3ra-1481/18 — incetarea proprietatii comune, inregistrarea dreptului de proprietate

3ra-1481/18 — incetarea proprietatii comune, inregistrarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1481/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Cucerescu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică

”Agenția Servicii Publice”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Deliu Tatiana

împotriva lui Bîrsan Gheorghe, Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu, Întreprinderii de

Stat ”Cadastru”, intervenient accesoriu Banca Comercială ”Moldinconbank”

Societate pe Acțiuni cu privire la contestarea actului administrativ, încetarea

proprietății comune și înregistrarea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Instituția Publică ”Agenția Servicii Publice” și s-a menținut

hotărârea din 28 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 18 august 2016 Deliu Tatiana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva de chemare în judecată depusă de Deliu Tatiana împotriva lui Bîrsan

Gheorghe, Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu, Întreprinderii de Stat ”Cadastru”,

intervenient accesoriu Banca Comercială ”Moldinconbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la contestarea actului administrativ, încetarea proprietății comune și

înregistrarea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii, Deliu Tatiana a menționat că în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 18 decembrie 2009 cu Societatea cu Răspundere

Limitată ”Prichindel și Co”, a devenit proprietara bunului imobil cu nr. cadastral

XXXXX (subsol) cu suprafața de 186,30 de m.p. situat pe bd. Ștefan cel Mare 71

municipiul Chișinău.

De asemenea reclamanta a relatat că prin procesul-verbal de recepție finală din

30 aprilie 2010, ca urmare a lucrărilor de construcție, a dobândit dreptul de

1

proprietate asupra încăperii auxiliare cu nr. cadastral XXXXX (subsol și et. 1) cu

suprafața de 55,40 de m.p. situată pe bd. Ștefan cel Mare 71 municipiul Chișinău.

La fel Deliu Tatiana a specificat că în baza contractului de vânzare-cumpărare

încheiat la data de 18 decembrie 2009 cu Societatea cu Răspundere Limitată

”Prichindel și Co”, a devenit proprietara a ½ cotă-parte din bunul imobil cu

nr. cadastral XXXXX, cu suprafața totală de 249,30 m.p., situat pe bd. Ștefan cel

Mare 71 municipiul Chișinău, învecinat cu bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX.

Totodată a susținut că dreptul de proprietate asupra ½ cotă-parte din bunul

imobil menționat, a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 31 decembrie

2009.

A relatat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a bunului

imobil cu nr. cadastral XXXXX, în calitate de coproprietar al acestui bun imobil era

înregistrat Tulbu Valeriu, care ulterior a transmis câte 1/6 cotă-parte din imobil lui

Bîrsan Gheorghe și Strelețcaia Maria.

A menționat reclamanta că bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX a fost separat

de ceilalți coproprietari printr-un perete, care și delimitează suprafața ce-i aparține de

suprafața ce aparține celorlalți coproprietari.

La 30 iunie 2016 reclamanta a depus la Întreprinderea de Stat ”Cadastru” o

cerere, prin care a solicitat separarea suprafeței administrate în bunul imobil cu

nr. cadastral XXXXX (încăperile nr. 52-60 cu suprafața de 122,70 de m.p.) prin

formarea bunului imobil prin divizare.

Prin răspunsul din 18 iulie 2017 i s-a refuzat în separarea bunului imobil prin

divizare pe motivul lipsei acordurilor coproprietarilor bunului imobil, precum și

existența interdicțiilor aplicate.

Suplimentar a invocat că prin cererile din 30 mai 2016, 16 iunie 2016 și 12

august 2016 adresată coproprietarilor bunului imobil, ultimii nu au dat nici un

răspuns.

Prin cererea de concretizare a cerințelor, Deliu Tatiana a solicitat (f.d. 91-92

Vol. I):

- declararea ilegală a răspunsului Întreprinderii de Stat ”Cadastru” privind

încetarea proprietății comune pe cote-părți și formarea bunului imobil prin divizare;

- încetarea dreptului de proprietate comună pe cote-părți asupra imobilului cu

nr. cadastral XXXXX, situat în municipiul Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 71 între

coproprietarii Deliu Tatiana, Bîrsan Gheorghe, Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu, prin

divizarea în natură a suprafeței totale de 249,30 de m.p.;

- atribuirea în proprietatea Tatianei Deliu a suprafeței de 120,30 de m.p.

compusă din încăperile nr. 53-60 din bunul imobil vu nr. cadastral XXXXX, situat în

municipiul Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 71 și coproprietarilor Bîrsan Gheorghe,

Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu suprafața de 129 de m.p. din bunul imobil

menționat;

- încuviințarea Întreprinderii de Stat ”Cadastru” de a introduce modificările în

Registrul bunurilor imobile la nivel de încăperi izolate, prin atribuirea în proprietatea

Tatianei Deliu a suprafeței de 120,30 de m.p. și în proprietatea lui Bîrsan Gheorghe,

Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu și intabularea în Registrul bunurilor imobile a

dreptului de proprietate asupra încăperilor atribuite, în proporție de 1,0 cote-părți;

2

- încuviințarea Întreprinderii de Stat ”Cadastru” de a introduce în Registrul

bunurilor imobile a mențiunilor prin care încăperea nr. 52 cu suprafața de 4,9 m.p.

constituie proprietate comună a coproprietarilor bunurilor divizate din imobilul cu

nr. cadastral XXXXX, situat în municipiul Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 71.

Prin hotărârea din 28 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Deliu Tatiana.

S-a partajat bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat pe bd. Ștefan cel Mare

71 municipiul Chișinău, între coproprietarii Deliu Tatiana, Bîrsan Gheorghe,

Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu prin împărțirea în natură a suprafeței totale de

249,30 de m.p. cu încetarea dreptului de proprietate comună pe cote-părți, conform

proiectului de divizare, întocmit de Societatea cu Răspundere Limitată ”MLVP

Group” din 20 decembrie 2016 după cum urmează:

- s-a atribuit Tatianei Deliu suprafața de 120,30 de m.p. compusă din încăperile

nr. 53-60 din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX situat pe bd. Ștefan cel Mare 71

municipiul Chișinău;

- s-a atribuit lui Bîrsan Gheorghe, Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu suprafața de

129 de m.p. din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat pe bd. Ștefan cel Mare

71 municipiul Chișinău;

- s-a stabilit proprietatea comună a părților asupra încăperii nr. 52 cu suprafața

de 4,9 m.p. din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, situat pe bd. Ștefan cel Mare

71 municipiul Chișinău;

- s-a încuviințat Întreprinderea de Stat ”Cadastru” de a introduce modificările în

Registrul bunurilor imobile respective.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că în scopul partajării bunului pe cale amiabilă, Deliu Tatiana s-a adresat

coproprietarilor Bîrsan Gheorghe, Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu cu cerere privind

împărțirea proprietății comune pe cote-părți, încă cererea a rămas fără răspuns.

Astfel, prima instanță a concluzionat că coproprietarii manifestă dezinteres

privind divizare proprietății comune.

Totodată, prima instanță a stabilit că a fost dispusă efectuarea constatării

specialistului privitor la modalitatea de partajare a bunului imobil în litigiu, iar

potrivit Raportului specialistului, s-a constatat posibilitatea formării prin divizare a

bunului imobil și anume fiind propusă spre atribuire Tatianei Deliu suprafața de

120,30 de m.p., compusă din încăperile nr. 53-60 din bunul imobil cu nr. cadastral

XXXXX, situat pe bd. Ștefan cel Mare 71 municipiul Chișinău și atribuirea lui Bîrsan

Gheorghe, Strelețcaia Maria, Tulbu Valeriu a suprafaței de 129 de m.p din imobilul

în cauză.

De asemenea, prima instanță a invocat că prin constatarea specialistului, s-a

stabilit proprietatea comună a părților asupra încăperii nr. 52 cu suprafața de 4,9 m.p.

din bunul imobil în litigiu.

Prin urmare prima instanță a concluzionat că pârâții nu au obiectat asupra

concluziilor expuse în constatarea specialistului, mai mult ca atît, au susținut

versiunea de partajare prin separare a bunului imobil propusă de specialist, care nu

aduce atingere drepturilor coproprietarilor.

3

Prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Instituția Publică ”Agenția Servicii Publice” și s-a menținut hotărârea din

28 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 14 august 2018 Instituția Publică ”Agenția Servicii Publice” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești cu restituirea cauzei la rejudecare.

Recurentul Instituția Publică ”Agenția Servicii Publice”, în motivarea recursului

a menționat că instanțele de judecată punând la baza soluțiilor sale Raportul

specialistului și stabilind proprietatea comună a părților asupra încăperii nr. 52 cu

suprafața de 4,9 m.p. din bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, nu a ținut cont de

faptul că suprafața încăperii menționate constituie deja parte componentă a bunurilor

imobile nou formate cu nr. cadastrale XXXXX și nr. XXXXX și deci nu urma a fi

stabilită ca proprietate comună separată, fapt ce denotă că în planul anexat la

Proiectul privind posibilitatea formării bunului imobil, suprafața încăperii nr. 52 de

4,9 m.p. este inclusă atât în suprafața de 120,30 de m.p. cât și în cea de 120 de m.p.

Prin urmare a reiterat că suprafața încăperii nr. 52 de 4,9 m.p. urma a fi inclusă

în cote egale ambelor imobile nou formate sau inclusă unui singur imobil nou format,

cu instituirea dreptului de servitute pentru celălalt bun imobil separat.

Totodată recurentul a specificat că în urma divizării bunului imobil inițial cu nr.

cadastral XXXXX, cu încetarea proprietății comune între coproprietari, ambele

bunuri imobile nou formate au rămas cu același număr cadastral precedent, fapt ce

constituie un impediment la înregistrarea acestor bunuri imobile.

Mai mult ca atît, recurentul a invocat faptul că odată ce bunul imobil inițial, pe

când era în coproprietate comună, a fost grevat, sechestrat, după divizare în două

bunuri imobile separate, instanța de judecată urma să se expună în partea rezolutivă

asupra menținerii lor de către care bun imobil anume.

La 24 octombrie 2018 Deliu Tatiana, reprezentată de avocatul Cravcesco

Vadim, a depus referință la recursul declarat de Instituția Publică ”Agenția Servicii

Publice”, prin care a solicitat de a fi declarat inadmisibil.

La 05 noiembrie 2018 Deliu Tatiana, reprezentată de avocatul Cravcesco

Vadim, a depus referință suplimentară la recursul declarat de Instituția Publică

”Agenția Servicii Publice”. Totodată, a anexat extrasul din Registrul bunurilor

imobile eliberat la data de 22 iunie 2018, din care rezultă că bunul imobil cu

nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 120,3 m.p. situat în municipiul Chișinău,

bd. Ștefan cel Mare, a fost înregistrat după Deliu Tatiana (f.d. 16 Vol. II) și în temeiul

hotărârii din 28 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 17 aprilie

2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 14 august 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

5

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Instituția Publică

”Agenția Servicii Publice”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Instituția Publică ”Agenția Servicii

Publice”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

6