3ra-1589/18 — Contestarea actului administrativ și obligarea autorității publice locale să emită actul administrativ.

3ra-1589/18 — Contestarea actului administrativ și obligarea autorității publice locale să emită actul administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1589/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (V. Martînenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Berlinschi Victor,

reprezentat de avocatul Costru Tatiana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Berlinschi

Victor împotriva Primăriei mun. Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, Direcției

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Sveticom-Service”, cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea autorității publice locale să emită actul administrativ,

împotriva deciziei din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Berlinschi Victor, reprezentat de avocatul Costru

Tatiana, fiind menținută hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 15 septembrie 2017, Berlinschi Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, Direcției

Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare, intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Sveticom-Service”, cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea autorității publice locale să emită actul administrativ.

În motivarea pretențiilor reclamantul a invocat că potrivit Registrului bunurilor

imobile, este proprietarul terenului cu suprafața de 0,06 ha, nr. cadastral XXXXX,

amplasat în mun. Chișinău, str. Grădina Botanica.

S-a precizat că în scopul dezvoltării segmentului urban, reclamantul și-a

manifestat intenția de a investi în construcția unui complex auto pentru copii, ce ar

putea fi amplasat pe terenul cu suprafața de 0,2715 ha, nr. cadastral XXXXX și pe

terenul cu suprafața de 0,073 ha, nr. cadastral XXXXX, care aparțin domeniului

public.

În acest sens, a fost elaborat și un studiu de prefezabilitate privind sistematizarea

teritoriului adiacent lotului cu suprafața de 0,06 ha, nr. cadastral 0100114022 deținut

în proprietate privată, pentru organizarea unui centru de instruire auto pentru copii și

piste pentru cicliști din mun. Chișinău, str. Grădina Botanică, nr. 22.

Reclamantul a specificat că potrivit registrului bunurilor imobile, terenurile cu

nr. cadastrale XXXXX și XXXXX aparțin municipiului Chișinău, iar pe perioada 05

ianuarie 2005 – 05 ianuarie 2010, a fost transmis în arendă funciară Societății cu

Răspundere Limitată „Sveticom-Service”, în baza contractului de arendă funciară nr.

1

4212/2005 înregistrat la 07 februarie 2005.

Berlinschi Victor a relatat că termenul contractului respectiv a expirat, iar o

eventuală prelungire a acestuia nu a fost înregistrată.

Reclamantul a accentuat că potrivit Codului civil, arenda încetează o dată cu

expirarea termenului pentru care a fost convenită, iar dacă arendatorul nu cere să i se

predea terenul și arendașul continuă exploatarea lui, contractul de arendă se consideră

prelungit pe termen de un an.

Astfel, Societatea cu Răspundere Limitată „Sveticom-Service”, în condițiile

reglementărilor în vigoare, era în drept să dețină în folosință terenurile cu nr.

cadastrale XXXXX și XXXXX, cel mult pînă la 05 ianuarie 2011.

Berlinschi Victor a specificat că de la expirarea contractului de arendă funciară,

Societatea cu Răspundere Limitată „Sveticom-Service” nu a achitat plata arendei, iar

contractul se consideră prelungit tacit, însă nu există nici o decizie a autorității publice

locale în acest sens.

La 20 iulie 2017 reclamantul s-a adresat Primăriei mun. Chișinău. Direcția

Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare cu cerere prealabilă cu solicitarea

de a scoate la licitație terenurile, nr. cadastrale XXXXX și XXXXX, din mun.

Chișinău, str. Grădina Botanică, cu scopul de a fi arendate, evacuarea Societății cu

Răspundere Limitată „Sveticom-Service” de pe terenurile sus indicate și suspendarea

tuturor procedurilor referitor la presupusa prelungire a contractului de arendă funciară

nr. 4212/20 din 05 ianuarie 2005.

Reclamantul a menționat că prin răspunsul nr. 21/1878-p din 21 august 2017,

recepționat la 22 august 2017 a fost respinsă solicitarea respectivă, comunicîndu-i-se

că în prezent se află spre examinare chestiunea privind prelungirea relațiilor de arendă

cu Societatea cu Răspundere Limitată „Sveticom-Service”, pentru loturile de pământ

cu nr. cadastrale XXXXX și XXXXX, provizoriu, pînă la valorificarea după

destinație, iar conform art. 904 alin. (2) lit. a) Cod civil, la expirarea contractului de

locațiune, locatarul are dreptul prioritar la cotractarea loturilor respective dacă și-a

onorat anterior obligațiile contractuale.

Berlinschi Victor consideră că răspunsul nr. 21/1878-p din 21 august 2017 este

ilegal deoarece, între pîrît și intervenient accesoriu nu este nici o relație contractuală

de prelungire a contractului de arendă, or această prelungire înscenată continuă de 7

ani, care defavorizează alți cetățeni ce ar dori să participe la licitație în vederea

arendării terenurilor în litigiu, astfel încălcându-se drepturile constituționale ale

acestora.

A solicitat reclamantul recunoașterea ilegalității refuzului nr. 21/1878-p din 21

august 2017 emis de Consiliul mun. Chișinău, Direcția Generală Arhitectură,

Urbanism și Relații Funciare și obligarea autorității publice locale Chișinău să adopte

actul administrativ cu privire la scoaterea la licitație a terenurilor nr. cadastrale

0100114035 și 0100114036.

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată depusă de către Berlinschi Victor împotriva Primăriei

mun. Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, Direcției Arhitectură, Urbanism și

Relații Funciare, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată

„Sveticom-Service”, cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea

administrației publice locale să emită actul administrativ a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 91,96-104).

Prin decizia din 12 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Berlinschi Victor, reprezentat de avocatul Costru Tatiana, fiind menținută

hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (f.d. 127,

2

128-140).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin

toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă a cauzei și în

consecință a adoptat o hotărîre întemeiată.

Totodată, instanța de apel a precizat că prin răspunsul eliberat la cererea

prealabilă, reclamantului i s-a adus la cunoștință despre faptul că la moment terenurile

solicitate a fi scoase la licitație sunt folosite de Societatea cu Răspundere Limitată

„Sveticom Service”.

Or, potrivit pct. 13 al Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

licitațiilor funciare cu strigare în municipiul Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului

municipal Chișinău nr. 2/9 din 26 iulie 2016, se interzice expunerea la licitație a

terenurilor proprietate municipală asupra cărora nu a fost stins dreptul de folosință și

alte drepturi patrimoniale ale terțelor persoane fizice sau juridice.

Instanța de apel, a stabilit aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 7 din Legea

nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, privind administrația publică locală, care

statuează expres că în realizarea competențelor lor, autoritățile administrației publice

locale dispun de autonomie, consfințită și garantată prin Constituția Republicii

Moldova, Carta Europeană a Autonomiei Locale și prin alte tratate la care Republica

Moldova este parte.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 13 septembrie 2018, Berlinschi

Victor, reprezentat de avocatul Costru Tatiana, fiind împuternicit prin mandatul nr.

0952384 din 14 septembrie 2017 (f.d. 3) a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integaral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei, fiind încălcate

normele de drept procedural și aplicate eronat normele de drept material.

Totodată recurentul a mai indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare,

eronat au constatat că nu a fost stins dreptul de folosință a Societății cu Răspundere

Limitată „Sveticom-Service” și astfel nu pot fi expuse la licitație terenurile în litigiu,

iar la materialele cauzei nu sunt atașate probe care ar certifica că Societatea cu

Răspundere Limitată „Sveticom-Service” achită cu regularitate arenda funciară.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că la dosar este atașată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 27 iulie 2018, prin care a fost expediată în adresa părților copia deciziei

instanței de apel (f.d. 141), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica data

recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 22 octombrie 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului,

însă pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Primăria mun. Chișinău,

Consiliul municipal Chișinău, Direcția Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare și

3

Societatea cu Răspundere Limitată „Sveticom-Service” să-și expună poziția față de

temeiurile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare, dacă

este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport verbal în

fața completului de judecată instituit în mod legal.

Materialele cauzei certifică faptul că recursul nu a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând încadrarea în

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a temeiurilor

invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în referință, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, din

următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile

unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de dreptul de acces la o

instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27

martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015,

parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul

trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale

de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, parag.

34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić v. Croația, 20 iulie

2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

4

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în care

erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia,

19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016,

parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurentul Berlinschi Victor, reprezentat de avocatul

Costru Tatiana a criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2018 în baza

articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, așa cum este

prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din același cod.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată/procedura în ansamblu, reiese în mod cert că recurentul a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

detaliat.

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurentului Berlinschi Victor, reprezentat de avocatul Costru Tatiana nu dezvăluie

nici o aparență a încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a

încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare, temeiurile

inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de

recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și eventual, să

caseze/modifice hotărârea judecătorească contestată. În mod corespunzător, punctele

de vedere ale recurentului nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus

judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu, Petrovic v.

Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag.

32).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului prevăzut

la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație, conjunctura stabilită

mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport rezonabil de

proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în opinia instanței,

însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1 din

Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate

varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind

„lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în prezenta cauză (a se vedea, mutatis

5

mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin

Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau

Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în mod

unanim că recursul declarat de către Berlinschi Victor, reprezentat de avocatul Costru

Tatiana nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond,

urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă al RM, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Berlinschi Victor, reprezentat de avocatul Costru

Tatiana se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul /Semnătura/ Svetlana Filincova

Judecătorii /Semnătura/ Dumitru Mardari

/Semnătura/Nicolae Craiu

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Craiu

6