („Confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false”) (vol. I, f. d.

61). În acest sens, reprezentantul acuzării de stat a pretins că, în luna martie 2010,

Sochircă Boris, împreună cu alte persoane neidentificate, a confecționat diferite acte,

cu utilizarea ștampilelor de format vechi utilizate de întreprinderea de stat SPMK –

73, și a înregistrat cooperativa „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. În plus, prin

statutul acestei întovărășiri, Sochircă Boris a declarat faptul asocierii benevole de

către lucrătorii SPMK – 73 pe un teren de pământ cu suprafața de 2 ha, constituit din

35 de sectoare, care a fost transmis cu drept de beneficiere funciară către S.A.

„CIMS-73” în anul 1987. Totuși, la 12 octombrie 2015, prin ordonanța procurorului

în Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău, s-a dispus încetarea urmăririi penale, din

cauza intervenirii decesului făptuitorului Sochircă Boris Simion. În motivarea

acesteia, procurorul a indicat că Sochircă Boris a acționat intenționat la săvârșirea

faptei penale descrise, din considerentul obținerii ilicite a loturilor de teren

menționate supra, folosind ștampile care au fost anulate și întocmind acte cu dată

anterioară (vol. I, f. d. 194 – 195).

S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a invocat ilegalitatea

procesului-verbal nr.9 al adunării comitetului sindical al MСПМК-73 din 3

Pagină 8 din 18

septembrie 1988 și procesului-verbal nr.1 al Adunării de constituire a întovărășirii

pomicole din 12 martie 2010, solicitând constatarea nulității absolute a acestora (vol.

I, f. d. 3).

Instanța de recurs remarcă că, atât prima instanța (vol. I, f. d. 34, 41 - 44), cât și

instanța de apel (vol. I, f. d. 91 - 103), fiind învestite cu judecarea prezentei pricini,

au hotărât că pretențiile înaintate de S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a

FEROVIARILOR” sunt întemeiate și au declarat nule hotărârile adoptate prin

procese – verbale de mai sus, după caz, s-a respins cererea de apel.

La această etapă, instanțele ierarhic inferioare au stabilit circumstanțele de fapt

indicate mai sus și au precizat că acțiunea este depusă în termen, deoarece nulitatea

absolută este imprescriptibilă. La fel, interesul S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a

FEROVIARILOR” în prezenta cauză a reieșit din numărul total de acțiuni deținute în

S.A. „CIMS-73” din anul 1996, și anume, 27, 04 % (vol. II, f. d. 90).

Față de ilegalitatea procesului-verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988, instanța de

apel a remarcat că anexa lui, unde sunt indicate numele „presupușilor salariați” ai

MСПМК-73, cărora li s-a atribuit în folosință terenul, este dactilografiată în limba

română cu caractere latine, deși actul de bază este în limba rusă. Mai mult, este

notoriu faptul că alfabetul latin pentru scrierea în limba română (moldovenească) în

Republica Moldova, a fost pus în aplicare abia în toamna anului 1989, iar în anul

1988, caracterele latine nu erau folosite la redactarea actelor oficiale a R.S.S.M. În

continuare, s-a reținut că documentul sus – menționat conține codurile personale al

fiecărei persoane, care au fost introduse abia în anul 1994, ceea confirmă redactarea

acestei liste la o altă dată decât cea indicată, și anume, anul 1988. Un alt temei de

nulitate rezidă în faptul că adresele de domiciliu inserate în actul contestat au fost

redenumite de Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare a

Consiliului mun. Chișinău în perioada anilor 1990-1992. Așadar, aceste denumiri de

străzi nu existau la 3 august 1988. În esență, procesul – verbal nr. 9 din 3 septembrie

1988 reprezintă un act fraudulos de deposedare a societății de bunurile aflate în

posesia și folosința ei legală.

Referitor la ilegalitatea procesului-verbal nr.1 al Adunării de constituire a Î.P.

„Poiana Constructorilor” din 12 martie 2010, instanța de apel a confirmat că ștampila,

care aparținea MСПМК-73, aplicată pe acest document, nu exista la momentul

întocmirii actului contestat. De fapt, societatea MСПМК-73 a fost reorganizată în

S.A. „CIMS - 73” la 7 decembrie 1995. Împrejurarea evocată atestă caracterul ilicit al

acestuia (vol. II, f. d. 101).

Cu titlu subsidiar, instanța de apel a subliniat că, prin ordonanța Procuraturii

sectorului Centru din 12 octombrie 2015, s-a constatat falsificarea proceselor –

verbale din speță. Însă, dat fiind faptul că a intervenit decesul făptuitorului Sochircă

Boris, a fost dispusă încetarea urmăririi penale pornită în baza indicilor infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin.(2) din Codul penal.

În drept, instanța de apel a considerat relevante articolele 8, 9, 61 alin. (1) – (3),

207, 217 alin. (1), 220 alin. (1) și (2) din Codul civil nr. 1107-XV din 6 iunie 2002

și articolele 50, 52, 79 din Codul civil din 26 decembrie 1964. La fel, în decizie, au

fost aplicate articolele 25 alin. (1), 28 alin. (1) și (2), 40 alin. (1), 47 alin. (1) – (3), 48

alin. (1) din Legea nr. 1134 din 2 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni.

Pagină 9 din 18

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. b) și c) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească: a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea.

Din perspectiva acestui temei, „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P. a

invocat că instanța de apel a aplicat necorespunzător articolele 6 alin. (2) – (5), 207,

217 și 220 din Codul civil (redacția anului 2002), întrucât circumstanțele speței

trebuiau încadrate la articolul 6 alin. (3) din Codul civil (redacția anului 2002),

articolele 74, 77, 78, 79, 83 din Codul civil (redacția anului 1964) și articolul 33 din

Legea nr. 847-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la societățile pe acțiuni.

S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a susținut

considerentele instanței de apel din decizia din 29 martie 2018.

În această parte, administratorul S.A. „CIMS-73” Bacuța Galina nu a obiectat.

Colegiul lărgit reiterează că instanța de apel a constatat că procesul – verbal nr.

9 din 3 septembrie 1988 a fost adoptat sub imperiul Codului civil din 26 decembrie

1964, însă a fost pus în aplicare la 12 martie 2010. Prin urmare, instanța de apel a

susținut că dreptul la acțiune a apărut în corespundere cu noul Cod civil, adoptat la 6

iunie 2002. Motivarea acesteia s-a întemeiat pe articolul 6 alin. (5) din Codul civil

(din anul 2002).

Rațiunea articolului 6 alin. (5), care este strâns legată de alin. (4) din Codul

civil, adoptat la 6 iunie 2002, se referă la situații juridice contractuale în curs de

realizare la data intrării în vigoare a noii legislației civile. Astfel, legea veche va

continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și obligațiilor părților, precum

și orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel. În pofida acestui

fapt, dispozițiile legii noi se aplică modalităților de exercitare a drepturilor sau de

executare a obligațiilor, precum și de înstrăinare, preluare, transformare sau de

stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act

juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi contrare dispozițiilor ei

imperative sunt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.

Pornind de la argumentele recurentului, instanța de recurs observă că scopul

determinant al adoptării procesului – verbal sus - enunțat se fundamentează pe două

elemente principale. Pe de o parte, conducerea MСПМК-73 și membrii comitetului

sindical ai acesteia au decis transmiterea a câte 0,005 ha de pământ, din or. Codru,

iar, pe de altă parte, persoanele care primesc lotul de teren trebuie să formuleze o

solicitare în acest sens și să fie angajați ai societății (vol. I, f. d. 6). Așadar,

considerentele instanțelor ierarhic inferioare trebuiau să se bazează pe acești factori.

Colegiul de control judiciar notează că, în primul rând, între MСПМК-73 și

pretinșii salariați nu există o situație juridică contractuală în curs de realizare. În

schimb, prin actul juridic civil supus analizei, se atestă doar manifestarea persoanei

juridice a voinței îndreptată spre nașterea unor drepturi civile, în special, de a

transmite în folosință bunul imobil. În esență, atât S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a

FEROVIARILOR”, cât și instanțele ierarhic inferioare, nu au stabilit acordul de

voință realizat între salariați și MСПМК-73 în vederea stabilirii, modificării sau

stingerii unor raporturi juridice. Instanța de apel nu a constatat existența

Pagină 10 din 18

componentelor principale a unui contract civil între părți, prin prisma articolului 666

alin. (1) din Codul civil, adoptat la 6 iunie 2002.

În al doilea rând, articolul 6 alin. (1) din Codul civil (anul 2002) consacră

principiul neretroactivității legii civile. Prin neretroactivitatea legii civile trebuie de

înțeles regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor juridice

apărute după intrarea ei în vigoare sau altfel spus trecutul scapă aplicării legii civile

noi și este supus legii vechi. Această regulă este exprimată prin adagiul tempus regit

actum. Cu alte cuvinte, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja

produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit nu poate împărtăși ideea instanței de apel, și

anume, de a echivala sintagmele „punerea în aplicare a procesului – verbal din speță”

cu „întocmirea actului juridic civil și rezultatul lui”. În acest sens, scopul acestui act

juridic a constat în transmiterea unui imobil către salariați, ceea ce rezultă din partea

dispozitivă a actului juridic contestat. Drept urmare, efectele procesului – verbal nr. 9

din 3 septembrie 1988 s-au produs și s-au stins la momentul adoptării acestuia, din

moment ce alte probe nu au fost prezentate de părți. Or, problema ridicată de instanța

de apel vizează, în mod direct, acțiunile salariaților din cadrul MСПМК-73 după

obținerea imobilului. Așadar, deși instanța ierarhic inferioară a opinat că salariații

respectivi au preluat dreptul de posesie și folosință asupra loturilor de teren la 12

martie 2010, totuși acest fapt nu poate fi stabilit doar în baza creării unei întovărășiri

sau a unei ordonanțe din 12 octombrie 2015 a Procuraturii sectorului Centru, mun.

Chișinău. În cazul de față, pe de o parte, instanța de judecată, pe de altă parte, organul

de urmărire penală nu răspund fără echivoc la întrebarea în ce condiții și când a fost

elaborat actul juridic contestat. Mai mult, luând în considerare că nicio dovadă nu

poate avea o forță probantă prestabilită, instanța de recurs consideră că aceste

elemente de probă sunt strâns legate de substanța acțiunii și trebuie să fie examinate

odată cu legalitatea procesului – verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988.

Mai mult, prin scrisoarea nr. 137/1 din 12 aprilie 2005, Primăria orașului

Codru a precizat că salariații MСПМК-73 a trustului „Spețstroimehanizația nr. 1”

constituiți în întovărășire pomicolă folosesc terenurile atribuite ca grădini, prin

Hotărârea Sovietului de Miniștri al R.S.S.M. nr. 230 din 10 iunie 1987, potrivit

destinației din anul 1988 (vol. I, f. d. 94). Prin urmare, instanța de judecată

învederează că acest înscris nu individualizează întovărășirea pomicolă, dar confirmă

că pe aceste terenuri era o activitate din anul 2005, cu mult înainte de 12 martie 2010.

La fel, în decizia contestată din 29 martie 2018 a instanței de apel se face

referire la ordonanța din 12 octombrie 2015 a Procuraturii sectorului Centru, mun.

Chișinău. Conținutul acesteia denotă că organul de urmărire penală a audiat în calitate

de martori pe Șegov Ion, Vladco Leonid și Pavlov Gheorghe. În esență, aceste

persoane au susținut că au activat la MСПМК-73 și au primit fiecare câte un lot de

teren, pentru a crește diferite culturi, fără a specifica anul primirii acestuia, iar Vladco

Leonid a remarcat că deține 4,5 ari de pământ aproximativ din anul 1997 (vol. I, f. d.

195).

Probele menționate nu au fost combătute de participanții la proces, ceea ce

pune la îndoială constatările instanței de apel.

Pagină 11 din 18

În concluzie, Colegiul lărgit consideră că, în lipsa unor probe fiabile, instanța

de apel a interpretat eronat acțiunile pretinșilor salariați ai MСПМК-73, întrucât

aceștia au dispus de dreptul lor de folosință asupra terenului, dar nu au preluat posesia

acestuia la 12 martie 2010. Așadar, se atestă că actul juridic respectiv a fost adoptat

sub imperiul Codului civil din 26 decembrie 1964 (în vigoare 1 iulie 1965) (a se

vedea cauză similară Straisteanu și alții vs Moldova, 7 aprilie 2009, parag. 93).

Din aceste raționamente, Colegiul lărgit constată că recurentul a invocat

întemeiat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat articolele 6 alin. (2) – (5),

207, 217 și 220 din Codul civil (redacția anului 2002), de vreme ce aceste norme sunt

străine de situația de fapt existentă în cazul dedus judecății.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că elementele descrise mai sus se

circumscriu temeiurilor prevăzute la articolul 432 alin. (2) lit. b) și c) din Codul de

procedură civilă. În acest caz, Colegiului lărgit îi revine obligația de a verifica dacă

erorile judiciare pot fi calificate esențiale și dacă pot fi corectate în baza argumentelor

livrate de părți, coroborate prin înscrisurile anexate la materialele cauzei.

În mod corespunzător, instanța de recurs va raporta circumstanțele prezentate

mai sus la criticile invocate de recurent și la dispozițiile Codului civil din 26

decembrie 1964.

Conform articolului 50 din Codul civil, în redacția de până la modificările

operate prin Legea nr. 391 – XII din 5 decembrie 1990, este nulă convenția care nu

corespunde prevederilor legii.

Prin prisma articolului 52 din același text de lege, convenția încheiată de o

persoană juridică contrar scopurilor prevăzute de statutul sau de regulamentul ei sau

în regulamentul general privind organizațiile de categoria respectivă este nulă. Față

de aceste convenții se aplică, respectiv, regulile, prevăzute de partea a doua al

articolului 50 sau de articolul 51 din prezentul Cod.

Potrivit articolului 74 din Codul civil, termenul general pentru apărarea printr-o

acțiune a drepturilor încălcate ale unei persoane (prescripția) este de trei ani, iar în

litigiile dintre organizațiile de stat, colhozuri și alte organizații cooperatiste și

celelalte organizații obștești – de un an.

Articolul 79 din Codul civil prevede că prescripția începe să curgă din ziua în

care s-a născut dreptul la acțiune; dreptul la acțiune se naște din ziua când persoana a

aflat sau trebuia să afle, că i-a fost încălcat un drept. Excepții de la această regulă,

precum și temeiurile suspendării și întreruperii cursului prescripției se stabilesc prin

legislația Uniunii RSS și prin prezentul Cod.

Prin intermediul normelor de calculare a termenului de prescripție, Colegiul

lărgit notează că, într-adevăr acțiunea formulată de S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ

a FEROVIARILOR” nu a fost depusă cu încălcarea articolului 74 din Codul civil. Or

este puțin probabil ca reclamantul/intimatul să fi avut cunoștință despre existența

procesului – verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988 și a efectelor pe care le produce,

întrucât nu era destinat acestuia și a fost adoptat într-un caz în care nu a fost vizat. Cu

alte cuvinte, S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a devenit

acționar al S.A. „CIMS-73” în anul 1995, iar contestarea legalității acestuia s-a

datorat constituirii „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P la 29 martie 2010. În plus,

părțile nu au oferit informații de unde au obținut procesul – verbal nr. 9, însă este

Pagină 12 din 18

evident că aceste documente au fost ridicate de către organul de urmărire penală.

Faptul dat a fost comunicat de către Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” prin răspunsul

nr. 05/2840 din 8 august 2014 (vol. I, f. d. 52). La fel, se atestă că reclamantul a

formulat un demers de interpelare a acestor înscrisuri, iar, la 2 decembrie 2014,

Inspectoratul de Poliție Centru a executat solicitarea respectivă (vol. I, f. d. 65). În

consecință, se demonstrează că intimatul nu a avut acces la toate documentele pentru

a-și proteja pretinsele interese (vol. I, f. d. 6, 66 – 68).

Respectiv, termenul de depunere a acțiunii a început să curgă de la data la care

intimatul a putut să acționeze în mod eficient, și anume, un punct de pornire crucial

poate fi considerat începerea urmăririi penale împotriva lui Sochircă Boris la 2 mai

evenimente și nu a dezvoltat argumente, ce-ar permite stabilirea unei alte concluzii.

Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că S.A. „COMPANIA

FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a acționat din neglijență sau a greșit cu depunerea

cererii de chemare în judecată abia la 31 octombrie 2013. Prin urmare, Colegiul lărgit

opinează că o interpretare deosebit de strictă a acestei norme procedurale ar priva pe

reclamant/intimat de dreptul de acces la justiție (a se vedea Perez de Rada Cavanilles

vs Spania, 28 octombrie 1998, parag. 49 sau Miragall Escolano și alții vs Spania, 25

ianuarie 2000, parag. 36 – 38).

În continuare, pentru a declara nulitatea procesului – verbal nr. 9 din 3

septembrie 1988, S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” urma să

demonstreze întrunirea condițiilor prevăzute la articolul 50 și 52 din Codul civil din

26 decembrie 1964.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că acest act juridic nu produce efecte

juridice în baza articolelor sus – menționate, deoarece documentul dat este

dactilografiat în limba rusă, iar aparatul de scris utilizat este aparent o mașină

rusească utilizată în anii 1980 (vol. II, f. d. 100).

Cu privire la acest aspect, Colegiul lărgit observă că simplul fapt al întocmirii

unui act juridic în limba rusă la o mașină de scris rusească nu confirmă că procesul –

verbal nr. 9 din 3 septembrie 1988 este contrar legii. De fapt, instanța de apel a făcut

o analiză amplă a veridicității listei angajaților СПМК-73 privind repartizarea

loturilor de pământ conform Hotărârii Sovietului de Miniștri al R.S.S.M. nr. 230 din

10 iunie 1987 și protocolului adunării comitetului sindical nr. 9 din 13 septembrie

atribuirea acesteia la procesul – verbal din 1988 a fost făcută în lipsa unei motivări

adecvate și plauzibile. În afara unor dubii, ea reprezintă numărul total de membri,

care au participat la constituirea întovărășirii pomicole din litigiu. Împrejurarea dată

este inserată la sfârșitul procesului – verbal nr. 1 prin sintagma „Se anexează lista

participanților adunării de constituire Întovărășirii Pomicole”.

Prin urmare, Colegiul lărgit subliniază că sunt irelevante considerațiile instanței

de apel, conform căreia, lista respectivă a fost întocmită în limba română, codul

personal al fiecărei persoane a început să fie indicat începând cu anul 1994, iar

străzile incluse nu existau la 3 august 1988.

În esență, instanța de recurs remarcă factorul decisiv pentru soluționarea justă a

cauzei, care consta în obligația intimatului de a demonstra că persoanele indicate în

Pagină 13 din 18

listă nu au fost angajații MСПМК-73 și nu au putut primi în mod real terenul din

speță. Dimpotrivă, prin ordonanța din 12 octombrie 2015 a Procuraturii sectorului

Centru, mun. Chișinău, se atestă că Șegov Ion, Vladco Leonid și Pavlov Gheorghe au

declarat că au activat în funcții de mașinist sau șef de secție de producere, per

ansamblu, în perioada anilor 1973 – 2000 la MСПМК-73, după caz, S.A. „CIMS-

73”. Mai mult, aceștia sunt incluși în lista menționată supra la numerele de ordine 3,

12 și 15 (vol. I, f. d. 7). Materialele cauzei nu conțin alte înscrisuri, care ar putea

infirma cele constate în ordine de recurs.

În concluzie, Colegiul de control judiciar notează că instanța de apel nu s-a

bazat pe niște probe pertinente, atunci când a stabilit că a avut loc emiterea procesului

– verbal din 1988 la o altă dată decât cea indicată în act în calitate de dată de

întocmire a acestuia. Totodată, deși s-a făcut trimitere la articolul 52 din Codul civil

din 26 decembrie 1964, instanța de apel nu a determinat că actul juridic contestat a

fost întocmit contrar scopurilor prevăzute de statutul sau de regulamentul MСПМК-

obțină. Astfel, în această parte, faptele propuse de S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a

FEROVIARILOR” nu pot fi încadrate la temeiurile de nulitate prevăzute la articolele

50 și 52 din Codul civil din 26 decembrie 1964.

Cu privire la valabilitatea procesului-verbal nr.1 al Adunării de constituire a

Î.P. „Poiana Constructorilor” din 12 martie 2010, Colegiul lărgit reiterează că instanța

de apel a susținut că aplicarea unei ștampile în afara legii pe acest act denotă

caracterul ilicit al acestuia. În acest sens, au fost aplicate articolele 207, 217 alin. (1)

și 220 alin. (1) și (2) din Codul civil nr. 1107-XV din 6 iunie 2002.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs nu neagă că Sochircă Boris și

Ciolacu Gavril au utilizat ștampile, ce aparțin societății MСПМК-73, reorganizată în

S.A. „CIMS-73” la 7 decembrie 1995. Suplimentar, acest fapt a fost stabilit în

ordonanța din 12 octombrie 2015 a Procuraturii sectorului Centru, mun. Chișinău.

Cu toate acestea, conform punctului 1.1 din Statutul „POIANA

CONSTRUCTORILOR” Î.P, lucrătorii SPMK-73 s-au asociat benevol în întovărășire

pomicolă, pe un teren de pământ cu suprafața de 2 ha, constituit din 35 de sectoare, în

scopul obținerii producției agricole, al organizării raționale a timpului liber, precum și

educației prin muncă a copiilor (vol. I, f. d. 84).

La etapa judecării cauzei pe fond, „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P nu a

recunoscut acțiunea, iar instanța de apel a considerat că întovărășirea pomicolă

reprezintă interesele tuturor membrilor și a refuzat să-i atragă în proces și să le

asculte opinia (vol. II, f. d. 102).

La acest capitol, „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P a invocat că

diminuarea patrimoniului S.A. „CIMS-73”, în rezultatul actelor juridice contestate,

putea avea loc doar în cazul includerii valorii acestui teren în capitalul social al

societății. Așadar, acesta a susținut că faptul dat nu a fost demonstrat în fața instanței

de apel.

Prin referința depusă, S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a

reiterat poziția instanței de apel.

Pagină 14 din 18

Administratorul S.A. „CIMS-73”, Bacuța Galina a pretins că este administrator

al persoanei juridice din anul 2004 și nu a împuternicit pe nimeni să transmită terenul

cu suprafața de 2 ha din str. Costiujeni, or. Codru.

În continuare, instanța de recurs trebuie să efectueze o examinare globală a

diverselor interese în cauză și să ține cont de sarcina probațiunii la motivarea

admiterii pretențiilor deduse judecății. De asemenea, trebuie să se investigheze

realitățile situației reclamate, iar această evaluare poate implica comportamentul

părților, inclusiv mijloacele utilizate de părți și punerea în aplicare a acestora.

În același context, într-un caz în care sunt păreri contradictorii și opuse ale

faptelor, instanțele de judecată se confruntă inevitabil cu dificultățile pe care le

întâmpină orice instanță în căutarea stabilirii faptelor. Pe lângă aceasta, instanțele de

judecată nu au puterea de a forța părțile să demonstreze alegațiile invocate în fața ei,

de vreme ce acestea dispun de principiul disponibilității.

Pe baza celor prezentate, Colegiul lărgit reține că, pe de o parte, S.A.

„COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” nu a probat, iar, pe de altă parte,

instanța de apel nu a constatat că terenul cu suprafața de 2 ha din str. Cotiujeni, or.

Codru a fost inclus în capitalul social al S.A. „CIMS-73” după reorganizarea

MСПМК-73 din 7 decembrie 1995. Lipsesc cu desăvârșire asemenea înscrisuri.

În cazul de față, instanța de recurs reține că lucrătorii din lista analizată mai sus

sunt în număr de 35 de persoane, individualizați prin nume, prenume, anul nașterii,

codul personal, domiciliul și semnătură olograf (vol. I., f. d. 7). La fel, potrivit

procesului-verbal nr.1 din 12 martie 2010, la adunare au participat 27 din 35 de

persoane, care au decis asupra constituirii întovărășirii pomicole, alegerii

președintelui și aprobării statutului. Mai mult, președintele adunării a fost Caraus Ion

și secretarul adunării a fost Vladco Leonid (vol. I, f. d. 8). Temeiuri de ilegalitate al

desfășurării acestei proceduri nu au fost prezentate de părți și nici constatate de

instanțele ierarhic inferioare.

Colegiul lărgit învederează că lucrătorii MСПМК-73 s-au asociat benevol în

întovărășire pomicolă, iar alegerea președintelui Sochircă Boris a fost doar rezultatul

desfășurării adunării celor 27 de membri prezenți. De altfel, crearea „POIANA

CONSTRUCTORILOR” Î.P. a ținut de dreptul exclusiv al angajaților din cadrul

MСПМК-73 de a se folosi de terenul cu suprafața de 2 ha din str. Cotiujeni, or.

Codru. Prin urmare, instanța de judecată nu este convinsă că o simplă aplicare a

ștampilei, contrar celor 35 de semnături puse pe lista angajaților, poate avea o

pondere mai mare pentru soluționarea justă a speței.

În aceeași ordine de idei, nu poate fi acceptată pertinența pentru cauză a

afirmațiilor din ordonanța din 12 octombrie 2015 a Procuraturii sectorului Centru,

mun. Chișinău, care a fost pusă la baza admiterii pretenției de declarare nulă a

procesului – verbal sus – menționat. Or, deși cauza penală în privința lui Sochircă

Boris a fost pornită la 2 mai 2013, iar el a decedat la 20 aprilie 2014, acesta nu a fost

audiat și nu și-a prezentat punctul de vedere asupra acuzării intentate de organul de

urmărire penală.

Astfel, Colegiul lărgit opinează că pentru înlăturarea acestor dubii instanța de

apel urma, cel puțin, să propună audierea persoanelor incluse în lista angajaților

MСПМК-73, inclusiv a celor indicați în ordonanță. Or, în situația în care S.A.

Pagină 15 din 18

„COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” a invocat un argument în

susținerea poziției sale și pentru a combate cele pretinse de recurent/apelant, se aplică

principiul „actori incumbit probatio” și articolul 118 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, care nu aduce atingere echității procesului, întrucât cel ce face o propunere în

fața judecății trebuie să și o dovedească. Așadar, intimatul nu a fost degrevat de

probațiune de a dovedi că persoanele incluse în lista din speță nu au fost salariații

MСПМК-73 și nu au avut intenția de a crea o asemenea persoană juridică. În opinia

instanței de recurs, conjunctura data constituie elementul decisiv al întregului proces.

Punerea de către o persoană a unei semnături, în vederea apariției unor drepturi civile,

denotă consimțământul și cauza actului civil, iar, în această situație particulară, numai

declarațiile lor puteau demonstra sau pune la îndoială condițiile de valabilitate a

actului juridic civil. În lipsa unor audieri orale a acestor persoane sau a altor probe

pertinente, care ar putea conține alte date decât cele prezentate de recurent, instanța

declară probele cercetate ca fiind insuficiente în acord cu articolul 130 alin. (3) din

Codul de procedură civilă.

Cu privire la actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt nr. 059a-39/18 din

17 octombrie 2018, prezentate de S.A. „COMPANIA FIDUCIARĂ a

FEROVIARILOR” și la argumentele noi propuse de administratorul S.A. „CIMS-73”

în ordine de recurs, Colegiul lărgit consideră că acestea sunt inadmisibile în

conformitate cu articolul 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Intimații nu au

demonstrat că s-au aflat în imposibilitate de a le prezenta sau de a le obține până la

începerea dezbaterii pe fond a cauzei. În această privință, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat că, în principiu, furnizarea unui mecanism de

inadmisibilitate a probelor prezentate pentru prima dată în recurs nu este, în sine,

contrară C.E.D.O. (a se vedea Cihangir YILDIZ vs Turcia, 17 aprilie 2018, parag.

47).

În plus, Colegiul de control judiciar subliniază că temeiul acțiunii îl constituie

acele circumstanțe ce dau naștere acțiunii, și anume, sunt împrejurările de fapt pe care

reclamantul își întemeiază pretențiile față de pârât. În fața instanței de recurs,

administratoarea S.A. „CIMS-73” a pretins că nu a permis înstrăinarea terenului din

litigiu, care constituie un alt temei de nulitate a procesului – verbal nr. 1 din 12 martie

2010, care nu a fost pusă în discuție anterior. Cu toate acestea, S.A. „COMPANIA

FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” și-a bazat acțiunea pe alte circumstanțe de fapt și

de drept. Prin urmare, având în vedere articolul 60 alin. (4) din Codul de procedură

civilă, instanța de judecată nu poate schimba din oficiu temeiul acțiunii, iar lipsa altor

probe denotă că acțiunile instanțelor de judecată au condus la determinarea greșită a

caracterului raportului juridic dintre părți, legii aplicabile soluționării cauzei și

admisibilității acțiunii. Iar, în ansamblu, hotărârile judecătorești contestate denotă că

instanțele de judecată nu și-au onorat obligația prevăzută la articolul 240 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Pe cale de consecință și în circumstanțele particulare ale speței, Colegiul lărgit

opinează că nu au fost găsite temeiuri de a constata nulitatea absolută a procesului –

verbal nr. 1 din 12 martie 2010 a Adunării de constituire a Întovărășirii Pomicole

„POIANA CONSTRUCTORILOR” și a procesului – verbal nr. 9 din 3 septembrie

1988 al Adunării comitetului sindical al „CIMS - 73” S.A.

Pagină 16 din 18

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili caracterul esențial al

erorilor judiciare constatate supra, întrucât ignorarea acestora ar conduce inevitabil la

soluționarea incorectă a cauzei.

În acest sens, se confirmă incidența temeiului indicat la articolul 432 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, în special, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară. O hotărâre judecătorească trebuie să se fundamenteze numai pe dovezi,

care corespund criteriul de probă „în afara oricărui dubiu rezonabil” și răspund în

mod explicit la principalele chestiuni abordate în acțiuni. Așadar, în baza

argumentelor livrate de părți, coroborate cu înscrisurile anexate la dosar, Colegiul

judiciar notează că greșelile de aplicare a legii și lipsa unor probe convingătoare pot

fi corectate prin casarea deciziei atacate, inclusiv a hotărârii primei instanțe, și

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii în acord cu articolul 445 alin.

(1) lit. b) din Codul de procedură civilă. În esență, evaluarea efectuată de instanța de

recurs a fost susținută pe deplin de materialele cauzei, iar ambele părți au beneficiat

de un proces în contradictoriu și au avut posibilitatea reală de a comenta în scris și de

a depune observații în cadrul acestei proceduri.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul formulat de către „POIANA CONSTRUCTORILOR” Î.P., de a

casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) și 4451 din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se încetează procedura de recurs în cazul cererii de recurs depusă de Consiliul

local al orașului Codru și Primarul orașului Codru.

Se admite recursul declarat de Întovărășirea Pomicolă „POIANA

CONSTRUCTORILOR”.

Se casează decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „COMPANIA

FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” împotriva Întovărășirii Pomicole „POIANA

CONSTRUCTORILOR”, Societății pe Acțiuni „CIMS - 73”, intervenienții accesorii

Consiliul local al orașului Codru și Primarul orașului Codru, cu privire la constatarea

nulității absolute a actelor juridice, și se pronunță o nouă hotărâre:

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „COMPANIA FIDUCIARĂ a FEROVIARILOR” împotriva

Pagină 17 din 18

Întovărășirii Pomicole „POIANA CONSTRUCTORILOR”, Societății pe Acțiuni

„CIMS - 73”, intervenienții accesorii Consiliul local al orașului Codru și Primarul

orașului Codru, cu privire la constatarea nulității absolute a actelor juridice.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Victor Burduh

Pagină 18 din 18